Poate fi declinul familiei și al căsătoriei, în favoarea concubinajului, în folosul societății? Noi credem că nu. Așa o demonstrează și seria de studii și date pe care le rezumăm mai jos și care arată superioritatea familiei nucleare (întemeiată pe căsătorie) ca formă de organizare și trai.
Studiu United Families International – 2008
In 2008, United Families International (UFI), un think tank din Arizona, a publicat un studiu extensiv cu titlul „A Guide to Family Issues – The Marriage Advantage” („Un ghid privind aspecte de familie: avantajul căsătoriei”), accesibil aici.
Studiul UFI arată diferențe majore între căsătorie și coabitare în 18 domenii de viață și în fiecare dintre ele căsătoria se dovedește superioară concubinajului.
Studiul relevă și declinul fulgerător al căsătoriei ca instituție în țările care au legiferat „căsătoriile” unisex și parteneriatele civile.
În studiul UFI se face referire la un sondaj de opinie din SUA anului 2004 în care 88% dintre respondenți afirmau, la vremea aceea, că vă căsătoria ca pe „un legământ pe viață”. Cea mai mare aspirație a liceenilor de atunci era sa aibă „o viață de familie și o căsătorie” fericite.
De asemenea, conform unui alt sondaj de la mijlocul deceniului trecut, doar 10% dintre americani opinau că mariajul este „o instituție demodată”), față de 26% dintre britanici și 36% dintre francezi. (Pagina 4)
Studiul UFI abordează și violența domestică și descoperă că violența domestică gravă îndreptată contra femeilor și copiilor este de patru (4) ori mai mare în concubinaje decât în familiile nucleare (adulți căsătoriți). (Pagina 14)
Rezultatele sunt similare în ce privește gradul de fericire al partenerilor. În timp ce 40% dintre persoanele căsătorite afirmau că sunt „foarte fericite”, doar 25% dintre persoanele care trăiau în concubinaj se simțeau astfel. (Pagina 5)
Rezultate similare au fost înregistrate și la alți parametri ai vieții. Conform studiului, persoanele căsătorite și copiii lor sunt nu doar mai fericiți, dar sunt și mai sănătoși, mai echilibrați din punct de vedere emoțional, câștigă mai bine, copiii au performanțe școlare superioare și sunt mai bine integrați decât copiii crescuți în concubinaj.
Exista și efecte economice greu de neglijat. Statele scandinave, de exemplu, cheltuie mult mai mult pentru a contracara efectele concubinajului decât țările occidentale unde nivelul concubinajului e mai redus. (Pagina 7)
Satisfacția sexuală e mai ridicată la partenerii căsătoriți decât la cei care coabitează. Studiul UFI: „soții sunt mult mai satisfăcuți sexual decât necăsătoriții care întrețin relații sexuale” (Pagina 15). 58% din bărbații căsătoriți afirmă că sunt „foarte satisfăcuți emoțional” cu viața lor intimă din căsătorie, în comparație cu 37% dintre bărbații care coabitează. La femei, diferențele sunt mai puțin evidente: 42% la femeile căsătorite față de 39% dintre femeile care coabitează.
Notăm, în plus, că UFI își sprijină concluziile pe sute de studii făcute în multe țări din lume pe parcursul mai multor decenii. Aceste studii apar, și sunt comentate pe scurt, în anexele documentului.
Studiul Universității Rutgers – 2002
Rutgers e una din cele mai prestigioase universități ale Americii. La începutul mileniului, a lansat „The National Marriage Project” („Proiectul Național despre Căsătorie”). Unul din studiile programului a fost publicat în 2002 cu numele sugestiv „Should We Live Together? What Young Adults Need to Know about Cohabitation before Marriage. A Comprehensive Review of Recent Research” („Să trăim împreuna? Ce ar trebui să știe tinerii adulți privind concubinajul înainte de căsătorie. O trecere cuprinzătoare în revistă a cercetărilor recente.”)
Conform Rutgers, la începutul mileniului al III-lea, jumătate din adolescentele americane deja au trăit cu prietenii lor înainte de căsătorie. Justificarea, pentru 88% dintre ele, a fost dorința de a „vedea” dacă cei doi sunt compatibili și să evite divorțul în caz de căsătorie.
Concluziile studiului Rutgers sunt aceleași ca și ale studiului UFI:
(1) Concubinajul CREȘTE riscul divorțului dupa căsătorie („living together before marriage increases the risk of breaking up after marriage”);
(2) Concubinajul CREȘTE riscul violenței domestice îndreptată contra femeilor și riscul abuzului fizic și sexual asupra copiilor („living together outside of marriage increases the risk of domestic violence for women, and the risk of physical and sexual abuse for children”);
(3) Cuplurile necăsătorite cunosc un grad de fericire și bunăstare mai MIC decât al cuplurilor căsătorite („unmarried couples have lower levels of happiness and wellbeing than married couples”) (Pagina 1).
Studiul Rutgers oferă și câteva rețete cuplurilor care coabitează pentru a reduce efectele toxice ale concubinajului asupra partenerilor și a copiilor. Menționăm patru (4) dintre ele:
(1) Abstinența („consider not living together at all before marriage”);
(2) Nu transformati concubinajul într-o regulă a relațiilor de cuplu („do not make a habit of cohabiting”);
(3) Limitați durata concubinajului pe cât se poate („limit cohabitation to the shortest possible period of time”);
(4) Nu coabitați dacă aveți copii („do not cohabit if children are involved”) (Pagina 2).
Rutgers furnizează și date statistice care îngrijorează. Dacă în 1960 în America erau doar o jumătate de milion de cupluri necăsătorite, adică în concubinaj, în anul 2000 numărul acestora a ajuns la aproape cinci milioane de cupluri, adică o creștere de 10 ori, iar jumătate din toate căsătoriile din America la începutul secolului XXI au fost precedate de concubinaj.
Cu alte cuvinte, concubinajul e în creștere, consecințele lui sunt negative în timp și consecințele economice sunt tot mai grave, în sensul că societatea trebuie să asigure viabilitatea economică a căminelor unde se coabitează pentru a scăpa copiii de sărăcie, și femeile și copiii de abuz și violență. (Paginile 3-9)
Studii britanice – Institute for Fiscal Studies, 2010 și 2013
Și britanicii fac studii, periodic, privind efectele concubinajului, iar rezultatele sunt similare celor din SUA, doar că datele statistice sunt încă mai îngrijorătoare.
În 2010, The Institute for Fiscal Studies din Marea Britanie a publicat studiul „Cohabitation, marriage and child outcomes” („Concubinajul, căsătoria și impactul asupra copiilor”).
Studiul a fost revizuit în 2013, dar a ajuns la aceleași concluzii: concubinajul este toxic, mai ales pentru copiii care cresc cu părinți care coabitează în comparație cu copiii crescuți în familia nucleară. („On average, children born to married parents display better social and emotional development and stronger cognitive development than children born to cohabiting couples.”)
Studiul a implicat 19.000 de copii născuți în asemenea gospodării (concubinaj) în anul 2000, pe care cercetătorii i-au monitorizat până în 2008. 26% dintre copiii născuți și crescuți în concubinaj au fost părăsiți de unul din părinți până când au ajuns la vârsta de 3 ani, în comparație cu 7% la copiii născuți și crescuți în familii căsătorite. De fapt, diferențele în abilități, integrare socială, dezvoltare cognitivă, emoțională și afectivă între copiii crescuți în relații de concubinaj și cei crescuți în familii cu părinți căsătoriți încep să se manifeste de la vârsta de 3 ani și devin mai accentuate la 5 ani. (Pagina 4)
Practicile parentale sunt și ele diferite. În timp ce 57% dintre tații căsătoriți cred despre ei că sunt părinți buni, doar 44% dintre tații coabitanți simt astfel.
