Vreme de sapte zile, in fiecare an, in ianuarie, experimentam exaltarea, urmata rapid de o tristete greu de suportat.
Pe 16 Ianuarie (2012, n. tr.), la ceremonia nationala tinuta anul acesta in cinstea nasterii lui Martin Luther King Jr., ne-am strins cu totii in Ebenezer Baptist Church din Atlanta, asa cum o facem de multi ani, si am fost insufletiti, inspirati si revitalizati de miscatoarea predica despre visul pe care l-a avut Dr. Martin Luther King, Jr. si despre lucrurile inca neterminate care trebuiesc duse la bun sfirsit astazi, pentru a implini acel vis. Am auzit- cum trebuie sa auzim cu totii- ca trebuie sa ne opunem violentei, sa eradicam rasismul, sa eliminam crima, sa facem eforturi sa aducem mai multi tineri de culoare la colegii si nu in inchisori si sa fim de partea celor opresati, in orice conditii.
Si cu totii am fost, cu tot sufletul, de accord cu aceasta.
Cu toate acestea, asa cum o facem de multi ani, in inimi si pe buze avem o simpla intrebare “Ce se intimpla cu pruncii din pintece? Inclusiv copiii care sunt victime ale opresiunii, discriminarii, nedreptatii si violentei?” Cu toate ca este de la sine inteles ca a te opune tuturor nedreptatilor, discriminarii si violentei inseamna ca nimeni nu va fi exclus sau uitat, pruncii din pintece nu sunt niciodata mentionati in aceste, de altfel inaltatoare, predici.
O saptamina mai tirziu, aproape jumatate demilion de americani s-au strins la Marsul anual pentru viata, in Washington, D.C., unde salvarea copiilor din pintece a fost pe buzele tuturor. Cu toate ca acest mars este in fiecare an energizant si inaltator, mai tragic este ca trebuie sa continuam sa facem acesta oprire pe Dealul Capitoliului, la Curtea Suprema. Dupa treizeci si noua de ani de cind guvernul permite uciderea copiilor, avem inca mult de munca pentru a lasa acest lucru in urma si a restaura natiunea.
Exista motive de speranta. Constiinta este mai vie in America in privinta realitatii personale a copilului nenascut. Iata, de exemplu, legile care au fost votate in acest an in state ca Nebraska, Alabama, Idaho, Kansas si Oklahoma, care protejeaza copilul impotriva dezmembrarii prin avort dupa 20 de saptamini de sarcina, pentru ca dovezile stiintifice arata ca fatul simte durerea in acel stadiu. Un proiect de lege similar a fost introdus saptamina trecuta in Congres, cerind interzicerea avortului dupa 20 de saptamini in Districtul Columbia (adoptarea unor legi similare a continuat în 2012 si continua si in 2013, pe un trend pozitiv, n. tr.).
Uitati-va inca odata la legea care interzice avortul cu nastere partiala, lege sustinuta si de Curtea Suprema in 2007, pentru interzicerea procedurii prin care copilul era ucis chiar in procesul de nastere.
Ce are acest lucru in comun cu visul avut de Dr. King? Totul. Nonviolenta nu este nonviolenta daca vreun fel de violenta este admisa; egalitatea nu este egalitate, daca unora nu le este acordata inca protectie totala.
In octombrie trecut, un nou monument in onoarea lui Martin Luther King a fost ridicat in Washington, DC. Membri ai familiei King au pus sub monument o „capsula a timpului” si printre obiectele din aceasta se afla declaratia numita „Comunitatea adorata si copilul nenascut.”
Alaturi de noi au semnat declaratia, printre altii, Naomi Ruth Barber King, vaduva strategului in drept civil A. D. King si cumnata lui Martin Luther King; Derek King, nepot al lui Martin Luther King; Gloria Jackson, stra-stranepoata lui Booker T. Washington si Lynn Jackson, stra-stra-stranepoata lui Dred Scott (personaje istorice in miscarea pentru drepturi civile din SUA, n. tr).
Iata un fragment din declaratie:
„Nu putem ignora discriminarea, nedreptatea si violenta asupra celor mai tineri si mici membrii ai familiei umane, pruncii din pintece. Mii de astfel de copii sunt ucisi zilnic in America, prin avort, in cursul celor noua luni de sarcina.
Declaram astazi ca si acesti copii sunt membri ai Adoratei Comunitati, ca destinul nostru este legat de al lor si ca, pentru aceasta, merita dreptate, egalitate si protectie.”
Nu este o intimplare ca descendentii celor care au luptat pentru libertate si dreptate recunosc ca aceeasi lupta este reinstaurata astazi prin miscarile pro-life. Alaturi de cei care au semnat declaratia de mai sus, este de mentionat si Gerard Wilberforce, preot catholic in Exeter, stra-stranepotul lui William Wilberforce (politician american din sec. XVIII, lider al miscarii aboliționiste, n. tr.), din al carui cuvint citez:
„Sunt intrebat adesea care ar fi fost campania pe care Wilberforce ar fi sustinut-o daca ar fi trait in Anglia secolului 21. Cred ca…in capul listei ar fi fost problema avortului.”
Nici noi nu ne indoim de acest lucru.
