Dacă cei 1+ 33 membri ai caravanei noului hit se vor fi informat în prealabil asupra activităţii lui Dumnezeu printre oameni, de-a lungul istoriei, vor fi constat că Dumnezeu nu cată la spaţii şi nici la materiale, ci la inima omului. Dumnezeu se simte bine într-un chivot, într-o colibă, într-un bordei , sub un stejar, într-o peşteră, într-o bisericuţă, într-o catedrală, în închisoare după gratii… Lemn, pământ, piatră, beton, metal… Pentru că toate sunt ale Lui.
Dumnezeu bate la orice inimă şi intră acolo unde I se deschide: “Fiule, inima ta dă-mi-o mie, iar ochii tăi să vegheze asupra căilor mele.” (Pilde 23,26, BVA). Inima care se dăruieşte lui Dumnezeu şi ochii care veghează aupra căilor Lui, pregustă din slava casei lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, care casă nu arată ca un chivot strâmt, ca o colibă, ca o peşteră, ca o închisoare, ca o sală cu patru pereţi albi fără icoane… Templul lui Solomon (construit după indicaţiile lui Dumnezeu), bisericile, catedralele creştine, ofrande ale omului aduse lui Dumnezeu (Ale tale dintru ale tale , Ţie aducem de toate şi pentru toate), oricât de frumoase ar fi, nu sunt decât reprezetari palide ale frumuseţei Împărăţiei Cerurilor.
“Doamne, iubit-am frumuseţea casei Tale şi locul unde sălăşluieşte slava Ta.” (Ps 25,8,BVA). Pentru frumuseţea casei lui Dumnezeu şi a locurilor unde sălăşluieşte slava Lui, omul sacrifică orice: sărăcia, bogăţia şi viaţa. Maria Magdalena toarnă pe capul lui Iisus Hristos o sticlă cu mir de nard, o avere, iar bătrâna pune în cutia milei doi bănuţi, toată sărăcia ei. Gesturi reprobabile în ochii lui Iuda. Sindromul lui Iuda este o boală genetică spirituală, care se manifestă chiar şi la aleşi sau presupuşi aleşi, ca cei din taxi-caravana instuita ad-hoc pentru susţinerea şi promovarea hit-lui “Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”. Cu siguranţă, toţi pasagerii caravanei vor fi vizitat marile catedrale din Occident, se vor fi extaziat şi nu se vor fi gândit la materialele şi spaţiile pe care Dumnezeu le preferă pe acolo.
Până să ajungă pe actualul amplasament, Catedrala a fost izgonită din Piaţa Unirii (unde în prezenţa Papei Ioan Paul al II-lea a fost slujită o troiţă), din Parcul Carol ( pentru a nu se distruge mediul şi construcţia masonică Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism) şi din alte câteva locuri. Cu tamtanul de rigoare, întreţinut în continuare, ca un foc peste care se aruncă lemne putrede şi umede, ca să iasă cât mai mult fum.
Nimic despre Arena Naţională care a costat peste 230 mil.de euro, sau despre campania de ridicare de noi stadioane, tot din bani publici, la Craiova, Târgu Jiu, Arad, Satu Mare… Acestea sunt temple ale celei mai la modă religii ale mileniului trei: fotbalul.
Modernele “catedrale” fotbalistice merită un hit, laudativ bineînţeles.
Nicuşor Gliga
Bucureşti, 10 aprilie 2016
Duminica a IV-a din Post (a Sf. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic); Ap. Evrei VI, 13-20; Efeseni V, 8-19; Ev. Marcu IX, 17-32; Matei IV, 25; V, 1-12.