Deseori în ziua de astăzi auzim oameni sensibili care se plâng de lipsa de modestie în îmbrăcăminte, care se vede peste tot – și, din păcate, și în bisericile noastre. Dar, vorbind obiectiv, unde tragem linia ca să putem vorbi despre îmbrăcăminte lipsită de modestie? Cum putem fi siguri că noi înșine ne îmbrăcăm cu modestie creștină plăcută lui Dumnezeu?
Dumnezeu și-a făcut cunoscută voia sa asupra acestui subiect, prin Biserică.
Poate pentru unii această broșură* este hârtia de turnesol pentru a determina dacă sunt sau nu dispuși să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-l urmeze pe Cristos.
Multă lume știe că Papa Pius al XII-lea spunea deseori:
„Cel mai mare păcat al generației noastre moderne este că a pierdut orice simț al păcatului.”
Mai puțini știu că odată a declarat, mai precis:
„Multe femei cedează tiraniei modei, chiar lipsită de modestie, într-un mod care nici măcar nu bănuiește că este necuviincioasă. Au pierdut însuși conceptul de pericol: au pierdut instinctul modestiei.”
Aceste cuvinte pronunțate acum mai bine de 50 de ani sunt mai adevărate astăzi decât niciodată (și nu doar pentru femei). Căci în societatea contemporană post-creștină în care îmbrăcămintea indecentă și necuviincioasă a devenit norma, există multă ignoranță chiar și printre catolici cu bunăvoință și devotați referitor la modestia creștină potrivită. Da. Chiar și cei mai vrituoși catolici care participă la Liturghia zilnică și care au o relație intimă cu Isus, deseori nu sunt pe deplin conștienți de învățătura Bisericii în această problemă.
Această broșură a fost pregătită pentru a oferi informația de care au nevoie tuturor celor care au primit privilegiul imens de a se numi catolici, pentru a fi bine conștienți de atitudinea Bisericii, și așadar de atitudinea lui Cristos despre modestia și decența creștină, adecvată în îmbrăcăminte.
O revoluție culturală
Așadar cum se face că în ziua de astăzi există această ignoranță printre catolici devotați referitor la modestia creștină? Am trecut printr-o revoluție culturală – o revoluție intenționată să distrugă cultura cândva catolică pe care s-o clădit civilizația occidentală. Deși stilurile au început să se schimbe din rău în mai rău imediat după Primul Război Mondial, cu doar 40-50 de ani în urmă a avut loc adevărata revoluție. De atunci s-a făcut puțin pentru a predica împotriva noilor mode necreștine care au devenit o normă.
Într-un articol recent, jurnalista catolică dr. Marian Therese Horvath explică:
„Dacă înțelegem revoluția ca o abolire a ordinei celei naturale și bune pentru a o înlocui cu opusul, putem începe să analizăm revoluția culturală care a schimbat tradițiile, obiceiurile și felul de a fi al omului modern. Revoluția culturală include o revoluție de stil, prin care un nou tip de îmbrăcăminte și fel de a fi lejer, relaxat, egalitarian și vulgar a venit să înlocuiască ordinea și valorile existente, cultivate de civilizația creștină.”
A continuat explicând că această revoluție care a început în anii 60, ne afectează felul de a gândi și sănătatea societății noastre:
„Acum, treizeci de ani mai târziu, putem vedea că această revoluție egalitariană a produs transformări profunde în mentalitatea omului modern – chiar și în cei care se cheamă pe sine conservatori. Îmrăcămintea a început să se schimbe într-un mod care a accentuat tot mai mult nu doar idea egalității între sexe – cu o îmbrăcăminte uni-sex tot mai răspândită – dar totodată și noțiunea de egalitate între clase sociale. Diferențierea în îmbrăcăminte care încă a rămas în anii 60 să indice o clasă sau o profesie a dispărut în mare parte. Omul de afaceri și avocatul își leapădă costumele, profesorul arată ca studentul, medicul precum grădinarul său. În efect, consecința filozofiei premergătoare a acestei revoluții a fost crearea unei culturi egalitariene, vulgare și libere sexual pentru a înlocui cultura catolică, caracterizată prin armonia inegalităților și a obiceiurilor caste. Noua haină și modul de a fi oricum e bine nu oferă sufletului nici o oportunitate să oglindească valorile morale și noțiunea de ierarhie necesară pentru buna rânduială a oricărei societăți sănătoase.”
Dr. Horvat continuă spunând,
„creștinimsul dintotdeauna a fost înțeles ca fiind o proiecție a principiilor catolice în fiecare aspect al sferei temporale.”
Catolicii sunt chemați, deci, să combată această revoluție culturală anti-catolică prin re-așezarea principiilor catolice în societate. Una dintre căile pe care trebuie să le folosească este alegerea îmbrăcămintei care să reflecte într-adevăr credința noastră creștină. Căci, după cum recunoaște Horvat,
„cu cât mai mult o civilizație devine creștină, cu atât mai mult îmbrăcămintea ei devine sobră, demnă, nobilă – începând cu demnitarul cel mai înalt până la muncitorul de jos.”
Această broșură ar putea părea lungă în raport cu tematica, însă de când Revoluția Culturală „a produs transformări profunde în mentalitatea omului modern – chiar și la cei care se cheamă conservatori”, este nevoie de multe cuvinte pentru a arăta erorile acestei mentalități moderne. Scopul acestei broșuri nu este predicarea auto-corectitudinii celor care greșesc, ci prezentarea adevărului catolic cu cea mai mare smerenie. Astfel, sperăm, catolicii sinceri vor fi asistați în înlocuirea acestei false mentalități cu una cu adevărat catolică, în deplină armonie cu voința sfântă a lui Dumnezeu.
Cele două aspecte ale modestiei creștine
Primul aspect: evită să fii ocazie pentru păcat
Al doilea, mai pozitiv vorbind, este pătrunderea cu spiritul modestiei prin inspirația unei iubiri adânci în virtutea castității și de asemenea prin înțelegerea corectă a îmbrăcăminții ca având scopul de a spori demnitatea trupului uman și de a fi un simbol al stării noastre de „a fi în viață”. Ambele aspecte, fără a-i exclude pe bărbați, sunt mult mai importante pentru femei. Din cauza diferențelor naturale între sexe, femeile sunt cu mult mai expuse să fie ocazie de păcat și fiind „vasul mai slab” (1Pet.3:7) să fie tratate cu mai puțină demnitate sau respect. O haină adecvată ajută mult la depășirea acestora și de aceea sf. Pavel a scris în Noul Testament că femeile ar trebui să apară „într-o ținută decentă; împodobindu-se cu modestie și sobrietate.” (1Tim.2:)
Referitor la primul aspect – evitarea de a fi ocazie de păcat – răposatul Arhiepiscop Albert G. Meyer de Milwaukee, Wisconsin, are aceste cuvinte de spus, luate din Scrisoarea Pastorală către Cler, religioși și laici din 1 mai 1956:
„Cu privire la îmbrăcăminte, modestia cere îndeosebi două lucruri: mai întâi, grija ca puritatea să nu devină dificilă pentru sine însuși, pentru alții prin felul de a se îmbrăca; și în al doilea rând, o rezistență prudentă dar fermă și curajoasă față de stiluri și obiceiuri, fie ele oricât de populare sau răspândite sau adoptate de către alții, care sunt un pericol pentru puritate. (…) Trebuie să accentuăm prin cele mai puternice cuvinte că este vorba de învățătura catolică bazată pe cele mai clare cuvinte ale lui Cristos însuși, că gânduri și dorințe necurate care sunt tolerate în mod liber sunt păcate serioase.”
În 1954 Papa Pius al XII-lea a îndemnat episcopii să „întreprindă ceva împotriva celei mai serioase plăgi, a modeli necuviincioase.” I-a implorat: „promovați cu toată puterea voastră tot ce are de-a face cu protejarea modestiei” și „nu lăsați nici o piatră neîntoarsă, dacă aceasta ar putea remedia situația.”
Gândurile și dorințele cauzate de îmbrăcăminte nu sunt de folos, ci ajută la participarea la păcatul grav al scandalului public (adulter, n.tr.).
Al doilea aspect: rezistența în fața „modei”
Cerul ne-a avertizat de asemenea să opunem o rezistență „fermă și curajoasă în fața stilurilor și a obiceiurilor”, căci Sf. Fecioară de la Fatima i-a spus Fericitei Jacinta Marto în 1919:
„Se vor introduce anumite mode care îl vor ofensa foarte mult pe Domnul nostru. Cei care îl slujesc pe Dumnezeu nu ar trebui să urmeze aceste mode. Biserica nu are mode. Domnul nostru este mereu același.”
Din nefericire, femeia modernă nu înțelege reacția puternică pe care o au bărbații față de îmbrăcămintea lipsită de modestie. Din acest motiv, Papa Pius al XII-lea a exclamat, acum 50 de ani:
„Cât de multe fete tinere nu văd nici o greșeală în urmarea anumitor stiluri nerușinate. Cu siguranță că ar roși dacă ar putea ghici impresia pe care o fac și simțămintele pe care le evocă în cei care le văd.”
Iubite doamne catolice, trebuie să înțelegeți clar că, chiar dacă nu toți bărbații sunt tentați în același mod sau în aceeași măsură, în general, coapsele goale, taliile, umerii și spatele, decolteurile, bluzele și tricourile transparente; rochiile cu crăpături lungi – sunt toate surse de tentație. De aceea toate acestea trebuie evitate la modul absolut, pentru a ocoli păcatul grav.
Chiar și atunci când trupul este acoperit în mod adecvat, fiți conștiente că hainele care aderă prea îndeaproape la trup și revelează forma unei femei sunt, la fel, o sursă de tentație. Pantalonii purtați de femei reprezintă o grijă specială căci prin însăși natura lor se mulează mai mult după forma trupului decât rochiile sau fustele. De aceea este mai dificil pentru o femeie să păstreze modestia în ea, în special atunci când se apleacă sau se înclină. Jeanșii strâmți – care din nefericire sunt atât de populari astăzi – incită la necurăție la modul cel mai frapant. Cu siguranță că acestea sunt sursa a nenumărator păcate mortale și nu au ce căuta la o femeie creștină.
–
* Extras din broșura „Cei care îl slujesc pe Domnul nu ar trebui să urmeze moda” (Those Who Serve God Should Not Follow the Fashions) de Robert T. Hart
