Încheiem azi scurta retrospectivă dedicată celor 40 de ani de la liberalizarea avortului în SUA prin focalizarea pe două nume, menționate cel mai frecvent în dezbaterea publică: Jane Roe și Mary Doe, aplicantele care s-au adresat curților de judecată pentru a legifera avortul liber în această țară. Un comentariu LifeSiteNews.com
Cum a 40-a aniversare a deciziei în cazurile Roe v. Wade și Doe v. Bolton se apropie, media se umple de articole și opinii de la lideri din ambele tabere, despre acești ani și despre starea dezbaterii privind avortul.
În mijlocul vârtejului, o femeie pe nume Sandra Cano a făcut public pe o rețea media creștină un comunicat de presă prin care solicită anularea celor două decizii ale Curții Supreme federale. O astfel de cerere ar putea trece neobservată, dacă n-ar fi vorba de Mary Doe.
Sandra Cano, cunoscută sub pseudonimul Mary Doe, a fost piesa centrală în cazul Doe contra Bolton, cel mai puțin cunoscut din cele două procese de la Curtea Supremă care au deschis larg porțile epidemiei de avorturi din SUA. În 1970, la 22 de ani, Cano era însărcinată cu cel de-al patrulea copil, după ce pierduse custodia primilor 3 în favoarea soțului. Avortul era ilegal în Georgia, statul de reședință al Sandrei, cu excepția circumstanțelor extreme, însă avocații au pretinsă că ea ar trebui să primească oricum permisiunea de a avorta. În decizia publicată în aceeași zi cu cea în mai cunoscutul Roe contra Wade, Curtea Supremă a acceptat plângerea.
Dacă în cazul Roe contra Wade s-a decis că avortul trebuie permis pe tot teritoriul SUA în perioada de pre-viabilitate (până când copilul poate supraviețui în afara uterului; termen foarte ambiguu și dubios), Doe contra Bolton a extins dreptul la avort pe toată perioada celor 9 luni de sarcină.
În anii care au urmat însă, Cano a afirmat că întreaga fundație a dosarului a fost o minciună: de fapt, ea nu voia să avorteze. A fost păcălită, pur și simplu, să semneze plângerea împreună cu actele prin care solicita divorțul și redobândirea custodiei celorlalți copii ai ei.
Conform propriei declarații, a fugit de acasă când mama sa și avocatul au încercat să o forțeze să avorteze, urmare a deciziei judecătorilor.
În 2003, Cano a pornit o acțiune pentru anularea deciziei în cazul care îi poartă numele. Solicitarea de redeschidere a fost respinsă, însă asta n-a oprit-o pe Sandra să încerce în alte moduri. În declarația de presă de săptămâna trecută, ea și-a repetat convingerea că a fost folosită în mod fraudulos de sistemul judiciar pentru a aduce avortul în America.”
„Nimeni nu ar trebui să aibă dreptul a de-și ucide copiii. Nicio mamă n-ar trebui să ajungă să dorească asta”, a spus ea, descriindu-și propriul caz ca pe o „cârdășie cu moartea”.
Între timp, o altă femeie, Norma McCorvey, a atras atenția presei anul trecut în timpul campaniei electorale, când l-a acuzat pe președintele Obama că ucide copii prin susținerea pe care o arată avortului.
McCorvey este mai puțin cunoscută pe numele său real, dar e celebră prin pseudonimul Jane Roe. Ea a activat intens în campanii pro-avort în anii de după Roe, însă la mijlocul anilor 90 și-a anunțat convertirea la creștinism și la pro-life. Convertirea a venit după ce grupul prolife Operation Rescue și-a instalat sediul vizavi de clinica unde lucra Norma, care a avut astfel ocazia să cunoască personal câțiva lideri ai acestuia.
„Am fost convinsă de avocatele feministe să mint, să spun că am fost violată și că am nevoie să avortez”, a declarat Norma anul trecut, într-un spot de reclamă electorală anti-Obama. „Totul a fost o minciună”. „De atunci, peste 50 de milioane de copii au fost uciși. Am să duc această povară cu mine în mormânt”.
În 2003, Norma a cerut redeschiderea cazului Roe contra Wade, cerere însă respinsă. La fel ca și Sandra, Norma continuă să vorbească despre implicarea sa în caz.
„Sunt 100% a lui Iisus și 100% pentru viață,” spun ea pe website-ul propriu. „Fără excepții. Fără compromisuri”.
Pentru mulți este șocant să audă că cele două femei ale căror nume sunt practic sinonime cu legalizarea avortului în America nu au făcut, de fapt, avort și că acum ambele sunt activiste pro-life îndârjite, dedicându-și viața răsturnării deciziilor care le-au adus nedorita celebritate.
Că doar puțini cunosc aceste lucruri, este în mare parte cauzat de tăcerea activiștilor pro-avort și a mass-media, în mare parte liberală, pentru care o atare „defecțiune” este suficient de stânjenitoare ca să trebuiască să fie ținută „la index”. Mai ales date fiind dezvăluirile stânjenitoare referitoare la tehnicile de manipulare pe care lobby-ul avortului le-a folosit.
Ambele femei erau pe atunci tinere, needucate, sărace și numai bune să fie exploatate pentru a deveni centrul unei „furtuni” naționale. Ambele au declarat că de fapt cazurile în care au fost implicate au fost întemeiate pe minciuni: Norma a mințit că ar fi fost violată, iar Sandra, că ar fi dorit cu adevărat să facă avort.
Dar, conform lui Troy Newman de la Operation Rescue, mișcarea prolife ar putea și ea la fel de bine să facă aceste lucruri cunoscute și să le reamintească oamenilor fundația șubredă a avortului în America.
„Cea mai mare parte din mișcarea prolife este tânără”, a declarat Newman într-un interviu pentru LifeSiteNews.com, „și greșeala liderilor ca mine este că nu vorbim deajuns” despre trecut.
Provocarea educării generațiilor tinere este cu atât mai evidentă cu cât luna trecută, un sondaj Pew Research a demonstrat că doar 44% din tinerii sub 30 de ani cunosc fie și că Roe c. Wade are ceva de-a face cu avortul.
Dar conform lui Newman, este critic ca oamenii să cunoască faptele în legătură cu Roe c. Wade și Doe c. Bolton. „Fundația pe care acestea sunt așezate este crăpată și se sfărâmă, iar cei care pun proptele o fac artifical, ignorând faptele și dovezile,” a spus el.
„Industria avortului a găsit rețea victoriei: să nu vorbească despre adevărul crud al avortului”, a adăugat Newman. „Nu vorbesc niciodată despre avort. Nu vorbesc despre cei care și-au schimbat opiniile și nu permit să se audă niciun discurs elocvent.”
Istoriile Normei și Sandrei sunt importante, a mai spus el, întrucât demonstrează cum „oamenii care au avut experiența avortului sau care au meditat la el o perioadă de timp devin în mod natural prolife”.
„Sandra Cano și Norma McCorvey nu sunt nici ele diferite. Au văzut teribilele efecte ale legalizării avortului. Nenumărați oameni răniți și o oribilă tragedie.”
