back to top

Definiția Căsătoriei, familia monoparentală și cinema-ul de mall

Urmăresc de ceva timp discuțiile din jurul Referendumul pentru definiția Căsătoriei în Constituția României. Iar prima observație este că „discuții” e foarte mult spus – pentru că despre tema propriu-zisă a Referendumului s-a discutat foarte puțin, în vreme ce tema a fost învăluită în foarte mult fum.

Cea mai nouă perdea de fum este legată de o poveste pe care foarte greu mi-aș fi putut-o imagina pusă în vreun fel în legătură cu tema Referendumului. Înțeleg că o doamnă s-a dus la mall împreună cu cei doi copii și a cerut un pachet Family. Însă pachetele Family sunt făcute pentru doi adulți și doi copii, iar vânzătoarea a refuzat să-i vândă un pachet Family, deoarece grupul ei era alcătuit dintr-un singur adult și doi copiii. De aici ideea că familiile monoparentale sunt discriminate la mall – și că Referendumul pentru definiția Căsătoriei ca fiind „între un bărbat și o femeie” ar discrimina familiile monoparentale.

Așadar, dragi prieteni, de unde să începem?

Întâi de toate, deoarece în centrul acestei întâmplări a fost o mamă singură (pentru care am toată simpatia și tot respectul), țin să amintesc că Referendumul pentru Căsătorie nu este o inițiativă împotriva mamelor singure – acestea fiind deja protejate prin forma actuală a art. 48 din Constituție. Revizuirea privește doar clarificarea definiției „soţilor” într-o căsătorie, pe când familiile monoparentale nu sunt rezultate ca urmare a căsătoriei, ci provin dintr-o relație de rudenie (indiferent că este legătură de sânge sau adopție) care naște, în mod direct și fără alte formalități, relații de familie.

Apoi, Referendumul nu a fost organizat și nu a trecut încă. Problema se pune ca și cum Referendumul ar fi trecut, Constituția României ar fi fost deja modificată, iar cei de la mall s-ar fi grăbit să interpreteze după priceperea lor această modificare și să „discrimineze” pe baza ei mamele singure. Câtă pro-activitate și cât exces de zel – cinematograful de mall, această instituție ultraconservatoare și creștină!

Felul cum își definește orice entitate comercială pachetele ține, în fapt, de departamentul de marketing al acelei entități comerciale. Dacă departamentul de marketing dorește ca acest pachet să includă într-un pachet de tip „familie” o reducere pentru DOI adulți și DOI copii, asta e strict decizia departamentului, nu are nici o legătură cu Codul Civil sau cu Constituția României. Adulții pot fi mamă, tată, bunic, mătușă, unchi, prieteni, apropiați – acest lucru a fost subliniat, de altfel, și în reacția respectivului cinematograf față de acuzațiile care i s-au adus – link aici.

Dreptul la viața de familie este garantat deja de art. 26 din Constituția României și familia nu înseamnă DOAR căsătorie. Curtea Constituțională a României a avizat constituțional această propunere de modificare reținând că ea nu aduce nicio ingerință vreunui drept individual. CCR a arătat în mod expres că modificarea vizează textul constituțional care protejează căsătoria și relațiile de familie decurgând din căsătorie, aceste relații fiind diferite de raporturile de familie de fapt, protejate prin dreptul la viața familială care are un conținut juridic mult mai larg și la care fac referire nu doar art. 48, ci și art. 26. din Constituție.

– De unde știu asta? Pentru că m-am uitat la ceea ce scrie chiar pe site-ul CpF, aici și aici; mi-a luat fix 5 minute ca să mă uit. Cele două articole sunt acolo din mai 2017. Din mai 2017, pe respectivul site scrie: „A trata subiectul ca «redefinirea familiei» în condițiile în care NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.” Și m-am uitat și la decizia Curții Constituționale a României, cu nr. 580/20.07.2016 – link aici. Asta mi-a mai luat încă 3 minute. Subliniez că nu sunt un om cu vreo formă de pregătire juridică – sunt doar un om care scrie pe un blog și care caută din când în când lucruri pe Internet.

– Așadar, NU familia, ci CĂSĂTORIA face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituțional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”. Într-o democrație reală și funcțională, precum democrația din Elveția de pildă, avizul CCR ar fi fost suficient pentru realizarea Referendumului, iar apoi oamenii ar fi decis la vot, în mod democratic, de care parte sunt – dar aceasta e o altă poveste. În paranteză, în Elveția s-au organizat într-un singur an (2012) un total de douăsprezece (12!) referendumuri – link aici. În România, de pe vremea lui Cuza încoace, s-au organizat în total unsprezece (11!) referendumuri.

Nu înțeleg cum este posibil ca o personalitate precum dl Csaba Asztalos, șeful CNCD, să nu petreacă cele 5 minute pe care le-am petrecut și eu pentru a verifica, dacă nu site-ul CpF, măcar decizia CCR cu nr. 580/20.07.2016 (link aici către declarația dlui Asztaloș). Și nu înțeleg cum oameni care au o pregătire juridică temeinică pot să spună că tema acestui Referendum, care privește în fapt definiția unei instituții europene și umane fundamentale, este una lipsită de importanță. Sau că definirea în Constituție a Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, în spiritul, dar nu încă în litera legislației actuale, este „un subiect fals și neclar”. În condițiile în care, iarăși, la o minimă căutare pe Google, se poate afla că, potrivit unei luări de poziții recente a Avocatului General al Curții Europene de Justiție, Melchior Wathelet, noțiunea de «soț» în cadrul directivei europene privind libera circulație include și soții de același sex – și că România ar trebui să recunoască această noțiunefapt care privește deocamdată doar acordarea dreptului de reședință „soțului” de același sex căsătorit într-o altă țară cu cetățeanul român, nu și în privința statutului. Definiția internă rămâne încă la latitudinea statului.

În consecință, statul roman ar fi trebuit deja să permită unei „familii” gay precum Coman-Hamilton să se stabilească în Romania ca soți, pentru a își putea continua viața de familie începută în afara țării. Argumentul a fost susținut în luna ianuarie în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) – link aici. În absența unei definiri clare a Căsătoriei în legea fundamentală a țării, România ar putea să fie obligată în timp, în virtutea dreptului comunitar, să recunoască într-o formă sau alta o realitate dintr-un alt colț al Europei și în legislația noastră.

De ce scriu toate aceste lucruri? Pentru că mi se pare onest să purtăm dezbaterea pe terenul ei legitim – care este definirea Căsătoriei, ca instituție umană fundamentală, bazată pe experiența milenară a omenirii, și nu definirea familiei sau susținerea vreunei definiții restrictive cu privire la familie. Și mi se pare, iarăși, onest ca opozanții acestei definiții să-și susțină argumentele pe terenul legitim al dezbaterii, în loc să învăluie dezbaterea într-o perdea de fum. Sau, dacă ei doresc legiferarea căsătoriilor pentru persoane de același sex și în România, a adopțiilor de copiii pentru persoanele de același sex și în România, a parteneriatelor civile poliamoroase, cu trei sau mai mulți parteneri, sau a poligamiei și în România (exemplu aici), dacă ei doresc modificarea noțiunilor de „mamă” și „tată” cu „părinte 1” și „părinte 2” și în România (exemplu aici), dacă doresc acordarea „dreptului” de a avea un copil și pentru lesbiene sau homosexuali, prin intermediul fertilizării in vitro sau al mamei-surogat, și în România (exemplu aici), dacă ei doresc ca preoții să fie trimiși la închisoare pentru citirea într-o biserică a unui fragment din Biblie (exemplu aici), dacă ei doresc ca Biblia și orice text creștin să fie scoase în afara legii (exemplu aici) sau dacă ei doresc chiar abolirea Căsătoriei – să spună deschis toate aceste lucruri.

– Mi se pare mai onest așa, în loc să ataci cu mijloace lipsite de orice fair-play și să demonizezi în continuu o inițiativă soft-conservatoare pentru clarificarea definiției Căsătoriei în spiritul legislației actuale, inițiativă care a fost avizată de CCR de mai bine de doi ani. O inițiativă care, așa cum a arătat CCR, nu amenință și nu restrânge libertățile individuale ale nimănui și care, în fapt, nu vrea decât ca lucrurile să rămână așa cum sunt. Mi se pare mai onest să spui ceea ce urmărești în fapt tu, în loc să fluturi, iar și iar, amenințarea unei ilare teocrații creștine din Evul Mediu care „fură avortul”, „discriminează mamele singure și familiile monoparentale” și chiar aduce în România Holocaustul. Și mi se pare mai se pare mai onest că spui deschis chiar că vrei să redefinești lumea și natura și să declari, cum declară unii activiști, că instituția Căsătoriei este o instituție „patriarhală”, „opresivă” și „revolută” care trebuie desființată, așa cum a susținut, de pildă, activista rusă Masha Gessen. Masha Gessen are curaj și spune foarte clar, verde în față, ceea ce urmărește – și unii chiar o aplaudă pentru asta, așa cum vedem în filmulețul de la acest link. În vreme ce activiștii noștri, care nu au nici pe sfert onestitatea și curajul unei Masha Gessen, rostogolesc iar și iar aceeași temă falsă, cu discriminarea familiei monoparentale și cu teocrația creștină din Evul Mediu care vine peste noi în România.

Cătălin Sturza
Cătălin Sturza
Doctor în filologie al Universității din Bucureşti. Jurnalist (Radio România Cultural) şi editor de carte (editura Curtea Veche). A avut colaborări la Ziua, Observatorul cultural şi Hotnews.

Cele mai recente

Cele mai citite