Despre credința trăită la extrem: „O dimineață în cer”, de Sarah Williams

„Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:27)

O viaţă fericită s-a transformat peste noapte în cel mai întunecat coşmar. Sarah a aflat cu oroare că fetiţa mult aşteptată nu avea să supravieţuiască naşterii. Avea o malformaţie congenitală rară şi foarte gravă.

Părinţii s-au trezit brusc în faţa unei dileme teribile. Vor ceda oare ei presiunilor unei lumi obsedate de perfecţiune, temătoare de slăbiciune, scandalizate de diformitate şi îngrozite în faţa morţii?

Sau îşi vor asculta inimile şi vor alege să-l primească pe acest copil în mijlocul familiei lor? Şi dacă totuşi o vor face, oare cu ce preţ vor ieşi la liman?

O poveste reală, şocantă, o scriitură de un stil desăvârşit, care impresionează prin simplitate şi realism. O mostră de credinţă trăită la cote extreme.

„O dimineață în cer”, de Sarah Williams. Editura Aquaforte, Cluj-Napoca, 15/21 cm, 160 pag. Cumpără de aici

Fragment:

„Copacul din piatră, în formă de pasăre, se ridica drept, dominând câmpia din jur, iar la poalele aripilor sale întinse, puseseră o placă miniaturală pe care scria:

Cerian Williams
Mult iubită – Consacrată lui Dumnezeu

Am rămas cu toții în jurul copacului-pasăre și de acolo am îmbățișat cu privirea zările câmpiei și cerul de deasupra.

După câteva luni, mama ne-a telefonat cuprinsă de o mare bucurie: ‘N-o să ghicești niciodată ce s-a întâmplat!’

Nu am ghicit, dar a trebuit să recunosc că vocea ei suna neobișnuit de vie. Moartea lui Cerian îi provocase o suferință profundă și au trecut multe luni de neliniște până când a depășit trauma. ‘E o minune?’, am întrebat.

‘Da, o minune petrecută cu copacul în formă de pasăre.’

‘A înviat?’, am întrebat râzând.

‘Da. O pereche de pitulici și-a făcut cuib în interiorul copacului și, în dimineața aceasta, am văzut pui ieșind din ouă. Nu este un lucru nespus de frumos?’

Era cu adevărat frumos, însă nu eram sigură că vocea nu mi se dizolva în lacrimi, așa că am consimțit abia șoptit.

‘O să interpretez această întâmplare ca pe o confirmare a naturii lui Dumnezeu’, adăugă mama. ‘El poate face ca din moarte să se nască viața și din disperare, speranța.’ ”