De ce mișcarea homosexualilor și lesbienelor trebuie să se opună surogației materne (de Gary Powell)

Este iritant să fii numit „homofob” și „bigot” după ce ai avocațiat public egalitatea homosexualilor și lesbienelor de aproape 40 de ani, în vremuri cu mult mai complicate pentru homosexuali decât azi, și când ai suferit discriminare și excludere la o scară probabil niciodată trăită de acești tineri activiști LGBT care sunt foarte iuți la mânie și dispreț.

Și totuși, la insulte mă aștept eu azi când îndrăznesc să vorbesc împotriva gălăgioasei campanii de includere a surogației comerciale în „drepturile” inviolabile ale LGBT.

Dacă nu aș fi descoperit documentarele înfricoșătoare și șocante ale lui Jennifer Lahl, președintele Centrului de Bioetică și Cultură, ignoranța mea cu privire la surogat și relativă indiferență față de acesta ar fi continuat. Este imperativ ca informațiile pe care Lahl încearcă să le comunice despre acest „câmp minat” legal, etic și medical să își găsească drum spre conștiința publică. Și totuși, surogatul este promovat ca un „drept LGBT”, cu vocile disidente etichetate drept „homofobe” și stigmatizate prin reducere la tăcere.

Mișcarea de apărare a drepturilor homosexualilor și lesbienilor din Occident a luat multe întorsături greșite în ultima vreme, iar campania accelerată pentru legalizarea surogatului matern este una dintre ele. Chiar și modul în care ne denumim noi acum este eronat: deși eu folosesc inițialele „LGBT” (sau „LGBTQI +” etc.) pentru comoditate, nu pot înțelege de ce a existat această fuziune a drepturilor homosexualilor cu drepturile trans. A fi homosexual se raportează la orientarea sexuală, iar a fi trans se referă la identitatea de gen: două probleme complet separate. Există o preocupare serioasă în sânul comunității gay și lesbiene privind spațiile sigure și protejate pentru femei, care se confruntă cu cerințele unora dintre activiștii trans radicali. „Comunitatea” LGBT este orice, mai puțin un grup coeziv cu opinii omogene.

Surogația și mișcarea LGBT 

Totuși, accentul meu în acest articol este asupra surogatului matern. Deoarece sunt activist pentru drepturile homosexualilor, îmi concentrez în principal eforturile anti-surogat pe comunitatea LGBT. Cu toate acestea, mă opun cu empatie surogatului în toate formele sale, pentru toată lumea, homosexuali și heterosexuali.

Surogatul este privit din ce în ce mai mult ca și cum ar fi un „drept LGBT”. De exemplu, într-o duminică din iulie 2018, zeci de mii de persoane LGBT au demonstrat pentru drepturile homosexualilor în tot Israelul. Israel este de fapt singura țară din Orientul Mijlociu unde drepturile homosexualilor sunt protejate și cuplurile gay pot trăi în pace. Totuși, aceste demonstrații au fost diferite de demonstrațiile standard privind drepturile LGBT, deoarece au fost un răspuns la noua lege israeliană privind surogatul, care nu acorda cuplurilor gay de bărbați acces la contracte de surogat matern.

Mie mi se pare că există ceva profund inautentic și chiar amenințător în mișcarea modernă a drepturilor LGBT. Este ca și cum ar exista o entitate amorfă, nereprezentativă și intangibilă, care furnizează opinii neverificate, preambalate prin intermediul media LGBT care sunt apoi asimilate și regurgitate. Există lipsă de minte, lenevie și uneori chiar lașitate în modul în care mulți indivizi își cedează altora responsabilitatea gândirii critice. Mișcarea pentru drepturile homosexualilor, în urmă cu câteva decenii, arăta mult mai multă toleranță și interes real pentru o diversitate a opiniilor, o mai mare deschidere față de controverse critice. Mișcarea modernă pentru drepturile LGBT pare să fi devenit destul de autoritară și nu are o conștiință critică a sinelui.

Din păcate, homosexualii și lesbienele sunt încă, în cea mai mare parte, izolați social unul de celălalt, astfel încât informațiile pe care le primim, precum și discuțiile pe care le avem, tind să provin din media LGBT, ai căror proprietari și administratori au devenit arbitrii „adevărului acceptabil” și ocrotitorii „ortodoxiei”. Un număr relativ mic de indivizi autoritari pretind că vorbesc pentru o masă colosală de persoane gay și lesbiene care au de fapt opinii foarte eterogene. Un număr mare dintre noi suntem chiar destul de conservatori din punct de vedere politic.

Poate fi riscant să te opui „ortodoxiei” LGBT. O viziune disidentă postată sub forma unui articol online în mass-media LGBT sau pe rețelele de socializare este probabil să conducă la atacuri ad hominem, abuz verbal, inducere în eroare sau chiar ambuscare. Oamenii suferă chiar și consecințe profesionale și legale în aceste zile pentru exprimarea opiniilor „eretice”.

Femeile lipsă

Mass-media LGBT prezintă aproape întotdeauna surogatul ca un mod frumos și ireproșabil pentru bărbații gay de a avea copii. Cel mai recent exemplu pe care l-am întâlnit este un articol din presa online de știri LGBT, Pink News, al cărei titlu vesel este: „Markus Feehily de la Westlife așteaptă un copil cu logodnicul său.” Raportul include citate din entuziaștii lor fani și colegi de trupă, încărcați cu multiple emoji și declamații cu majuscule. Cu toate acestea, în mod ciudat, nicăieri în articol nu există nicio mențiune a cuvântului „surogat”. Nici faptul că există femei implicate nu este precizat. Desigur, nu era nevoie să fie numite. Cu toate acestea, atât mama biologică, care a furnizat ovulul, cât și mama care a născut, care a dus sarcina la termen, au jucat cu siguranță roluri cruciale, riscându-și sănătatea fizică și psihologică și viața. Nu. Markus Feehily de la Westlife este cel care „așteaptă un copil cu logodnicul său” și, se pare, orice altceva este o irelevant și distractiv.

Această tendință este una pe care am observat-o din ce în ce mai târziu în mass-media LGBT. Se pare că mișcarea LGBT se așteaptă ca cuplurile de homosexuali să poată spune „avem un copil” în aceleași condiții pe care le au cuplurile heterosexuale. Faptul că au nevoie de femei care să ofere ovulul și să poarte copilul este un memento inconfortabil al faptului că situația este diferită. Acest lucru conduce la „eradicarea” mamei genetice și a mamei biologice din relatările mass-media LGBT. Mamele devin nimic mai mult decât un mijloc incomod, jenant din punct de vedere politic și dispensabil pentru atingerea unui scop.

De asemenea, ceea ce nu ajută este atunci când oamenii care se bucură de respect și de înaltă influență publică par să susțină sau să admită surogatul. Chiar și primarul Pete Buttigieg [primar în orașul South Bend, Indiana și aspirant la candidatura la președinția SUA din partea Partidului Democrat, n.tr.] pare să se fi suit în acest tren, acum că a declarat că el și soțul său „speră să aibă un micuț în curând”. A evitat întrebarea pusă de CNN care i-a solicitat să clarifice dacă asta înseamnă adopție sau surogație. Ar fi fost o bună oportunitate pentru el să pună sub semnul întrebării etica surogației materne.

Domnul Buttigieg și soțul său ar avea nevoie de o mulțime de bani pentru a-și permite o surogat comercial. Un astfel de contract implică în mod obișnuit o sumă cu șase cifre. Nu mă pot gândi la vreun alt pretins „drept” LGBT care îi exclude pe oricine în afară de cei foarte bogați. Un privilegiu exclusiv al celor bogați, dar tot mai susținut de Stânga politică!

Domnul Buttigieg și soțul său s-ar putea dovedi a fi părinți excelenți. Cu toate acestea, odată ce poarta surogatului legal este deschisă, vor trece prin ea tot felul de oameni, nu doar cei care le pasă cu adevărat de copii și care le vor oferi dragoste necondiționată și parentaj excelent. Procedurile riguroase de verificare din cazul adopției nu se aplică aici.

Dizidenții sunt reduși la tăcere – atunci și acum

Într-o zi, în curând, mă tem, chiar și simpla referire la aranjamente de surogație sau la femeile implicate în ele, într-un articol de presă cu privire la cuplurile gay, va atrage o acuzație previzibilă de „homofobie”, „ură” și „violență”. Într-o cultură de acest fel, nu este deloc surprinzător faptul că întrebările referitoare la exploatare, vătămare și legitimitate sunt, în general, refuzate de mass-media LGBT.

Acest cadru autoritar nu este reprezentativ pentru întreaga comunitate gay și lesbiană. Avem multe puncte de vedere diferite, avem acces limitat la informații și, în general, suntem fragmentați, izolați unul de celălalt și nu avem acces la vocea-megafon a mass-media activiste LGBT. Indiferent de ceea ce afirmă „poliția gândirii”, surogatul nu poate fi un „drept LGBT”. Nu există niciun drept universal de a fi părinte, pentru nimeni, homosexual sau direct. Persoanele gay și lesbiene pot fi părinți foarte buni, la fel cum heterosexualii pot fi părinți foarte buni. Am văzut parentaj excelent la părinți de același sex care au adoptat copii aflați sub tutela autorităților locale, copii care au fost afectați emoțional și aveau nevoie de un mediu stabil și vindecător. Nu mă opun parentajului de același sex în sine.

Cu toate acestea, în materie de surogat, „dreptul” perceput de a avea un copil concurează cu dreptul femeii și al copiilor la a nu fi exploatat, instrumentalizat și comercializat, drept care este încălcat prin aranjamentele de surogație. Orice revendicare a unui „drept LGBT” aici nu ar putea să prevaleze asupra drepturilor femeilor și copiilor care sunt afectate atât de pregnant.

Gândirea în alb și negru care se regăsește în comunitatea LGBT nu a apărut dintr-un vid. Persoanele homosexuale și lesbiene au fost supuse discriminării, reprezentării greșite și excluderii vreme de secole. Această stare de fapt, la rândul ei, a dat naștere la o comunitate izolată și înstrăinată, împovărată de răni și furie. Excluderea socială deliberată din valorile, instituțiile și activitățile mainstream a încurajat o mentalitate de tip „asediu”, în care gândirea obiectivă, detașată, precum și disponibilitatea de a vedea o ființă umană dincolo de opiniile adverse pot fi mult mai greu de observat.

Unele persoane folosesc chiar orice dezbatere cu privire la surogat ca pe o oportunitate de a-și dezvălui opiniile negative despre homosexualitate și de a demarca oamenii homosexuali, alimentând astfel argumentele celor care încearcă să promoveze surogatul ca pe un „drept LGBT”: exemplul lor poate fi folosit în încercarea de a asocia întreaga opoziție la surogat cu homofobia. Nu ne ajută deloc pe cei care facem campanie pentru expunerea și interzicerea industriei surogatului.

Drepturile LGBT nu pot implica vătămarea altor categorii

Trebuie să revenim la noțiuni de bază și să ne reconsiderăm prioritățile privind drepturile homosexualilor. Actuala Administrație a SUA, cu apelul său la dezincriminarea homosexualității la nivel mondial, oferă un memento binevenit că drepturile homosexualilor nu ar trebui să se oprească la frontierele vestice și că există încă probleme foarte grave de abordat. Încă există persoane care sunt biciuite, închise și spânzurate în anumite țări pentru că sunt gay. Mișcarea pentru drepturile homosexualilor și lesbiene este prea importantă pentru a fi maculată de o asociere cu campania de legalizare și legitimare a surogatului. În calitate de persoane gay, nu putem insista asupra dreptului de a efectua practici care aduc atingere drepturilor altora, fie că se referă la închirierea de pântece, fie la utilizarea legislației în scopul de a provoca necazuri oamenilor de afaceri decenți ale căror convingeri religioase nu le permit să se ocupe nunti gay.

Mulți dintre cei care susțin surogația comercială nu reușesc să vadă paralela cu vânzarea de organe umane, care este interzisă în aproape toate țările din lume. În mod clar, atunci când oamenii cu venituri mici își vând rinichii unor bogați, se încalcă o „linie roșie” în ceea ce privește exploatarea celor vulnerabili din punct de vedere economic. Așadar, dacă nu este acceptabil să plătești organe, care ar salva vieți, atunci de ce ar fi acceptabil să plătești pentru copii? Mai ales că un bebeluș, spre deosebire de un rinichi, este o ființă umană în sine, și că donarea de ovule și purtarea bebelușilor pentru alții sunt procese care prezintă riscuri semnificative pentru sănătate.

Dacă surogația comercială este egalizată ca urmare a succesului repurtat de comunitatea LGBT, rezultatul este că agențiile de surogație, juriștii și medicii acestora fac o grămadă de bani. Campania noastră denumește aceste entități „Big Fertility” [prin analogie cu Big Pharma, supra-nume dat industriei farmaceutice, n.tr.] Mișcarea pentru drepturi LGBT încurajează surogația defrișând calea către legalizare și acceptare socială. Odată ce devine un drept acordat pentru comunitatea LGBT, oricine se opune surogației va fi acuzat de homofobie – o tendință pe care deja începem să o vedem.

Mai degrabă decât să fie legată de drepturile LGBT, surogația este o problemă de drepturile femeii și ale copilului și, precum vânzarea de organe, nu este o activitate pe care să o promovăm sau care să fie măcar permisibilă. Amuțind dezbaterea pe acest subiect cu o hotărâre în creștere de a trata surogația ca pe o problemă de egalitate LGBT, mișcarea modernă pentru drepturi ale minorităților sexuale continuă să piardă autoritate morală și să devină un obstacol în calea dreptății, mai degrabă decât campionul acesteia.

–