„Perspectiva este la fel de sumbră, populaţia din cartier este îmbătrânită, copii sunt din ce în ce mai puţini în circumscripţia noastră şcolară.” (Maria Anghel, director Şcoala nr.1, Galați)
[box type=”shadow”]În România nu sunt „prea puține școli”, așa cum ne minte propaganda ateistă. Ba, sunt chiar prea multe, după cum arată reportajul DIGI24 de mai jos. Și nu sunt „puține” din cauză că Statul dă (prea mulți) bani Bisericii, ci dintr-un motiv mult mai omenesc: nu mai există copii care să învețe în ele.
Situația demografică a României este dezastruoasă. Cei mai mulți cetățeni nu înțeleg și nu sunt interesați de cifrele seci și de avertismentele ex cathedra ale demografilor. Iar dacă le întrezăresc înțelesul, preferă o stare de negare: conștientizarea realității e dureroasă și presupune acțiune – sau o complicitate inacceptabilă.
Vor înțelege mai târziu, când va fi… prea târziu. Dacă nu cumva nu este deja. Când vor întreba „unde e pensia mea”, iar statul va ridica din umeri. Probabil atunci va exista un alt ASUR (sau același) care va spune că nu mai sunt bani de pensii pentru că… îi ia Biserica. Precedente au existat: la începutul anilor 1920, după ce bolșevicii aduseseră URSS în faliment economic, aparatul de propagandă al Partidului indica vinovatul: Biserică! „Iată, aceștia au vase de aur, în timp ce voi trăiți în sărăcie!” Nu mai conta că sărăcia o provocaseră chiar conducătorii, așa cum nici azi nu mai contează că suferim consecințele acțiunilor conducătorilor, nu-i vorbă, aleși de noi. Important este să avem pe cine da vina – și Biserica este cel mai la îndemână „sac de box”.
Vor înțelege mai târziu, când populația românească anemică, bătrână și fără vlagă va fi ușor-ușor înlocuită cu „ingineri, IT-iști, medici, oameni care fug din calea războiului” și vin aici dotați cu bombe pentru creștini și burka pentru femei. O privire către Occident ne poate da o dimensiune a ceea ce ne așteaptă. Măcar din acest punct de vedere, decalajul dintre noi și Vest se va dovedi util la ceva: înainte să ni se taie capul, vom avea vreme de o ultimă rugăciune.
Scriem și publicăm cifre, date, previziuni și extrapolări pe tema demografiei de mai mulți ani. Nici pe noi, nici pe alții mai importanți și mai experți ca noi (Academia Română) nu i-a ascultat nimeni. „Noroc” că la fiecare 4 ani avem o perioadă pre-electorală în care vedem figuri fals preocupate și ascultăm speech-uri grețoase în Parlament, cum a fost deunăzi la adoptarea legii privind indemnizația de maternitate. Cei care cred că votând eliminarea plafonului maxim al acesteia – și aruncând responsabilitatea găsirii fondurilor necesare pe umerii Guvernului, când aceasta este sarcina inițiatorilor propunerii legislative! – și-au făcut datoria pentru asigurarea „creșterii demografice” vor da socoteală, laolaltă cu noi toți, la judecata istoriei, pentru dezastrul în care au împins națiunea română.
În presă încep să apară, așa după cum vedeți mai jos, manifestările cancerului demografic. Ele nu mai pot fi ascunse, dar, în continuare, ne ferim să spunem cauzele, asigurându-ne astfel că nu avem nicio șansă la vindecare.[/box]
La 12 ani de la înființare, o școală a fost închisa din lipsă de elevi – DIGI 24
La doar 12 ani de la înfiinţare, singura şcoală construită după Revoluţie în municipiul Galaţi s-a închis. S-a ajuns în această situaţie deoarece în ultimii ani numărul elevilor a scăzut. Unitatea de învăţământ are înregistraţi acum doar 57 de elevi şi ar fi trebuit să aibă cel puţin 60 ca să poată funcţiona.
Şcoala nr. 1 din Galaţi a fost construită în anul 2004 cu o investiţie de un milion de lei. Deşi unitatea de învăţământ este una modernă, în ultimii ani s-a confruntat cu o lipsă acută de elevi. Asta şi pentru că în zonă sunt şI alte şcoli iar natalitatea este în scădere.
„Cheltuielile erau foarte mari şi nu era justificată acestă cheltuielă pentru un număr foarte mic de copii,” explică Diamanta Bulai, inspector şcolar adjunct ISJ Galaţi.
Conform legii, într-o clasă trebuie să fie încadraţi în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25. Iar, la Şcoala nr 1, în ultimii ani au fost clase chiar şi de 8-10 copii. Elevii de gimnaziu au fost mutaţi la Şcoala Nr. 40 încă de anul trecut, urmând ca la fel să se procedeze şi cu elevii de la clasele primare.
„Nu mai atingem acest număr decât la trei clase din cele cinci pe care le avem. Perspectiva viitoare la fel de sumbră, populaţia din cartier este îmbătrânită, copii sunt din ce în ce mai puţini în circumscripţia noastră şcolară,” precizează Maria Anghel, director Şcoala nr.1.
Părinţii sunt nemulţumiți şi că trebuie să-şi transfere copiii la alte şcoli.
„Este o pierdere fără discuţii. Ilustrează perfect interesul şi grija conducătorilor noştri pentru învăţământ,” spune un localnic.
Conform statisticilor Inspectoratului Şcolar din 2007 şi până în prezent au fost desfiinţate 101 şcoli. Motivul fiind scăderea numărului de elevi.
Veştile nu sunt bune nici pentru anul şcolar viitor. Din cauza elevilor puţini, autorităţile vor închide alte şase unităţi de învatamânt din judeţul Galaţi.
