Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat Asociaţiei Naţionale a Familiilor Numeroase (Italia) – 28 decembrie 2014
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Sunt bucuros să vă întâlnesc la aniversarea de zece ani a asociaţiei care reuneşte în Italia familiile numeroase. Se vede că voi iubiţi familia şi iubiţi viaţa! Şi este frumos să-i mulţumim Domnului pentru asta în ziua în care celebrăm Sfânta Familie.
Evanghelia astăzi ni-i arată pe Maria şi pe Iosif care îl duc pe Pruncul Isus la templu şi acolo găsesc doi bătrâni, Simeon şi Ana, care profeţesc cu privire la Prunc. Este imaginea unei familii „largi”, cam aşa cum sunt familiile voastre, unde diferitele generaţii se întâlnesc şi se ajută. Îi mulţumesc monseniorului Paglia, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Familie – specialist în a face aceste lucruri – care a dorit atât de mult acest moment, şi monseniorului Beschi, care a colaborat puternic pentru a face să se nască şi să crească Asociaţia voastră, apărută în oraşul fericitului Paul al VI-lea, Brescia.
Aţi venit cu roadele cele mai frumoase ale iubirii voastre. Maternitatea şi paternitatea sunt dar al lui Dumnezeu, dar a primi darul, a se uimi de frumuseţea sa şi a-l face să strălucească în societate este misiunea voastră. Fiecare dintre copiii voştri este o creatură unică ce nu se va mai repeta niciodată în istoria umanităţii. Atunci când se înţelege asta, adică faptul că fiecare a fost voit de Dumnezeu, rămânem uimiţi de ce mare minune este un copil! Un copil schimbă viaţa! Noi toţi am văzut – bărbaţi, femei – că atunci când vine un copil viaţa se schimbă, este un alt lucru. Un copil este o minune care schimbă o viaţă. Voi, băieţi şi fetiţe, sunteţi tocmai asta: fiecare dintre voi este rod unic al iubirii, veniţi din iubire şi creşteţi în iubire. Sunteţi unici, dar nu singuri! Şi faptul de a avea fraţi şi surori vă face bine: fiii şi fiicele unei familii numeroase sunt mai capabili de comuniune fraterni încă de la prima copilărie! Într-o lume marcată adesea de egoism, familia numeroasă este o şcoală de solidaritate şi de împărtăşire; şi aceste atitudini merg apoi în beneficiul întregii societăţi.
Voi, copii şi adolescenţi, sunteţi rodul arborelui care este familia: sunteţi roade bune atunci când arborele are rădăcini bune – care sunt bunicii – şi un trunchi bun – care sunt părinţii. Spunea Isus că orice pom bun aduce roade bune şi orice pom rău aduce roade rele (cf. Mt 7,17). Marea familie umană este ca o pădure, unde pomii buni aduc solidaritate, comuniune, încredere, sprijin, siguranţă, sobrietate fericită, prietenie. Prezenţa familiilor numeroase este o speranţă pentru societate. Şi pentru aceasta este foarte importantă prezenţa bunicilor: o prezenţă preţioasă fie pentru ajutorul practic, fie mai ales pentru aportul educativ. Bunicii păstrează în ei valorile unui popor, ale unei familii, şi-i ajută pe părinţi să le transmită copiilor. În secolul trecut, în atâtea ţări din Europa, bunicii au fost cei care au transmis credinţa: ei duceau pe ascuns pe copil să primească Botezul şi transmiteau credinţa.
Dragi părinţi, vă sunt recunoscător pentru exemplul de iubire faţă de viaţă, pe care voi o păziţi de la zămislire până la sfârşitul natural, deşi cu toate dificultăţile şi greutăţile vieţii, şi pe care din păcate instituţiile publice nu vă ajută mereu să le purtaţi. Pe bună dreptate voi amintiţi că, la articolul 31, Constituţia italiană cere o atenţie specială faţă de familiile numeroase; însă acest lucru nu se vede în mod concret în fapte. Rămâne în cuvinte. Doresc deci, gândindu-mă şi la natalitatea scăzută care se înregistrează de mult timp în Italia, o atenţie mai mare a politicii şi a administratorilor publici, la orice nivel, cu scopul de a da sprijinul prevăzut acestor familii. Fiecare familie este celulă a societăţii, însă familia numeroasă este o celulă mai bogată, mai vitală, şi statul are tot interesul să investească în ea!
De aceea să vină cât mai mult familiile reunite în asociaţie – ca aceasta italiană şi ca acelea din alte ţări europene, reprezentate aici -; şi să vină cât mai mult o reţea de asociaţii familiale capabilă să fie prezentă şi vizibilă în societate şi în politică. Sfântul Ioan Paul al II-lea, în această privinţă, scria: „Familiile trebuie să crească în conştiinţa că sunt protagoniste ale aşa-numitei politici familiale şi trebuie să-şi asume responsabilitatea de a transforma societatea: altminteri familiile vor fi victimele acelor rele pe care s-au limitat să le observe cu indiferenţă” (Exortaţia apostolică Familiaris consortio, 44). Angajarea pe care asociaţiile familiale o desfăşoară în diferitele „Forumuri”, naţionale şi locale, este tocmai aceea de a promova în societate şi în legile statului valorile şi necesităţile familiei.
Să vină cât mai mult şi mişcările ecleziale, în care voi, membri ai familiilor numeroase, sunteţi deosebit de prezenţi şi activi. Mereu îi mulţumesc Domnului când văd taţi şi mame ai familiilor numeroase, împreună cu copiii lor, angajaţi în viaţa Bisericii şi a societăţii. Din partea mea vă sunt aproape cu rugăciunea şi vă pun sub ocrotirea Sfintei Familii a lui Isus, Iosif şi Maria. şi o veste bună este că tocmai la Nazaret se realizează o casă pentru familiile din lume care merg în pelerinaj acolo unde Isus a crescut în vârstă, înţelepciune şi har (cf. Lc 2,40).
Mă rog îndeosebi pentru familiile mai încercate de criza economică, acelea unde tata sau mama şi-au pierdut locul de muncă – şi acest lucru este dur – unde tinerii nu reuşesc să găsească loc de muncă; familiile încercate în afectele cele mai dragi şi acelea tentate să se oprească în faţa singurătăţii şi a despărţiri.
Dragi prieteni, dragi părinţi, dragi tineri, dragi copii, dragi bunici, sărbătoare frumoasă vouă tuturor! Fiecare dintre familiile voastre să fie mereu bogată în duioşia şi mângâierea lui Dumnezeu. Cu afect vă binecuvântez. Şi voi, vă rog, continuaţi să vă rugaţi pentru mine, care sunt un pic bunicul vostru al tuturor. Rugaţi-vă pentru mine! Mulţumesc. (Sursa: magisteriu.ro)
