Esti crestin? Te amendam. Esti crestin? Te exilam. Esti crestin? Te arestam. Esti crestin? Te concediem. Esti crestin? Te privam de drepturi. Esti crestin? Te reeducam.
Si lista continua. Acesta e efectul razboiului pe care secularismul l-a declansat contra crestinilor americani care isi manifesta convingerile in spatiul public. Penalizarile cresc de la zi la zi. Incidentele tot mai numeroase despre care scriem adesea reflecta intoleranta de fond a secularismului.
New Mexico: Esti Crestin? Te amendam
Acesta e mesajul unei decizii judecatoresti emise pe 22 august de Tribunalul Suprem al statului american New Mexico. In 2006, o familie crestina, proprietara a unui studio de fotografie, a refuzat sa fotografieze ceremonia de „casatorie” a doua femei. Refuzul a fost motivat pe consideratii de constiinta si convingeri religioase ale proprietarilor. Cele doua femei au dat studioul in judecata. Legea impotriva discriminarii din acest stat american interzice refuzul serviciilor pe baza de orientare sexuala. Comisia pentru Drepturile Omului din New Mexico, al carei echivalent in Romania ar fi Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, i-a gasit pe fotografi vinovati de discriminare pe criteriu de orientare sexuala. Fotografii au facut recurs, iar dupa 6 ani, Tribunalul Suprem din New Mexico a dat castig de cauza lesbienelor. Asadar, libertatea religioasa si de constiinta a crestinilor a fost declarata irelevanta. Nediscriminarea si „egalitatea in drepturi”, a declarat tribunalul, au prioritate in raport cu aceasta.
Foarte ingrijoratoare sunt comentariile si analiza judecatorilor, conform carora intr-un stat de drept, libertatea religioasa, exprimata la nivel de actiune, este limitata atunci cind e exercitata in detrimentul drepturilor altor persoane. (“In a constitutional form of government, personal, religios, and moral beliefs, when acted upon to the detriment of someone else’s rights, have constitutional limits.”) Individul e liber sa creada cum vrea, au spus judecatorii, dar cind actiunile lui intra in conflict cu drepturile altora, e necesara un compromis. (“One is free to believe, think and speak as one’s conscience, or God, dictates. But when actions, even religiously inspired, conflict with other constitutionally protected rights, then there must be some accommodation”.) E irelevant, au afirmat magistratii, ca fotografii sunt constransi sa-si compromita credinta religioasa care le-a inspirat si definit viata. Compromisul e o consecinta necesara a faptului ca traim intr-o societata “multiculturala”. (“A multicultural, pluralistic society, one of our nation’s strengths, demands no less”.) Ba mai mult, compromisul e un pret pe care crestinul trebuie sa-l plateasca pentru a trai intr-un stat liber. (crestinii “are free to think, to say, to believe, as they wish; they may pray to the God of their choice and follow those commandments in their personal lives wherever they lead. … But there is a price to pay, one that we all have to pay somewhere in our civic life. .. it is the price of citizenship”.)
Opinia judecatoreasca o puteti citi aici, iar citatele acestea se afla pe ultimele doua pagini ale opiniei
Notati indeosebi ce declara tribunalul: credinta e doar atit – convingeri personale care pot fi exercitate la nivel personal, dar nu pot fi transpuse in actiuni in spatiul public. Asta reflecta ostilitatea secularismului fata de religie: religia, spun secularistii, este o chestiune privata, nu publica. Nu cunoastem niciun alt drept care sa aiba parte de astfel de tratament.
Pe marginea deciziei Tribunalului Suprem din New Mexico va recomandam comentariul urmator.
