[box] Autor: Marcus Roberts Sursa: Mercator.net, 3 octombrie 2014[/box]
Știați ca dezbaterile demografice se pot aprinde la un moment dat? M-am gandit ca ideea de observații colaterale și atacuri voalate la persoana facute de cei care alcatuiesc statistici reci ale populației e cam absurda. Și nedemna. Dar, apoi, la fel te poți gandi și despre profesorii universitari care duc lungi dispute despre sensul unui cuvant dintr-o lege sau despre sensul unui caz particular. Și va pot spune din proprie experiența ca aceste dezbateri pot deveni foarte personale și aprige. (Nu am fost implicat intr-o asemenea dezbatere inca, dar aștept cu nerabdare prima mea incaierare academica, care va fi dovada faptului ca am „comis-o”). Deci, poate ca nu ar trebui sa fiu surprins de faptul ca demografia poate duce la vendete scrise pe bloguri și in publicații. Acest lucru este cu atat mai evident atunci cand iți dai seama ca cifrele demografice sunt in mod inerent politice și cu atat mai evident atunci cand aceste statistici pot demonstra potențial moartea lenta a unei supraputeri odinioara puternice ca Rusia.
Ultimele cateva luni au cunoscut o izbucnire lenta a „flacarii razboiului” intre Mark Adomanis, de la „Forbes”, și Masha Gessen, de la „New York Review of Books”. Aceasta dezbatere s-a concentrat pe problemele demografice ale Rusiei și daca și in ce masura, in ultimii 5-10 ani, a existat o stopare sau chiar o inversare a declinului demografic din Rusia. Problema este una pe care am menționat-o mai devreme, in acest an, pe acest blog, atunci cand am vorbit despre argumentul lui Adomanis ca Rusia iși inverseaza statisticile demografice, pana acum dezastruoase. Adomanis opina foarte limpede, de altfel, ca perspectivele erau mai sumbre pentru Rusia, pe termen mediu. L-am citat:
„Este adevarat ca factorii structurali vor determina in cele din urma Rusia sa revina la pierderea naturala a populației: generația nascuta in timpul anilor haotici 1990 este pur și simplu mult prea mica pentru a menține rata bruta a natalitații la nivelul din prezent pe termen nelimitat. La un moment dat, inainte de 2020 natalitatea va scadea, probabil, cu o marja destul de semnificativa”.
Ceea ce face acest subiect potențial sensibil din punct de vedere politic este ca Vladimir Putin a facut din inversarea declinului demografic al Rusiei una din prioritațile Rusiei. Prin urmare, inversarea scaderii populației ar putea fi vazuta ca fiind un succes al sau. In schimb, daca lucrurile nu se imbunatațesc, atunci s-ar putea afirma ca Putin nu a reușit sa indeplineasca una dintre prioritațile sale politice de top.
Cu acest context in minte, sa ne intoarcem la primul articol al Mashei Gessen, publicat in „New York Review of Books”, intitulat „Rușii pe moarte”. Esența argumentului ei pot fi deduse din titlu. Ea incearca sa descopere de ce mor rușii in numar atat de mare. Problema este una presanta din moment ce:
„In cei 17 ani, intre 1992 și 2009, populația rusa a scazut cu aproape 7 milioane de oameni, sau aproape cu 5%, o rata a pierderii nemaiauzite in Europa de la al doilea razboi mondial. Mai mult decat atat, mare parte pare a fi cauzata de mortalitatea in creștere”.
Masha Gessen indica rata scazuta a natalitații, de asemenea:
„Rata fertilitații din Rusia se ridica la 1,61, una dintre cele mai scazute din lume (estimarea ratei de fertilitate din SUA pentru 2014 este de 2,01, ceea ce este inca sub nivelul de inlocuire, dar inca mult mai mare decat cea a Rusiei).”
Autoarea diseca apoi studiul cat o carte de lung al lui Nicholas Eberstadt, publicat in 2010, intitulat Russia’s Peacetime Demographic Crisis: Dimensions, Casuses, Implications. (Am scris mai inainte pe acest blog despre acest studiu foarte interesant al lui Eberstadt, de exemplu, aici și aici. Gessen ajunge la concluzia ca o mare parte din vina pentru rata ridicata a mortalitații din Rusia și rata scazuta a fertilitații este o cauza interesanta psihologica: „rușii sunt pe moarte din cauza lipsei de speranța”, trecand prin generații de totalitarism și fiind invațați ca viața umana este „lipsita de valoare”.
Articolul lui Gessen a fost preluat de catre Adomanis pe blog-ul sau de la „Forbes” intr-un post intitulat „8 Things Masha Gessen Got Wrong About Russian Demography”. Din nou, putem sa ne dam seama din titlu exact unde bate Adomanis. El susține ca nu are „nici un interes in angajarea intr-un atac de durata sau la persoana [sic] lui Gessen”, dar este „dezamagit” de articolul ei, deoarece:
„Este atat de plin de erori, fapt care ar diminua de fapt cunoștințele unui nespecialist pe aceasta tema”.
Aoleu! Teza de ansamblu a lui Adomanis pe acest blog spune ca Gessen prezinta un tablou vechi de cel puțin 5 ani. Daca luați cele mai recente informații in considerare atunci puteți vedea ca perspectivele demografice ale Rusiei nu sunt atat de sumbre. Deci, sprijinindu-se pe un exemplu, Adomanis susține:
„Gessen, dintr-un motiv sau altul, a decis sa ofere date invechite și inexacte atat in ceea ce privește fertilitatea Rusiei, cat și a SUA, date care exagereaza diferența dintre cele doua țari. Rata de fertilitate a Rusiei nu este 1,61 (era de 1,71, in 2013) și a Statelor Unite nu e de 2,01 (era de 1,87, in 2013). Diferența dintre fertilitate rusa și americana s-a apropiat progresiv in ultimii 15 ani și este probabil ca se va apropia și mai mult in urmatorii cațiva ani”.
Ce se poate spune despre rata mortalitații? Din nou, Adomanis afirma ca Gessen a omis „nejustificat” „scaderea mare și durabila a ratei deceselor din ultimii zece ani”. Iar cand vine vorba de speranța de viața, Gessen nu a reușit sa arate ca „speranța de viața a rușilor este mai mare ca oricand”. (subl. in original). In concluzie, Adomanis susține ca: „Imbunatațirile economice din ultimii cincisprezece ani au avut un impact evident și extrem de pozitiv asupra unei mari parți din tendințele demografice de baza ale Rusiei. Indiferent de ceea ce crezi despre Vladimir Putin și „verticala puterii” sale, simplul fapt este ca Rusia a cunoscut o imbunatațire substanțiala pe termen lung a starii de sanatate a populației, iar a pretinde ca este altfel nu ajuta pe nimeni”. (subl. in original.)
Aceasta afirmație stabilește deschis dimensiunea politica ce sta la baza acestui argument. Gessen reușește sa-i raspunda (inclusiv la manușa aruncata). Ea a raspuns in „Russia’s Dying: A Postscript” , unde nu abordeaza argumentele individuale ale lui Adomanis, ci cauta sa ajunga la esența argumentului sau:
„In esența, el trateaza problema cu o singura fraza din articolul meu: „In acest studiu, publicat in 2010, Eberstadt prezice cu exactitate ca, in urmatorii ani, tendința de depopulare poate fi moderata, dar susține ca nu va fi inversata.”
Indiferent daca a fost inversata sau nu in ultimii aproximativ cinci ani, depinde de acuratețea datelor statistice disponibile. Gessen susține ca cele mai recente date demografice ale Rusiei (pe care se bazeaza Adomanis) nu sunt concludente din cauza imixtiunii politice:
„Rosstat, autoritatea statistica din Rusia, nu raspunde ușor, pentru ca in 2011 a trebuit sa se intoarca inapoi și sa revizuiasca cifrele pentru 2004-2009, pe baza recensamantului din 2010, precum se arata pe site-ul Rosstat. Ce nu a aratat este faptul ca recensamantul din 2010 a fost discreditat pe scara larga: rata refuzului de a participa a depașit 20%. In plus, așa cum mai mulți jurnaliști ruși au aratat cu documente, autoritațile regionale au umflat cifrele, in scopul de a demonstra succesul lor in lupta cu … – ați ghicit! – depopularea. Pana in acest moment, accentul lui Putin asupra crizei demografice a fost bine articulat, și fiecare birocrat regional a vrut sa raporteze cifre bune, la fel cum fac și in alegeri”.
Mai mult decat atat, orice inversare sau stopare a declinului demografic in cifrele oficiale, de asemenea, se datoreaza unei renunțari „agresive” la pașapoartele rusești a etnicilor ruși in zonele de frontiera (Ucraina, etc). Astfel, argumentul ei nu a constat in contestarea cifrelor, ci in subminarea oricarei temeinicii a cifrelor oficiale invocate. Gessen iși incheie articolul in urmatorul fel:
„Mass-media rusa il iubește pe Adomanis: postarile de pe blog-ul „Forbes” sunt preluate frecvent de Russia Today, rețeaua propagandei de stat. Adomanis nu este singurul occidental care a salutat recent succesele Rusiei in confruntarea cu problemele sale demografice. Imi place ironia: daca asculți idiotul util al lui Putin, s-ar putea crede ca nu exista nici o criza demografica in Rusia. Ceea ce ar fi o problema, deoarece atat de multe dintre cele mai importante politici ale lui Putin sunt aparent menite sa faca fața crizei demografice”.
De doua ori aoleu! (Va dați seama cat de urata poate deveni demografia?) Cum a raspuns „idiotul util al lui Putin”? In articolul sau Russian Demography and Useful Idiocy, Adomanis a respins ideea ca ar fi paiața lui Putin:
„Singura data cand l-am menționat pe Putin in primul meu articol a fost atunci cand am spus ca «indiferent de ceea ce crezi tu despre el», nu trebuie sa te prefaci ca imbunatațirile demografice recente nu s-au petrecut. In realitate, Putin merita foarte puține laude pentru imbunatațirile recente ale sanatații populației, deoarece aceste imbunatațiri nu țin in primul rand de rezultatul schimbarilor in politica guvernamentala, ci de o imbunatațire generala a nivelului de trai al populației”.
Cu toate acestea, el nu raspunde in mod specific la atacul lui Gessen cu privire la exactitatea datelor Rosstat din ultimii ani. Pacat, pentru ca aceasta intr-adevar pare a fi chestiunea controversata intre cei doi. Adomanis pare ca se bazeaza pe statisticile oficiale demografice ruse, ce resping ideea ca populația Rusiei ar mai fi inca in declin. Gessen susține ca statisticile oficiale nu sunt de incredere.
Adomanis aduce un oarecare sprijin pentru punctul sau de vedere privind situația demografica a Rusiei, apeland la alți demografi profesioniști occidentali. El citeaza dintr-o lucrare academica scrisa de un numar de demografi ruși și britanici (Components and possible determinants of the decrease in Russian mortality 2004-2010):
„Dupa un lung declin, speranța de viața din Rusia a crescut substanțial in 2004-2010; aceasta este cea mai lunga perioada de imbunatațire a sanatații, observata in țara din 1965… Imbunatațirile recente din domeniul sanatații din Rusia sunt reale și semnificative (durata lor, pe de alta parte, este o chestiune de dezbatere academica autentica). Aceasta nu este o opinie a unor conspiraționiști oarecare, ci a mai multor demografi profesioniști. A pretinde in mod disperat altfel, cum incearca sa faca Gessen, este un exercițiu exact in genul propagandei politizate pe care ea o deplange”.
De trei ori, aoleu. Dezbaterea pare sa se fi dezumflat, caci Gessen inca nu a raspuns.
Deci, ce am aflat despre soarta demografica recenta a Rusiei? Desigur, se pare ca declinul anilor 1990 a devenit moderat sau s-a inversat in ultimii aproximativ cinci ani. Dar, din nou, aceasta doar daca se accepta ideea ca putem ști ceva pe baza cifrelor oficiale și daca acceptam ca acuzațiile de raportari umflate ale datelor statistice sunt nefondate. Am aflat, de asemenea, ca Adonamis și Gessen cred fiecare in parte ca celalalt e angajat al „propagandei politizate”. In final, ce-a spus Disraeli? Exista trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate și statistici.