Înaltpreasfinția Sa Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, participă ca invitat la Sinodul episcopilor catolici dedicat Familiei, desfășurat în prezența papei Francisc la Vatican.
Redăm mai jos integral intervenția ÎPS Iosif, pus la dispoziție de Biroul de Presă al Vaticanului:
„Vă mulțumesc pentru invitația frățească, în numele Patriarhului Daniel al Romaniei, cel ce m-a desemnat să reprezint pe Preafericirea Sa și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Sinodul Episcopilor Catolici, care încearcă să dea o orientare familiei creștine de astăzi, atât de puternic încercată din toate părțile (dar, totuși, indisolubilă).
Vă voi împărtăși lucruri pe care le știm cu toții. Însă, totodată, cât de mare nevoie avem de o colaborare între creștini, pentru a înțelege și a ajuta familia în societate! Este adevărat, de altfel, că astăzi, ca urmare a migrației în masa, ne confruntăm cu realitatea a ceea ce noi numim ‘căsătorii mixte’, între catolici și ortodocși, de care trebuie să ne ocupăm cu seriozitate și discernământ, mai ales atunci când acestea sunt însoțite, în prealabil, de rupturi sau divorțuri.
Crizele familiei, care sunt de fapt crize ale fiecărei ființe umane, au fost asumate de Dumnezeu, prin Însuși Hristos, Care ne-a dat harul iertării, prin pocăință. Cum, și în ce măsură, putem noi înțelege mila infinită a lui Dumnezeu, Care vine să Se pocăiască, El-Însuși, pentru păcatele noastre?
Familia este, după cum știm, motorul vieții umane și al vieții creștine, leagănul dragostei lui Dumnezeu față de om, daruită prin iubirea Fiului Său, răstignit și înviat, pentru „a-i atrage” pe oameni (prin har din belșug) – iubire pe care Duhul Sfânt o face să sporească în fiecare (dintre oameni) și care, în același timp, condiționează dezvoltarea vieții umane.
Știm că: 1. Familia este o instituție nu omenească, ci divină. Ca atare, este, în imaginea Divinității, o varietate de oameni în comuniune, în unitatea naturii. Este normativă pentru toate formele vieții bisericesti (incluzând comunitatea monahală, familia și părtășia în Duhul) și sociale. (Tradiția eclezială și Cuvântul lui Dumnezeu rămân un reper permanent de-a lungul istoriei.)
Știm că: 2. Familia conjugală, asemenea familiei sau comunității monahale, urmează aceleași principii: curățenia (sfințirea sexualității), ascultarea (de Hristos și unul de altul, într-o ierarhie a slujirii), sărăcia (punerea în comun a bunurilor). Familia este chemată să fie asemenea imaginii trinitare a lui Dumnezeu (ipostază a Familiei Divine) printr-un ascetism continuu, pe o cale pe care tradiția ortodoxă o specifică în rugăciunile Încununării.
Știm că: 3. Familia se reflectă în exterior într-un mod dublu: a) social, prin caritate, ospitalitate, mărturisirea credinței și iubire, în cetate; b) ecologic, cum îl mai putem numi astăzi (respect față de creaturi și creație, transformarea produselor prin agricultură, conformă indicațiilor canonice din Tradiție), o extensie euharistică.
Dar mai știm, de asemenea, că: 4. Familia este celula primordială a Bisericii. Deopotrivă, soții participă în mod regulat la Euharistie, ca membri ai preoției împărătești și coslujitori sub același Cap, Care este însuși Iisus Hristos. Toate caracteristicile familiei derivă din structura sa euharistică și se bazează în principal pe iertarea prin umilință, care face să sporească iubirea reciproca și transformă, pe termen scurt și lung, persoana și viața creștină.
‘Grandoarea divină (a mariajului) rezidă în aceea că mariajul este o reprezentare vie a unirii Logosului cu natura umană…’ – spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Dar acest cuib, (mariajul) reprezintă, de asemenea, la cel mai înalt grad, splendoarea pe care ne-a adus-o Dumnezeu! El se ridică la demnitatea Tainei, a Sfințeniei. Ca inexprimabilă și finală grandoare, el redă imaginea plenară a unirii Cuvântului Său cu natura umană.”
