Am mai discutat anul trecut aprofundat despre imposibilitatea existenței vreunei discriminări între tratamentul juridic al căsătoriei, ce se vrea acum revizuit în Constituție în sensul precizării condiției heterosexualității, și familia monoparentală. Această comparație, necesară pentru a fi sesizată o eventuală discriminare, între cele 2 entități juridice, este imposibilă și greșit de efectuat – deoarece e vorba de categorii diferite în cadrul noțiunii de familie, având structuri diferite, componență diferită, situații juridice diferite – și totodată inutil de efectuat, atâta timp cât ambele categorii sunt în aceeași măsură amintite de art. 48 din Constituție.
Am ajuns la concluzia că art. 48 alin.1, revizuit, nu ar face nici o discriminare, ci doar ar aduce anumite precizări în cadrul primei categorii de familie, respectiv familia întemeiată pe căsătoria dintre soți. Atâta timp cât această categorie coexistă cu celelalte, ele fiind egal garantate de Constituție și în eventuala formă revizuită, nu poate exista nici o discriminare. Revizuirea art. 48 alin. 1 ar avea rolul să precizeze FAMILIA ÎNTEMEIATĂ PE MODALITATEA CĂSĂTORIEI, iar legiuitorul român ar reglementa o condiţie suplimentară, respectiv că aceasta (căsătoria) există doar între un bărbat și o femeie, alături de alte condiţii ale căsătoriei, de exemplu monogamia. Celelalte categorii de familie rămân neschimbate și neatinse și nu suportă nici o vătămare.
Astfel, scriptic, art. 48 alin. 1 arată în prima teză că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți (iar în formă revizuită, între un bărbat și o femeie), iar în teza a treia arată că familia se întemeiază pe raportul juridic (drepturile și obligațiile) izvorât din calitatea de părinte, aici încadrându-se și categoria familiei monoparentale, astfel garantată de Constituție.
Ceea ce trebuie înțeles din reglementarea Constituțională a legiuitorului român este că nu orice raport ce cuprinde o relație de afecțiune între persoane se încadrează în noțiunea de familie (fiind excluse, de exemplu, simplele relații de prietenie sau de vecinătate sau cele de concubinaj fără copii, sau cele bazate pe poligamie, sau dintr-o relaţie adulteră etc.), ci doar cele întemeiate pe noțiunile constituţionale de „căsătorie” sau de „părinte”, cele din urmă extinzându-se la raporturile juridice ce implică exercitarea autorității părintești, adică la raporturile ce implică exercitarea drepturilor și obligațiilor de creștere și educare asupra copiilor – teza finală din art. 48 alin. 1 din Constituţie.
Citește și: Note juridice cu privire la caracterul necontractual al căsătoriei
Nu există o definiție constituțională, ci sunt editate niște principii de reper, caracteristici obligatorii, după care se constituie ca realitate juridică constituţională noțiunea de familie şi categoriile sale, ca o formă de organizare a vieții în comun a oamenilor legați prin căsătorie sau rudenie, sau ce au anumite responsabilităţi de creştere, educare şi instruire a copilului, în lipsa părinţilor. Aceste repere constituţionale ale familiei sunt noţiunile de „căsătorie” şi de „părinte”, astfel încât, prin combinarea acestor calități prevăzute de Constituție expres și limitativ, rezultă mai multe categorii de familii posibile, ce au fizionomii juridice distincte, cu reguli specifice ale acelei convieţuiri, fără a putea fi vorba de vreo discriminare între ele, astfel:
- Categoria familiei alcătuită din 2 persoane de sex opus, căsătorite, împreună cu copiii lor (premisa clasică din Constituție, bazată pe calitatea de soți și de părinți – toate calitățile prevăzute de art. 48 din Constituție). Copiii pot fi naturali sau adoptați.
- Categoria familiei alcătuită din 2 persoane de sex opus, căsătorite, fără copii (situație minimală a familiei din Constituție, bazată pe simpla calitate de soți, astfel prevăzută de art. 48 din Constituție).
- Categoria familiei alcătuită dintr-un părinte și copii – familia monoparentală (conținutul restrâns al familiei, bazată pe calitatea de părinte, prevăzută de art. 48 din Constituție). Această ipoteză este dezvoltată legal în Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiilor, ce prevede în art. 2 alin. 2 noțiunea privind familiile monoparentale.
- Categoria familiei alcătuită din 2 persoane necăsătorite împreună cu copiii lor (familie bazată pe calitatea de părinți, iar nu pe relația de concubinaj – ce nu ar constitui niciodată familie, conform art. 48 – ar lipsi atât calitatea de soț, cât și cea de părinte). Trebuie precizat că și într-o familie fictivă (nulă absolut), dacă totuși rezultă copii, se consideră de doctrina juridică de specialitate că scopul familiei a fost atins, astfel încât nu mai intervine sancțiunea nulității. Deci, existența copiilor salvgardează un raport juridic viciat de nulitate absolută, conferindu-i scopul necesar și legal.
- Categoria familiei alcătuită din persoane ce exercită drepturi asimilate autorității părintești, în lipsa părinților (rude, afini, alte persoane apropiate, autorități competente etc) și copil, rezultând familie extinsă sau, după caz, substitutivă, bazată pe exercitarea drepturilor asimilate autorității părintești, de creșterea, educarea și instruirea copiilor (art.48 alin.1 din Constituție, teza finală, coroborat cu Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, art. 4 lit c., d.). Așadar, încadrarea în noțiunea de familie a respectivei comunități de persoane este necesară și obligatorie, având în vedere că familia se întemeiază și pe raportul obligațional rezultând din autoritatea părintească (drepturile și obligațiile pentru creșterea și educarea copiilor minori, explicit prevăzut la art. 48 alin.1 din Constituţie – astfel, textul constituțional face referire la „părinți” legat de noțiunea de familie, a fortiori, se încadrează în familie şi comunitatea întemeiată pe copil și alte persoane decât părinții, care exercită în locul acestora autoritatea părintească asupra minorului).
- Potrivit unor legi speciale, există reglementate distinct categorii incluse în noțiunea de familie, ce nu cuprind noţiunile familiei prevăzute in Constituție, însă în considerarea unor raporturi de fapt constituite în mod natural și în legătură cu familia de la art. 48 din Constituţie, legiuitorul le asimilează familiei:
- categoria familiei ce cuprinde şi rezultă din relații de rudenie si afinitate, conform Codului Civil (între aceste persoane se nasc diferite raporturi juridice, bazate pe viața familială, rezultând diferite drepturi și obligații, cum ar fi obligația de întreținere etc. Se observă că, rudenia și afinitatea este inclusă în Cartea a III-a a Codului Civil, integrându-se în noțiunea de familie, dar fără ca între respectivele persoane să existe calitatea de soți sau părinți între ei, ci doar simpla legătură de sânge le încadrează pe acele persoane în raporturi de familie).
- categoria familiei constituite din frați, fără copii, ce trăiesc și gospodăresc împreună și care nu au domiciliul comun la părinții lor (art. 2 alin. 3 din legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat).
Din cele de mai sus rezultă astfel mai multe categorii posibile și distincte, inclusiv familia monoparentală, ce se încadrează în noțiunea de familie, toate cu fizionomie juridică specifică, și care își găsesc temei juridic în art. 48 din Constituție.
Ca structuri, cele 2 categorii sunt incomparabile, în primul caz e vorba de 2 persoane majore, ce dobândesc calitatea de soți, ce au capacitatea deplină de exercițiu, aflați pe poziție de egalitate juridică; în cel de-al doilea caz, este vorba de relația dintre părinte/persoana ce exercită autoritatea părintească și copiii, ce implică poziția de coordonare și control a primului subiect față de al doilea.
Și scopurile celor 2 categorii de familii sunt diferite – familia nucleară (întemeiată pe căsătorie) are ca scop întemeierea unei familii conform legii, în timp ce familia monoparentală are ca scop creșterea și educarea copilului; prima categorie de familie poate înceta prin voința părților (ex divorț prin acord), în timp ce a doua nu poate înceta prin voința părților, nici chiar în cazul decăderii din drepturile părintești (existând în continuare obligația de creștere și educare copil), deoarece este bazată pe legături de filiaţie.
În aceste condiții, în care cele 2 categorii nu se pot compara, revizuirea dorită a art. 48 privește doar prima teză a alin. 1 și nu are nici un efect și nici o legătură cu categoria familiei monoparentale.
