Și Dumnezeu-Omul, Creatorul Universului, are un Tată și o Mamă. Familia se întemeiază pe căsătoria liber asumată dintre un bărbat și o femeie
De-a lungul timpului, omenirea a trecut prin numeroase momente de criză, care i-au zdruncinat existența: războaie sângeroase, boli necruțătoare, foamete, catastrofe naturale, toate plătite cu sute de milioane de jertfe umane. Europa, supranumită și leagănul creștinismului, nu a fost scutită nici ea de orientările greșite ale conducătorilor politici, ultimul secol fiind unul marcat profund de cele două ideologii totalitariste, comunismul și fascismul.
Însă de fiecare dată omenirea s-a regenerat și s-a perpetuat mai departe prin celula s-a fundamentală: familia. Este o lege nescrisă a naturii că ne naștem în sânul unei familii, urmare a iubirii dintre un bărbat și o femeie. Un fapt atât de evident ca acesta, n-ar trebui să fie pricina niciunei polemici, și a niciunui conflict de interese între oameni, așa cum niciun om întreg la minte nu contestă legea gravitației, forma pământului sau culoarea albastră a cerului în miez de vară. Așa ar trebui să fie într-o lume normală. Numai că într-o Europă care pare a-și fi uitat fundamentul creștin, există din ce în ce mai multe voci care pretind că familia poate fi alcătuită și altfel decât prin relația bărbat-femeie, anume prin relația consensuală dintre doi bărbați sau două femei. Altfel spus, se pretinde din ce în ce mai mai zgomotos și agresiv că homosexualitatea este o stare normală a firii umane, o altă formă de iubire cu nimic mai prejos decât cea a familiei tradiționale, și că ar trebui legalizată de stat, de aici decurgând toate drepturile unei familii, inclusiv, sau poate mai ales, adopția de copii.
Aceasta este starea Europei de astăzi, în care 14 țări au legalizat așa-zisa familie homosexuală, fie prin căsătorie civilă, fie prin parteneriate civile.
De aceea Europa de astăzi este bântuită nu de războaie armate, nu de foamete și nu de epidemii mortale, ci de o ideologie a morții, cu multiple fațete, care invocă libertatea de alegere pentru a justifica uciderea copiilor nenăscuți, și toleranța pentru a justifica perversiunea ca normă socială. Și această ideologie a morții face mai multe victime decât războaiele, ucigând nu doar trupește, cât mai ales sufletește.
Erorile filosofilor, ale oamenilor de știință, sau ale liderilor politici, au fost multe și grele de-a lungul veacurilor, și nu avem locul de a le enumera aici, dar nici una dintre ele nu a încercat să redefinească familia, denaturându-i sensul lăsat de Dumnezeu până la inversare.
Departe însă de a fi o invenție socială sau un proces evolutiv al umanității, familia este școală a iubirii și a mântuirii, după modelul Familiei Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Am un tată și o mamă care mă iubesc pentru că așa a bineplăcut lui Dumnezeu ca și omul să simtă intimitatea iubirii familiale, în același fel cum Tatăl și Fiul iubesc pe Duhul Sfânt în ființa Dumnezeirii, cum Fiul și Duhul iubesc pe Tatăl, dar și cum Tatăl și Duhul iubesc extraordinar pe Fiul.
Dumnezeu l-a făcut pe om, bărbat și femeie dintru început, și lor le-a zis cu bucurie: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul!” Ei, Adam și Eva, sunt strămoșii mei. Din ei, generație cu generație s-a umplut pământul cu miliarde de oameni, fiecare unic și irepetabil, Și toți suntem o familie. Și cei de ieri și cei de azi, și cei de mâine, suntem genealogic stră-stră-strănepoți ai lui Adam și ai Evei, omul dintru început. Și omul dintru început, Adam, este Fiul lui Dumnezeu (Luca 3, 38) și noi toți urmașii lui, fii ai lui Dumnezeu după chip: ființe cu suflet veșnic, rațional, cu voință proprie și însetate de comuniune.
Așa cum Tatăl cu Fiul și Duhul Sfânt, unici în Persoana lor, sunt o familie și se iubesc nemărginit, împărtășind Ei aceeași Fire, așa a binevoit Dumnezeu ca oamenii toți, unici în persoana lor, să fie și ei o mare familie, având și ei aceeași Fire, umană.
Două familii: Cea a lui Dumnezeu și a cea a Omului. Dar Dumnezeu a vrut mai mult pentru Om, nu doar să-i dăruiască o familie asemenea Lui, ci S-a făcut și El Om ca să unească cele două familii într-una, pentru ca mereu să fie nedespărțite.
Și Dumnezeu S-a făcut Om născându-se tot din Femeie, respectând astfel firescul umanității. Așa cum eu și tu avem un tată și o mamă, așa și Fiul lui Dumnezeu S-a născut mai înainte de veci din Tatăl fără mamă, și pe pământ, în urmă cu 2015 ani din Mamă, fără tată, fără sămânță bărbătească.
Ce paradox tainic al lumii: Un Fiu care aparține prin cele două ființe ale Lui și Dumnezeirii și Umanității. Un Fiu care are pe Tatăl din Dumnezeu și pe Mamă (Fecioara Maria) din Om. Iisus Hristos unește în El pe Dumnezeu cu Omul, cele 3 Persoane ale Sfintei Treimi cu miliardele de persoane ale Omenității.
Atât de mult a prețuit Dumnezeu familia… încât El însuși are un Tată și o Mamă, și așa îi va avea în veșnicie.
Nu este deloc întâmplător că Domnul Iisus Hristos și-a început lucrarea de mântuire a omului cu Nunta din Cana Galilieii, unde a săvârșit prima minune. Aici, la o mare adunare de oameni care se bucurau de întemeierea familiei dintr-un bărbat și o femeie, a vrut Fiul lui Dumnezeu să fie prezent cu Tatăl și cu Duhul Sfânt dar și cu Mama Sa. Ce invitați de marcă!
La temelia învierii omului din păcat a pus Dumnezeu iubirea familiei, care se naște între un bărbat și o femeie. Toată lucrarea de salvare a omului căzut pornește din familie.
Acesta e mesajul prezenței lui Dumnezeu – Sfânta Treime și a Maicii Domnului la Nunta din Cana Galileii.
Totul pornește din familie și totul se împlinește în iubirea celor două familii: a lui Dumnezeu a și a Omului.
Însuși Dumnezeu-Creatorul și însăși firea noastră ne arată că Familia se întemeiază pe căsătoria liber asumată dintre un bărbat și o femeie.
Constituția României, legea fundamentală a neamului românesc, este și trebuie să fie o expresie a voii lui Dumnezeu în lume, căci doar voia Lui a luat în calcul binele tuturor.
Printre marile valori ale neamului românesc, izvorâte din credința și înțelepciunea țăranului român, se numără: Credința în Dumnezeu, familia și iubirea de țară și neam. Sau altfel spus: Credința în Familia Sfintei Treimi, Familia dintre un bărbat și o femeie și Marea Familie a României. Și toate acestea trei s-au unit fără tăgadă în simbolul neamului românesc: Constantin Brâncoveanu, sfântul, mucenicul și marele Voievod al Țării Românești.
Din drag de Dumnezeu și din iubire de țară, Sfântul Constantin Brâncoveanu alături de familia Sa renunță la toată slava lumii pentru a câștiga slava cerească, nevrând a stâlci în niciun fel credința primită din strămoși în Dumnezeul Cel PreaÎnalt.
Pe temelia moștenirii spirituale a tuturor voievozilor și sfinților martiri ai României, care au apărat credința în Dumnezeu și au fost mari ctitori de biserici, se cuvine și nouă să mărturisim astăzi fără ezitare că familia este, și totdeauna va rămâne, unirea dintr-un bărbat și o femeie, iar Constituția României ar trebui să redea explicit acest Adevăr.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
