Trei articole din presa internationala ne-au atras atentia in ultimele doua saptamini, toate cu aceeasi tema: frica societatii occidentale de a avea copii, lipsa de interes fata de procreare si ostilitatea elitei mondiale fata de oamenii de rind care aduc pe lume copii. Un articol pe acest subiect a aparut in publicatia britanica The Guardian, unul in publicatia americana The Washington Post, iar unul in The Federalist, tot o publicatie americana. Titlul ultimului articol, care ne-a sugerat si noua titlul comentariului nostru de astazi e „Fecundophobia: The Growing Fear of Children and Fertile Women” („Fecundofobia: teama crescinda de copii si de femeile fecunde”). Acesta pare un trend tot mai pregnant in tarile occidentale si dezvoltate, care nu mai doresc copii si sfideaza pe cei care aduc copii pe lume.
Va amintiti probabil ca acum un an sau doi presa britanica l-a asaltat pe David Beckham dupa nasterea celui de-al patrulea copil, acuzindu-l ca ia procrearea prea in serios si ca urmasii lui vor contribui la… degradarea continua a planetei! Acuzatii similare apar des si dincolo de Atlantic, cind vreunui sportiv de performanta i se naste inca un copil. Recent, fotbalistul Antonio Cromartie de la New York Jets a anuntat ca i s-a nascut al 12-lea copil, iar Travis Henry de la Denver Broncos ca i s-a nascut al 11-lea. Barbatii astia, spun comentatorii, trebuie sa-si fi pierdut mintile!
Din nefericire, perspectiva asta e impartasita de un numar tot mai mare de intelectuali, jurnalisti, academicieni, politicieni. E la moda sa nu te casatoresti, sa nu ai copii, iar daca devii insarcinata, sa avortezi. Procrearea a devenit, intelectual vorbind, un lucru de evitat in viata, nu de practicat. Esti vazut ca om cult daca nu ai copii si incult daca ai. Standardele culturii moderne impun normativitatea liberatii de a alege, prin care se intelege a alege sa nu te casatoresti, sa nu iti intemezi o familie, sa nu ai copii, sa avortezi. Iar daca cumva copiii tot mai vin pe lume, ei nu mai vin pe cale naturala, prin relatii intime intre barbat si femeie, ci prin metode artificiale, folosirea hormonilor, a chimicalelor, a interventiilor medicale, a surogatului. Candidatii la functii publice nu mai sunt apreciati daca se mindresc ca au crescut multi copii ori au familii stabile. Obiectivele feminismului radical sunt ca fiecare femeie sa-si tina pintecele gol pe tot parcursul vietii, sa-si distruga fertilitatea si sa-si accentueze cariera, independenta si educatia. Feministele au devenit, in sensul acesta, mai misogine decit barbatii. Femeile care aduc copii pe lume sunt dispretuite pentru ca nu se conforma idealului feminist.
Mass media adauga si ea la aceasta fobie. Miscarea ecologista promoveaza cu agresivitatea ideile anti-procreare, iar conventiile, conferintele si evenimentele pe care le organizeaza au banere uriase cu mesaje de tipul „thank you for not breeding”, adica „va multumim ca nu va inmultiti”. Aceste idei sunt periculoase. Sunt incompatibile cu invataturile crestine si tind spre paganism si panteism. Puse in aplicare, ele duc la reducerea populatiei sub nivelul natural de inlocuire a unei generatii cu alta. De-a lungul istoriei umanitatea s-a confruntat cu consecinte extreme atunci cind natalitatea ori interesul in procreare a disparut: natiuni si civilizatii s-au prabusit in boli si foamete.
Japonia – tara pe cale de extinctie
Si acum trecem la un exemplu concret – Japonia, o tara care e la marginea prapastiei demografice si se aproprie de extinctie. Pentru a ilustra ingrijorarea asta e suficient doar sa citesti, de doua ori am zice noi, si incet, titlul articolului din The Guardian din 19 octombrie: “Why have young people in Japan stopped having sex? What happens to a country when its young people stop having sex? Japan is finding out…” (“De ce tineretul Japoniei a incetat sa mai aibe sex? Ce se intimpla unei tari cind tinerii ei inceteaza sa mai aibe sex? Japonia afla…)
De o generatie incoace, atit sociologii japonezi cit si cei straini care studiaza societatea japoneza au detectat un trend ingrijorator – tineretul japonez e tot mai putin interesat in relatii de intimitate, romantice, casatorie si familie. Spre deosebire de societatea occidentala care e obsedata de sex si sexualitate, Japonia nu (mai) e. Statisticile dovedesc ca interesul pentru intimitate la japonezi se stinge, si odata cu el si civilizatia nipona. Suntem martori la declinul rapid si ireversibil al unei natiuni care, pina acum citeva decenii, era miracolul economic al societatii globale.
Un nou sindrom bintuie Japonia: acela al a celibatului – „sekkusu shinai shokogun”. Milioane de japonezi sub 40 de ani nu fac curte si nu intretin relatii sexuale. Situatia a afectat drastic demografia Japoniei. Tara este locuita in prezent de 126 milioane de oameni, din care pana in 2060 se preconizeaza ca vor disparea o treime! Numarul persoanelor adulte dar necasatorite a ajuns la un nivel record. Un studiu facut in 2011 arata ca 61% dintre barbatii necasatoriti si 49% dintre femeile necasatorite intre 18 si 34 de ani nu aveau nici o relatie romantica – o crestere de 10% in comparatie cu 2001. Un alt studiu arata ca unul din trei tineri sub 30 de ani nu a facut curte niciodata. Japan Family Planning Association a comunicat ca 45% dintre femeile intre 16 si 24 de ani nu erau interesate de relatiile sexuale sau le dispretuiau. Un sfert dintre barbati impartasau si ei aceleasi sentimente.
Statisticele sunt, fara indoiala, infricosatoare. Infricosatoare este si imbatrinirea rapida a Japoniei. Pentru prima data in istoria tarii, in 2012 au fost vandute mai putine scutece pentru copii decit pentru batrini. Si tot in 2012 s-a nascut cel mai mic numar de copii din istoria natiunii nipone. In ritmul acesta, Japonia se apropie de extinctie.
Tinerii japonezi nu vad nimic pozitiv in relatiile romantice; dupa cum spun sociologii, ei sufera de o fobie a relatiilor. Barbatii japonezi nu mai castiga atit de bine cit cistigau cu zeci de ani in urma sa poata intretine o familie ori o prietena. Casatoria e vazuta ca o situatie sociala de nedorit. Pentru o femeie, casatoria este un fel de mormint al carierei, al timpului liber si al individualismului. Este imposibil pentru o femeie japoneza sa aibe simultan o cariera si o familie – in jur de 70% dintre ele isi parasesc locul de munca dupa primul copil. Recent, The Institute of Population and Social Security al Japoniei a emis un studiu conform caruia 90% dintre tinerele fete cred ca celibatul e preferabil casatoriei. Conform previziunilor statistice, un sfert din tinerele japoneze nu se vor casatori, iar 40% dintre ele nu vor avea niciodata un copil.
Pericol pentru economia globala
Pe 22 octombrie, The Washington Post a publicat un comentariu similar, dar dintr-o perspectiva diferita – impactul „Japoniei fara sexualitate” asupra economiei globale. Titlul articolului – „Japan’s sexual apathy is endangering the global economy” („Apatia sexuala a Japoniei pericliteaza economia globala”). Anul trecut, populatia Japoniei a scazut cu 212.000 de persoane si s-au nascut doar un milion de copii, in comparatie cu 1,2 milioane cu un an mai inainte. Aceasta inseamna ca miracolul economic japonez s-a incheiat. De 20 de ani, Japonia e afectata de o stagnare economica fara semne de imbunatatire. Pentru a-si mentine puterea economica actuala, e nevoie ca 600.000 de tineri sa intre pe piata muncii in fiecare an. Insa ei… lipsesc. Conform trendurilor actuale, in 2050 la fiecare japonez care se va pensiona, doar unul singur va intra „in paine”.
Datoria publica a Japoniei este de 200% din PIB, mult mai mare decit in Grecia ori Spania, decat in Uniunea Europeana (media este 90%) sau SUA (75%). Japonia datoreaza SUA 1,1 trilioane de dolari. Cind va putea aceasta tara, cu actualele tendinte demografice, sa-si plateasca datoriile? Imaginati-va, spune autorul articolului din Washington Post, o Japonie care va declara faliment. Daca mica Grecie a periclitat supravietuirea Uniunii Europene si a euro-ului, e lesne de banuit ce impact va avea o tara ca Japonia, intrata in default, asupra economiei mondiale.
Valorile crestine
Japonia nu e o tara crestina si nici macar religioasa. Asta explica in marea parte starea deprimanta a uneia din cele mai prospere, economic vorbind, societati din istoria omenirii. Poate fi o lectie si pentru Romania crestina – ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne faca sa apreciem traditia noastra crestina. Valorile crestine impun afectiune, apropierea intre fiintele umane, atit la nivel emotional, romantic cit si la nivel de intimitate, intr-un cadru respectuos. Familia crestina ar trebui sa fie un ideal nobil pentru fiecare om, unul tot mai evident, mai ales avand in fata ochilor teribila alternativa.
