La interval foarte scurt, autorităţile franceze au luat decizii pozitive privind două probleme de interes major pentru relaţiile sociale.
Pe 27 ianuarie, Senatul a respins, cu 170 voturi la 142, un proiect de lege care ar fi permis legiferarea eutanasiei şi a sinuciderii asistate. Dezbaterea publică a fost aprinsă, însuşi premierul de dreapta François Fillon intervenind pentru a numi eutanasia „o limită care nu poate fi trecută”.
Într-o manifestaţie inedită, 700 de protestatari au „murit” simbolic în faţa sediului Senatului în chiar ziua votului.
Legea este astfel respinsă definitiv după ce şi Adunarea Naţională (camera inferioară a parlamentului) adoptase o rezoluţie similară anul trecut.
Două zile mai târziu, pe 29 ianuarie, Consiliul Constituţional (echivalentul Curţii Constituţionale româneşti) a respins pretenţia a două lesbiene de declarare a Codului Civil francez drept neconstituţional pe motiv că limitează definiţia căsătoriei la cea traditţională.
În motivarea pe care o puteţi citi aici şi aici se precizează că
„9. (…) menţinând principiul conform căruia mariajul este uniunea dintre un bărbat şi o femeie, legislatorul […] a estimat că diferenţa de situaţie între cuplurile de acelaşi sex şi cuplurile compuse dintr-un bărbat şi o femeie pot justifica diferenţa de tratament în ce priveşte dreptul familiei”.
Metoda încercată de cele două femei este deja clasică în agenda grupărilor homosexuale. Atunci când un obiectiv nu poate fi atins prin intermediul legislativului sau al consultării publice, lobby-ul homosexual apelează la instanţe.
