„Nu conteaza daca noi, spaniolii, nu avem destui copii, atata timp cat vin imigranții in Spania și au copii aici”, mi-a spus acum cațiva ani șeful unui mare grup de experți spanioli conservatori. Ii sugerasem atunci ca partidul de centru-dreapta, Partido Popular – acum partid de guvernământ din Spania –, ar trebui sa promoveze politici pro-nataliste.
Dar poate imigrația sa creasca cu adevarat deficitul natalitații din Spania? Din 2011, de cand am avut discuția noastra, atat spaniolii, cat și imigranții au avut tot mai puțini copii in fiecare an. In parte, din cauza recesiunii economice in curs, s-au nascut cu 10% mai puțini copii, in 2013 decat in 2011. Mai mult decat atat, mai mulți oameni au emigrat din Spania decat au imigrat aici in aceasta perioada. Fluxul migrației nete a fost negativ, nu pozitiv.
Paracetamolul este un medicament grozav pentru alinarea durerii de cap, dar acesta nu va vindeca o tumoare pe creier. De fapt, prin mascarea durerii, ne-ar putea impiedica sa descoperim ca avem tumoarea și s-o tratam. Astfel, medicamentul, in acest fel, poate sa ne omoare.
Mulți europeni considera imigrarea ca un fel de paracetamol pentru durerea de cap. Imigranții care inunda Europa mascheaza durerea imbatranirii populației native, ce are și un deficit uriaș de nașteri. Ei mascheaza adevaratele date demografice de baza și ofera politicienilor și publicului scuze pentru a evita luarea de masuri reale necesare pentru evitarea sinuciderii demografice.
Europa și Japonia sunt favoriții acestei curse spre nicaieri. Ambele au populații în scădere și îmbătrânire dramatica. Natalitatea scazuta și creșterea speranței de viața sunt ambele responsabile de asta, dar ceea ce demografii numesc „lowest low fertility” („fertilitate extrem de scăzută”) e problema cea mai mare.
In statisticile oficiale publicate, imigranții și copiii lor, nascuți la nivel local, acopera parțial un adevar foarte incomod: populațiile europene native sunt in curs de imbatranire cu o viteza istorica fara precedent. Ele sunt in scadere sau pe punctul de scadere pentru ca doua generații de europeni n-au reușit sa aiba suficienți copii care sa o inlocuiasca. Imigranții maschează parțial aceasta problema, făcând ca statisticile demografice europene (și ale SUA) sa arate mai bine decat in realitate.
Imigranții:
• dau impresia ca sunt mai mulți oameni: aceasta este deosebit de valoros in țari a caror populație nativa este deja in scadere. De exemplu, populația Spaniei era pe cale sa inceapa sa scada acum 15 ani, insa 6 milioane de imigranți straini, care aveau peste 1 milion de copii, au prevenit acest lucru. Ca urmare, populația țarii a crescut cu 15%, in loc sa scada.
• dau impresia unui numar important de nașteri suplimentare: Imigranții au rate ridicate de natalitate, copiii lor reprezentand intre 15% pana la 40% din totalul copiilor nascuți in țarile europene. De exemplu, mamele a peste 35% din totalul copiilor nascuți in Elveția erau nascute in strainatate. Acest numar este de 30% in Belgia și Austria, de 25% in Marea Britanie, Suedia, Norvegia, de 22% in Spania și de 20% in Franța. In Spania, exista provincii in care 35% – 40% din copii provin din parinți nascuți in strainatate, de multe ori in Maroc.
• dau impresia unui „spor natural al populației” îmbunătățit: diferența dintre nașteri și decese, așa-numitul „spor natural al populației”, este în general îmbunătățit de imigranți. Ei adaugă un număr semnificativ de nașteri, dar mor proporțional mai puțini decât nativii. Aceasta deoarece ei ajung in noua lor țara cand au 20-50 de ani, iar ratele lor de mortalitate sunt mult mai mici decat ale celor de 65 de ani și mai mult. Aceasta contribuție este valoroasa in special in țari precum Germania, Italia, Spania, Austria sau Elveția, ale caror populații native sunt deja in scadere. Mai mult decat atat, in țari precum Elveția, Spania sau Danemarca, populațiile sunt in continua creștere datorita numarului mare de copii de imigranți și a deceselor relativ puține ale acestora.
• dau impresia ca varsta medie a populației a scazut: Imigranții sunt mai tineri decat nativii, in special in țarile cu populație imbatranita, ca Germania, Italia sau Spania. De exemplu, vârsta medie a populației din Spania este de 42 de ani, dar media crește la 43 ani, dacă luam în considerare doar locuitorii nativi, și urca la 44 de ani, dacă socotim doar nativii spanioli și copiii lor.
• dau impresia unor rate de fertilitate semnificativ crescute: Imigranții pot adauga intre 0.05 și 0.15 la rata totala a fertilitații (RTF) – numarul de copii pe femeie – intr-o țara sau zona. De exemplu, in provincia spaniola Catalonia, RTF a fost de 1,24 copii pe femeie, in 2013, dar a crescut la 1,34 daca erau incluși și imigranții. Imigranții nou-veniți și musulmanii tind sa aiba o fertilitate mai mare. Imigranții din Europa de Est și America Latina au tendința unei fertilitați mai mici. Pe baza datelor INE (Biroul Național de Statistica din Spania), femeile columbiene care traiesc in Spania au avut o RTF, in 2013, de doar 1,0 copii, in timp ce femeile spaniole au avut o RTF de 1,2 copii pe femeie. Pe de alta parte, femeile marocane care traiesc in Spania a avut o RTF de 3,2 copii [1]. Ele reprezinta doar 2% din toate femeile de varsta reproductiva din Spania, dar nasc 5% din totalul copiilor care se nasc in aceasta țara.
In general, imigranții straini au un impact demografic foarte pozitiv in Europa de Vest, atata timp cat acești imigranți se integreaza bine in societațile-gazda. Inutil sa spun ca acest lucru nu este intotdeauna ușor de facut, fie din punct de vedere economic, politic sau cultural și cu siguranța nu fara mari costuri. [2]
Imigrația poate fi cu siguranța o parte a soluției la ratele mici de natalitate ale Europei, dar nu poate fi intreaga soluție. Daca imigranții creeaza un fals sentiment de bine, oprind populația nativa din panta demografica in care se afla, la fel de bine o pot condamna la distrugere. Și asta din cauza simplului fapt ca europenii se vor sinucide demografic, daca nu incep sa aiba copii. Este doar o chestiune de timp.
N.B. Datele din acest articol, in mare parte, provin de la birourile statistice oficiale europene (cum ar fi Eurostat al Uniunii Europene, INSEE din Franța, INE din Spania, Destatis din Germania sau Biroul Statistic Elvețian), sau cifre calculate de autor, prin utilizarea unor astfel de date primare.
Impactul demografic al imigranților straini in țarile din Europa de Vest
N.B.1: Aceste cifre reprezinta adunari/scaderi/procentaje exacte din datele originale ale sursei statisticilor oficiale, cu excepția catorva cazuri, in care sunt cele mai bune estimari ale mele (de exemplu, cifrele din Marea Britanie pentru copiii de la o mama nascuta in strainatate sunt disponibile doar pentru Anglia și Țara Galilor).
N.B.2: „Mama straina” este o femeie straina, care traiește intr-o țara europeana.
N.B.3: „Mama nascuta in strainatate” este o femeie nascuta in strainatate, care traiește in prezent intr-o țara europeana, care este sau nu naturalizata.
N.B.4: „Nașteri minus decese ale populației native” se calculeaza prin deducerea, din totalul de nașteri minus decese ale țarii, a contribuției la ambele categorii a oamenilor care nu sunt nascuți intr-o anume țara europeana.
[1] Se estimeaza ca femeile imigrante, nou-sosite din Maroc, au avut o rata a fertilitații totale (RTF) de 4,2 copii in 2009, iar aceasta rata scade foarte repede dupa sosirea lor, pe masura ce se acomodeaza la modelele predominante din țara-gazda.
[2] Acolo unde nu este cazul, balanța țarii-gazda a migrației externe este mai puțin clara. De exemplu, la inceputul anului 2013, intr-o regiune importanta a Spaniei, cu o rata a șomajului de aproximativ 20% pentru spanioli, trei comunitați straine importante aveau rata șomajului de 5%, 30% și 50%, potrivit informațiilor furnizate autorului acestui articol de catre Autoritatea locala pentru migrație. Într-un stat social-democrat generos cu ajutoarele sociale, ca Spania, acea comunitate de șomeri de 50% era, în esența, un mâncător al banilor contribuabililor. Pe de alta parte, se poate susține ca Europa de Vest are beneficii din imigrare, pe masura ce imigranții lasa Europa de Est – unde decesele depașesc cu mult nașterile de la sfarșitul sec. XX – fara o parte semnificativa a populației tinere și apte de munca. De exemplu, circa 10% din populația din Romania a plecat in Italia (6%) sau Spania (4%). Aceasta era, in medie, cu 3-4 ani mai tanara decat restul romanilor.
Stiri © Asociatia Provita Media