În vara anului 2001, când a luat fiinţă Proiectul „Pentru Viaţă” din Cluj-Napoca, am aflat cu bucurie că mai existau două asociaţii provita ortodoxe în ţară: „Asociaţia Pro-Vita” din Sibiu, a cărei preşedinte era părintele prof. dr. Ilie Moldovan şi „Asociaţia Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” din Valea Plopului, condusă de părintele Nicolae Tănase. Pentru mine aceşti iluştri părinţi erau cei doi stâlpi pe care mă puteam sprijini nu doar eu, ci o ţară întreagă, când era vorba de lupta „pentru viaţă”, în apărarea copilului născut şi nenăscut.
Au trecut 2 ani până când am avut bucuria să-l cunosc personal pe părintele profesor Ilie Molodvan. Acceptându-mi invitatia, părintele a sosit la Cluj într-o zi geroasă de februarie, dar cu o inimă arzândă, care topea orice senzatie de frig şi oboseală. Venise să participe la Conferinţa „provita” organizată împreună cu profesorii de religie ortodoxă. Știm cu toţii cât de mult s-a implicat în combaterea „educaţiei sexuale”, imorală şi necreştină, din şcoli, prin intermediul conferinţelor, al scrisorilor către Ministere, al Universităţilor de vară şi al altor activităţi, fiind un neobosit luptător şi un model care va fi foarte greu de urmat. A plecat din Cluj în aceeaşi seara, pe acelaşi ger, cu un tren personal, dar îmi amintesc şi acum cu drag zâmbetul lui cald care „topea” florile de gheaţă de pe geam.
În toamna anului 2004, în colaborare cu părintele Nicolae Tănase, pe care aveam să-l văd atunci pentru prima dată, am reunit toate asociaţiile provita ortodoxe la Valea Plopului, în vederea formării Federaţiei Provita Ortodoxe. Neobositul părinte Ilie Moldovan a sosit din nou, cu un zâmbet plin de optimism şi a acceptat bucuros să devină Preşedintele de onoare al Federaţiei, sprijinindu-ne necontenit activitatea provita, până în ultima clipă a vieţii sale. A participat, până când boala l-a răpus, la toate Adunările Generale ale Federaţiei Pro-Vita, iar pozele şi înregistrările din arhiva Federaţiei sunt grăitoare. Îmi răsună şi acum în gând expresiile atât de bogate şi pline de adevăr rostite de părinte, precum: „Poemul vieţii intrauterine a pruncului, dovada biologică a intervenţiei divine în actul procreaţiei”, „Avortul: rana de moarte a vieţii conjugale”, ş.a.
În primăvara anului 2008, pe când împlinea venerabila vârstă de 80 de ani, profesorul Ilie Moldovan mi-a sărit din nou în ajutor şi a acceptat bucuros să scrie partea a doua a cărţii „Îndrumarul medical şi creştin despre viaţă al Federaţiei Organizaţiilor Provita Ortodoxe din România”. A fost şi rămâne o onoare pentru mine de a-l avea pe acest ilustru profesor de morală drept coautor la prima carte a Federaţiei, editată în toamna aceluiaşi an la Cluj-Napoca.
Cuvintele nu pot exprima, chiar dacă ar fi să aştern zeci de pagini, tot ce a însemnat părintele profesor Ilie Moldovan pentru mine, pentru Federaţie şi întreaga activitate pro-vita din România şi nu numai […], ştiind că această activitate reprezentă doar o mică parte din talanţii pe care i-a înmulţit necontenit acest mare teolog, ilustru profesor şi neîntrecut patriot, iubitor şi apărător al neamului românesc.
Într-o altă zi geroasă de februarie, sufletul lui, arzând de iubire, a plecat la Domnul.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Cu multă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Dr. Christa Todea-Gross,
Vicepreşedintele Federaţiei Pro-Vita Ortodoxă
12.02.2012, Cluj-Napoca