Un recent articol publicat pe blogul nostru a stârnit reacții interesante. „Pentru tihna cuplului şi de dragul copilului” se dorea o colecție de păreri, mai mult sau mai puțin avizate, adresate unui cuplu care primise diagnostic prenatal defavorabil, copilul fiind suspectat de Sindrom Down. Am atras atenția atunci și asupra ipocriziei societății contemporane, care cheltuie sume fabuloase pentru așa-zisa „integrare a persoanelor cu handicap” și „nediscriminarea” lor, aplicând în același timp politica absolut contrarie a eugenismului – eliminarea copiilor nenăscuți la prima suspiciune de handicap, oricare ar fi acela (cu atât mai mult Sindromul Down), pe motiv că existența lor îngreunează și solicită prea multe resurse și energii ale unei societăți și-așa secătuite.
De curând am mai primit, sub formă de comentariu, un nou răspuns, demn de semnalat pentru că e primul care vine de la părintele unui copil afectat de Sindromul Down. Îl redăm – respectând întru totul formularea autorului.
Suzana says:
29/12/2010 at 2:46 pm
Ce de raspunsuri…
Si nici-unul al cuiva care are un copil cu Sindrom Down.
Eu cred ca de fapt multa lume nici nu stie ce inseamna aceasta…Un copil cu down este de fapt un dar divin.
Pentru ca un astfel de copil si un matur cu down nu cunoaste URA.
Nu cunoaste dorinta de a face rau.Acestor tipologii umane caci de fapt despre asta este vorba IUBIREA este sensul vietii. Cunoasterea le este limitata pentru ca nu-i asa, ea a reprezentat cauza caderii omului din RAI.
In momentul in care s-a nascut copilul meu diagnosticat cu Down doctorii faceau ca toti dracii in jurul meu. Si ii creionau deja destinul. Atunci am stiut ca ei au un cromozom in minus. Si ca de fapt am o minune de copil.
Fetita este minunata. Dragastoasa. Desigur a avut probleme medicale. Pe care le-a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dar numai cine n-a mai avut si altii copii nu stie ca orice copil ai avea viata lui si tot tine de Dumnezeu.
Am vazut prin clinici de recuperare copii cu tetrapareza spastica, copii in coma, copii cu paralizii, fara nici-un test pozitiv de sindrom cat au stat in burta si care in momentul nasterii din cauza medicilor incompetenti si fara har si fara dragoste au suferit si au ramas asa…
Pe langa ei copilul meu este perfect recuperabil si cu dragoste va avea o viata perfect normala.
Un medic mi-a deschis mintea. Si mi-a spus ca rugaciunea este cea care face minuni. E greu sa va reproduc ce a spus dar acesta era intelesul ascuns pe care l-am dedus eu. Am botezat-o la doua ore de la nastere si o impartasesc f des.
Am stiut de cand era in burtica ca s-ar putea sa aiba ceva. Nici-o clipa nu m-am gandit sa o omor. Iar cand ceilalti au vorbit ce au vorbit despre ea desi nu era decat un bebelus nevinovat in ochii mei nu au mai aparut ca oameni.
Dar am intalnit apoi oameni minunati. Cu mult discernamant. Pentru ca in vremurile care le traim discernamantul, ochul acela interior catre Dumnezeu e totul.
Si mi-am dat seama de ce Dumnezeu mi-a trimis acest copil. Ca sa le STRIG TUTUROR. NU-I OMORATI. SUNT MINUNATI SI SUNT SANSA NOASTRA LA IUBIRE.
Domnul sa va binecuvanteze
Domnul să te binecuvânteze și pe tine și pe copilul tău, Suzana!
