Comisia Europeană trebuie să decidă până cel târziu la 28 mai asupra modului în care intenționează să acționeze pentru a îndeplini solicitările cetățenilor care au aderat la Inițiativa Cetățenească Europeană Unul dintre noi, pentru a introduce în reglementările europene o clauza etică ce va exclude explicit finanțarea din fondurile Uniunii Europene a oricărei activități ce presupune distrugerea vieții umane în stadiul embrionar sau fetal. Aceasta se aplică în mod special cercetării distructive pe embrionul uman, precum și finanțării avorturilor în contextul ajutorului acordat țărilor în curs de dezvoltare.
Inițiativele cetățenești sunt un mecanism de exercitare a democrației participative, introdus odată cu Tratatul de la Lisabona. Acesta permite unui număr de cel puțin 1 milion de cetățeni ai UE să remită un proiect legislativ sau de politici publice instituțiilor europene. De fapt, este vorba despre obligația acestora din urmă de a împărți cu cetățenii, în anumite condiții, puteri prevăzute inițial doar a fi doar ale Comisiei Europene (legiferarea).
„Unul dintre noi” a strâns aproape 2 milioane de semnături, făcând-o cea mai de succes inițiativă din istorie. Comisia și Parlamentul au audiat reprezentanții comitetului cetățenesc pe 9 și 10 aprilie, pentru a ajuta Comisia în decizia sa de a iniția o acțiune legislativă.
Audierile ne-au oferit oportunitatea de a explica publicului intenția inițiatorilor și de a releva contradicțiile politicilor europene ale momentului.
Inițiativa este fundamentată pe faptul științific că fiecare viață umană este un continuum neîntrerupt de la concepție la moarte. Este mărturia publică a milioane de europeni care recunosc umanitatea și individualitatea fiecărei ființe umane de la concepție și care cer Uniunii Europene, în limitele competențelor pe care instituțiile acesteia le au, să respecte viața de la concepție. Fie în cercetare, fie în industrie sau în dezvoltare, niciun progres adecvat nu poate fi făcut pe baza negării, exploatării și distrugerii existenței unei vieți umane aflate la începuturile sale.
Inițiativa este consistentă cu legile europene, care recunosc demnitatea umană a vieții nenăscute.
Curtea de Justiție a UE a decis în cazul Brüstle contra Greenpeace (2011) că embrionul uman există de la concepție și că este purtător al demnității umane, concluzionând că nu putem beneficia de pe urma distrugerii acestuia.
În ciuda acestei reunoașteri însă, UE finanțează practice biotehnologice care implică distrugerea embrionilor. De semenea finanțează avorturi în țările în curs de dezvoltare, inclusiv acolo unde avortul este prohibit, prin organizații precum Planned Parenthood sau Marie Stopes. (vezi raportul European Dignity Watch din 2012 despre Finanțarea avorturilor prin Ajutorul pentru Dezvoltare al UE).
În termini de principii, Comisia are în față o dublă contradicție. Finanțează practici pe care legea europeană le-a stabilit ca fiind contrare demnității umane și sprijină, activ sau discret, politici de propagare a avortului în țări sărace, în numele conceptului de dezvoltare bazat pe controlul populației. „Unul dintre noi” cheamă de fapt Comisia să se comporte consistent în respectul profesat pentru demnitatea umană.
Mai concret, exact aceste practici cere „Unul dintre noi” să fie oprite.
Solicitarea este justificată în practică, întrucât cercetarea (destructivă, n.red. CV) pe celule embrionare stem este depășită de celulele stem pluripotente induse(iPS) descoperite de Prof. Yamanaka, laureat al Premiului Nobel în 2012 (și care nu ridică nicio dilemă etică întrucât nu distrug viața, n. red. CV). Ca un rezultat, investițiile private în cercetarea pe celule stem embrionare se prăbușește (vezi de ex. Raportul Institutului Charlotte Lozier, Maryland Joins the Trend for Ethical Stem Cell Research, oct. 2013).
În ce privește avortul,legalizarea și promovarea acestuia nu îmbunătățesc sănătatea maternă. Dimpotrivă, chiar în țările industrializate, avortul este o cauză de mortalitate pentru femei. Avorturile, legale sau nu, în adiție la uciderea unor ființe umane, comport un risc serios pentru sănătatea psihologică și fizică a femeilor. Țările care restricționează avortul au rate ale mortalității materne mai mici decât cele care facilitează procedura. În Europa, Polonia și Irlanda au cele mai reduse rate ale mortalității materne (deși legislația lor este foarte restrictivă, n. red. CV). În America Latină, Chile are de 30 de ori mai puține morți materne decât Guyana, unde avortul este legal fără restricții. Similar, Nepal, care nu pune nicio restricție la avort, are cea mai mare mortalitate maternă din Asia de Sud-est, în timp ce Sri Lanka, cu o rată de 14 ori mai mică, are una din cele mai restrictive legi din lume. După ce Chile a interzis avortul în 1989, mortalitatea maternă a scăzut semnificativ (vezi E. Koch et al. (2012) Women’s Education Level, Maternal Health Facilities, Abortion Legislation and Maternal Deaths: A Natural Experiment in Chile from 1957 to 2007).
Marea majoritate a morților materne sunt cauzate de lipsa îngrijirii sanitare de bază. Deși uneori este necesară nașterea prematură a unui copil pentru a salva viața mamei, iar copilul ar putea să nu supraviețuiască, nu este niciodată necesară uciderea copilului pentru salvarea vieții mamei. Majoritatea deceselor pot fi prevenite prin nutriție adecvată, asigurarea de personal specializat și disponibilitatea unor mijloace sanitare de bază, în timpul nașterii și după. Efortul de a reduce mortalitatea și morbiditatea materne nu ar trebui să utilizeze resursele, și așa limitate, pentru a legaliza, promova și extinde avortul.
Inițiativa „Unul dintre noi” adresează, de asemenea, Comisiei Europene o provocare democratică: respectarea democrației participative prin împărțirea puterii de legiferare.
Mecanismul Inițiativelor țintește ca cetățenii UE să fie participanți la democrație și ca Uniunea să-și întărească legitimitatea democratică. Este vital pentru credibilitatea instituțiilor europene ca așteptările pentru acest instrument să nu fie dezamăgite.
Propunerea legislativă One of Us (Unul dintre noi), atât în formă cât și în conținut au fost deja validate de Comisia Europeană. Niciun obstacol sau stare de fapt nu pot justifica un refuz al Comisiei de a include propunerea în procesul legislativ european.
Într-adevăr, nu mai cade în sarcina Comisiei să verifice oportunitatea politică a unei Inițiative, din moment ce aceasta a fost deja demonstrate prin sprijinul popular. Comisia trebuie doar să cântărească succesul Inițiativei și să o remită Parlamentului și Consiliului, pentru a fi discutată și votată.
Un refuz din partea Comisiei ar fi arbitrar și ar ruina credibilitatea mecanismului inițiativei cetățenești, slăbind legitimitatea democratică a instituțiilor europene.
În mod corespunzător, respectarea de către Comisie a spiritului Tratatului și remiterea către Parlament și Consiliu a inițiativei legislative va fi un real pas înainte spre democrație europeană, precum și o oportunitate pentru Europa de a deveni mai conștientă de umanitatea vieții începând cu momentul concepției și de respectul pe care aceasta îl merită. Un dublu progres – un progres esențial.
Articol publicat în cotidianul francez „Le Figaro”, 26 aprilie 2014
