Conform unui articol publicat la 8 ianuarie de Washington Post, într-un caz complex, în care, în cele din urmă, legea a surclasat biologia, instanța a decis că doi frați gemeni, născuți de aceeași mamă-surogat și având aceeași mamă biologică, nu sunt frați.
Această decizie problematică a inversat o decizie anterioară a instanței inferioare, care nu permitea taților biologici ai copiilor, un cuplu de homosexuali, să îi înregistreze drept copiii lor.
Întrucât fiecare bărbat a folosit propria probă de spermă pentru crearea in vitro a embrionului, curtea a decis că fiecare bărbat își poate înregistra propriul copil biologic ca fiind al său, nerecunoscând ca părinte nici mama biologică, nici mama surogat.
Aceasta a constituit o victorie pentru militanții pentru drepturile homosexualilor, întrucât până acum, maternitatea surogat nefiind legală în Italia, cuplurile homosexuale nu își puteau înregistra copiii obținuți prin surogație în alte țări. De asemenea, deși există o lege a parteneriatelor civile pentru homosexuali, aceasta exclude adopția pentru cuplurile de homosexuali.
Famiglie Arcobaleno (Familiile Curcubeu), o organizație de lobby pro-homosexualistă care a ajutat cuplul în acest caz, a lăudat bizara decizie judiciară ca pe un „pas pozitiv”. Președinta organizației, Marilena Grassadonia, a declarat pentru Washington Post:
„Este prima dată când o instanță italiană a stabilit că interesul copilului (sic!) prevalează față de legalitatea modului în care acesta a fost conceput. Interesul copiilor este de a avea un părinte (sic!). De asemenea, până acum copiii erau numai cetățeni ai SUA, dar în sfârșit tații le pot oferi cetățenia lor italiană.”
Se poate argumenta, desigur, că interesul copilului este ca, în toate cazurile posibile, să fie crescut de sau măcar să își cunoască ambii părinți (sau, în acest caz bizar, pe toți cei 3), or dreptul și interesul lor de a-și cunoaște complet originile este anulat prin decizia instanței italiene, care refuză explicit să recunoască maternitatea mamelor – cea biologică și cea care a născut –, eliminându-le convenabil din viața copiilor pentru interesul taților biologici de a-și concretiza propria idee de „familie”.
Este, de asemenea, neclar în ce mod va fi în interesul celor doi frați, gemeni după mamă (mame!), să nu fie considerați frați din punct de vedere juridic în cazul unei despărțiri a cuplului homosexual.
Un alt argument pentru prostul discernământ al judecătorilor în acest caz este acela că decizia subminează legislația în vigoare, validând, practic, în totalitate un contract de surogație încheiat în străinătate.
Este de înțeles, așadar, de ce grupările de lobby pro-LGBT ar fi încântate de decizie. Până acum, pe fondul stigmatizării sociale a surogației, denumită de italieni „utero in affito” (uter de închiriat), astfel de sfidări sau încercări de ocolire a legislației în vigoare în Italia nu erau tolerate, în cazurile extreme autoritățile italiene luând copiii născuți prin surogație din unele familii (heterosexuale) care mințiseră referitor la modul în care copilul a fost conceput. Copiii respectivi erau plasați în adopție.
Grassadonia a declarat că copiii cuplului homosexual nu au fost în pericol de a fi despărțiți de tații biologici homosexuali, de obicei aceste cazuri extreme producându-se atunci când părinții-client recurg la surogație în țări în care autoritățile suspectează rele tratamente ale mamelor surogat sau atunci când părinții mint referitor la folosirea surogației. Aceasta a oferit asigurări că asociația sa pro-LGBT și cuplul homosexual în cauză au recurs la acest procedeu controversat de concepție numai în jurisdicții în care „drepturile mamelor surogat sunt respectate” (sic!), precum California și Canada.
Să fi cântărit atât de mult geografia în decizia judecătorilor italieni, încât să ofere această soluție „inovatoare”?
