Corectitudinea politică nu este un mit
Bernard Chapin: Doamnă Lukas, dați-mi voie să vă mulțumesc pentru că ați scris această carte importantă. Pentru acei cititori nefamiliarizați cu seria, Ghidul Incorect Politic despre Femei, Sex și Feminism este parte a seriei de Ghiduri Incorecte Politic publicate de Editura Regnery. Printre celelalte apariții se numără volumul profesorului Thomas Woods despre istoria americană și cel al lui Tom Bethel despre știință. Pentru început aș dori să vă întreb ce le-ați spune celor care conteste însăși existența unui curent precum corectitudinea politică?
Carrie Lukas: Le-aș spune că nu au mai fost printr-o facultate de mult timp. Oricine familiarizat cât de cât cu un campus universitar obișnuit știe că anumite lucruri pur și simplu nu sunt considerate potrivite pentru a fi discutate. Gândiți-vă ce i s-a întâmplat fostului președinte de la Harvard, Larry Summers: abia dacă a menționat posibilitatea existenței unor diferențe înnăscute, care ar putea explica de ce există mai puține femei decât bărbați la nivelul cercetării de vârf. A fost cenzurat de Harvard și în cele din urmă a fost dat afară. Corectitudinea politică nu este cu siguranță un mit.
BC: Acum, având în vedere orientarea dumneavoastră politică, nu cred să greșesc dacă spun că sunteți o feministă liberală, în sensul clasic al termenului. Știu că mulți bărbați evită asocierea cu acest cuvânt care care începe cu F, dar conform unei observații făcute de Cristina Hoff Sommers, cei mai mulți dintre noi se încadrează în această categorie, din moment ce cred în drepturi egale și în salarii egale pentru toți. Cum vi se pare această distincție a lui Sommers între echitate și gen și dacă îi vedeți sensul?
CL: Bineînțeles. Obiectivele inițiale ale feminismului erau nobile și au fost realizate în America. Toată lumea în această țare admite că femeile trebuie în mod absolut să aibă oportunitatea să urmeze ce educație sau carieră doresc și trebuie să aibă parte de un tratament egal în fața legii. Problema este că organizațiile feministe au abandonat această perspectivă asupra feminismului și cer un guvern cât mai intruziv, utilizând victimizarea femeilor.
BC: Sunteți vicepreședintă pentru politici publice al Forumului Femeilor Independente (FFI). Poate fi descrisă această organizație ca un grup feminist liberal? Ce face, mai exact?
CL: FFI este cu siguranță un grup de feministe liberale. Suntem vocea femeilor obișnuite care cred în responsabilitate personală și care știu că nu guvernul este soluția la fiecare problemă. Încercă să educăm femeile – în special femeile tinere din campusurile universitate – despre cum piețele libere și mai puțină intervenție guvernamentală ne pot îmbunătăți viețile tuturor.
Unul dintre obiectivele importante ale misiunii noastre este de a promova drepturile femeilor peste hotare. Oricine este interesat de soarta femeilor ar trebui să-și îndrepte atenția spre femei din diverse părți ale globului care suferă într-adevăr. Este absolut ridicol să vezi cum organizații feministe ca Organizația Națională pentru Femei (ONF) pierd timpul asupra unor subiecte cum ar fi, de exemplu, ce se întâmplă dacă televiziunea ABC va suspenda o emisiune în care joacă Geena Davis (au lansat o petiție pentru a fi păstrat acest show). Noi lucrăm cu femei din Irak, pe care le învățăm despre principiile democratice, guvern limitat și proprietate privată, pentru a fi pregătite să contribuie la o societate democratică în Irak. Adevărata bătălie pentru drepturile femeilor nu se dă în SUA, ci în restul lumii.
„Revoluția sexuală”, o înfrângere pentru femei
BC: La începutul cărții demonstrați cum în urma revoluției sexuale, femeile s-au dovedit a fi pierzătoare? Cum așa?
CL: În timpul revoluției sexuale, multe feministe au susținut ideea că femeile și bărbații sunt la fel când vine vorba de sexualitate. În esență, în opinia lor, convențiile sociale prin care castitatea femeilor a devenit mult mai apreciată decât cea a bărbațului, nu erau altceva decât un mijloc al patriarhatului de a le face pe femei să nu se distreze. Dar adevărul este că femeile sunt foarte diferite de bărbați când vine vorba de sex. În primul rând, femeile sunt mult mai vulnerabile fizic la consecințele sexului. Nu doar că rămânem însărcinate dar șansele de a contracta boli cu transmitere sexuală sunt mult mai mari în cazul nostru. De asemenea, femeile sunt mult mai vulnerabie emoțional. În timpul actului sexual, femeile eliberează cu totul altfel de hormoni decât bărbații, ceea ce face ca femeilor să le fie mult mai greu să intre în relații sexuale întâmplătoare.
BC: În capitolul despre fertilitate am descoperit că multe femei sunt foarte confuze în ceea ce privește propria biologie. Din ce motiv se întâmplă acest lucru? Din pricina informațiilor înșelătoare din media, sau este vorba despre un dezinteres în a afla adevărul despre sine?
CL: Nu cred că media și-a propus în mod conștient să le inducă în eroare pe femei cu privire la biologia lor, dar cred cu certitudine că femeile își fac o impresie greșită pe baza a ceea ce aud și citesc. De exemplu, citești constant povestiri despre cum o femeie de 50 de ani a dat naștere unui copil sau cum vedetele au copii foarte târziu în viața lor. Ceea ce aceste povești nu spun sunt sacrificiile uriașe făcute de aceste femei pentru a rămâne însărcinate. Există tratatament de fertilitate care pot soluționa anumite probleme, dar este important pentru femei să știe ca ele sunt costisitoare, dar nu sunt infailibile.
BC: În capitolul „Mitul a avea totul”, analizați de ce au fost înșelate anumite femei sau de ce s-au înșelat pe ele însele, când s-au gândit că a avea o familie superbă, o carieră strălucită, o viață sexuală nemaipomenită, dragoste romantică perpetuă și, pantofi gratis marți sunt drepturi înnăscute. Sunt aceste așteptări fantastice rezultatul culturii noastre care promovează activ superioritatea și supremația femeilor?
CL: În mod cert, mare parte din media creează așteptări nerealiste și un sentiment de îndreptățire. Dar problemele pe care femeile le au vin din faptul că au adesea sentimente contradictorii. În timp ce scriam cartea, am stat de vorbă cu o mulțime de femei tinere și era ceva obișnuit pentru aceste femei ambițioase și inteligente să aștepte să fie și mame în permanență pe lângă casă, și CEO al unor mari companii. Acum, nu susțin că nicio femeie nu poate atinge aceste două scopuri, dar are o viață grea în încercând să le facă pe amândouă în același timp. De foarte multe ori, cursurile feministe și organizații ca ONF par să spună că această problemă apare din cauza unor politici publice proaste sau din cauză că bărbații nu se implică în treburile casnice. Dar adevărata problemă vine din faptul că suntem oameni. Nu putem fi în două locuri în același timp și sunt doar 24 de ore într-o zi. De aici rezultă că trebuie să luăm niște decizii dure și trebuie să ne gândim ce sacrificăm din timpul nostru.
BC: Sunteți o susținătoare hotărâtă a căsătoriei și argumentați elaborat în favoarea acestei instituții, în cartea dumneavoastră. Cu toate acestea, dată fiind interferența guvernului în relații personale (care a decis să-i pedepsească pe bărbați în acțiunile de divorț și de încredințare) de ce ar trebui bărbatul obișnuit să fie tentat de căsătorie? Care este avantajul? De ce ar mai trebui să cumpărăm lapte când putem lua vaca gratis?
CL: Bărbații au avantaje enorme în urma căsătoriilor. La fel ca și femeile, sunt mai sănătoși, mai fericiți și mai prosperi, decât înainte de mariaj. Și majoritatea bărbaților știu asta. Mulți oameni sunt surprinși de faptul că femeile sunt mai predispuse să inițieze divorțul decât bărbații. Aceasta se întâmplă și din cauza faptului că bărbații pierd mai mult în urma unei separări – în special, pentru că ei pierd un acces substanțial la copii. Atât bărbații, cât și femeile trebuie să afle mai multe despre costurile și consecințele divorțului. Divorțul pare o soluție pentru o căsnicie nefericită, dar, de foarte multe ori, atunci când divorțează, oamenii nu fac altceva decât să schimbe un set de probleme cu altele.
Femeile care se mărită cu statul
BC: Trebuie să recunosc că partea mea favorită din carte a fost capitolul de final, intitulat „Divorțând de Unchiul Sam”. Pune în evidență un motiv in general ignorat din spatele expansiunii statului asistențial. Subliniați că femeile care nu se căsătoresc cu bărbați ajung uneori să se mărite cu statul. Pentru cei nefamiliarizați cu lucrarea dumneavoastră, cum explicați acest lucru?
CL: Aceasta este una din principalele metode prin care organizații ca ONF au abandonat ideea de independență adevărată pentru femei. Ei doresc să le elibereze pe femei din relațiile voluntare pe care le întrețin (familii și soți), dar vor ca în locul acestora statul să se ocupe de ele. Gândiți-vă pentru o clipă: ONF dorește asistență medicală condusă de stat, subsidii pentru îngrijirea copilului, mai multe reglementări guvernamentale la locul de muncă și extinderea beneficiilor sociale; ONF se opune reformelor economice care presupun o întoarcere a puterii de decizie către indivizi, este împotriva alegerilor legate de școala copiilor și doresc taxe mai mari. Pe scurt, vor ca statul să controleze cât mai mult, iar indivizii cât mai puțin. Aceasta nu este independență.
BC: În acest sens, ce părere aveți despre ideea conform căreia femeile tind în mod natural spre socialism, datorită pretenției acestuia de a avea grijă de toată lumea. Indiferent de părerea noastră comună negativă despre socialism, de ce ar fi mai degrabă păcălite femeile de acest argument fals decât bărbații?
CL: Femeile au tendința să fie mult mai preocupate să se asigure că lumea are ce-i trebuie și pot fi convinse că statul este cea mai bună plasă de siguranță. De asemenea, avocații pieței libere, adesea, nu fac o treabă prea bună când trebuie să explice cum politicile lor se vor traduce în vieți mai bune pentru indivizi. Ne uităm mai degrabă la tabloul mai general – vorbim de creștere economică și principii ca libertatea individuală – dar pierdem din vedere să scoatem în evidență experiența individuală. Cred că facem progrese în a arăta oamenilor costurile și consecințele acțiunilor guvernamentale. Să luăm exemplul asigurărilor sociale. Cineva ar putea presupune că sistemul de asigurări sociale va fi foarte atrăgător pentru femei deoarece le asigură oamenilor o plasă de siguranță. Dar, desigur, sistemul acesta a reprezentat o plasă nesigură care i-a prins într-o capcană a sărăciei pe oameni. Femeile au început să înțeleagă acest lucru. Cred că din ce în ce mai multe femei au devenit sceptice cu privire la abilitatea guvernului de a rezolva problemele noastre.
BC: De asemenea, credeți că femeile tind să fie mai conformiste decât bărbații? Personal, cred că acesta este cazul. E posibil ca printre motive să fie o nevoie mai mare de interacțiuni sociale, alături de caracteristici precum sociabilitate și deschidere. Îmi dau seama că puteți fi în dezacord, mai ales că sunteți evident o nonconformistă.
CL: Nu cred că femeile sunt în mod necesar mai conformiste… Femeile sunt mai empatice și mai puțin doritoare să riște. De fiecare dată, când auzim de o familie cu probleme, ne gândim că ar putea fi vorba de familia noastră și ne gândim ce am face în locul lor, cum am reacționa. Un stat intruziv poate suna tentant. Din acest motiv, susținătorii unui guvern limitat trebuie să construiască un argument care să arate că ne este mai bine – nu doar că suntem mai bogați, ci mai în siguranță – când indivizii au mai multă libertate.
