[box type=”shadow”]Interviu cu Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă al Inițiativei legislative cetățenești de revizuire a Constituției României – www.coalitiapentrufamilie.ro. Apărut în Kamikaze, nr. 2/2016; interviu realizat de Alex Căutiș[/box]
Mihai Gheorghiu, director adjunct al Muzeului Ţăranului Român
„A avea o identitate înseamnă a avea rădăcini, a avea trecut, a avea o patrie, a primi o moştenire şi a lăsa o moştenire“
În timp ce în Norvegia conceptul de familie a ajuns la stadiul în care statul se consideră stăpânul copiilor, în România a apărut o iniţiativă legată tot de ideea de familie: şaisprezece români au demarat strângerea de semnături pentru modificarea Constituţiei, astfel încât în ea să se prevadă clar că familia este rodul căsătoriei exclusive dintre un bărbat şi o femeie. Mihai Gheorghiu, director adjunct al Muzeului Ţăranului Român şi autor a câtorva cărţi* este printre iniţiatorii acestui proiect şi ne explică motivaţia unei atare acţiuni în zilele noastre.
–
Reporter: Domnule Gheorghiu, vă felicit pentru iniţiativa de a schimba Constituţia României astfel încât să existe specificaţia că familia are la bază căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Din grupul de şaisprezece semnatari ai proiectului acestuia, eu personal am ţinut să vă aleg pe dumneavoastră pentru interviu, mai ales fiindcă lucraţi la Muzeul Ţăranului Român. Consider că a fi „modern“, „european“ sau „universal“ nu înseamnă obligatoriu să uiţi cine eşti. Dar mai bine decât intuiesc eu cine suntem noi românii sau cum suntem, cred că puteţi să‑mi spuneţi dumneavoastră…
Mihai Gheorghiu: Vă mulţumesc pentru amabilitate, domnule Căutiş, dar nu este doar iniţiativa mea, este a multor oameni. Trebuie spus că a mai existat o astfel de încercare în 2006 realizată de cultele neoprotestante, încercare care nu a reuşit, din păcate. De data aceasta există o colaborare a întregului spectru creştin al societăţii civile, astfe încât astăzi condiţiile reuşitei sunt întrunite. Daţi‑mi voie să fiu foarte direct, suntem cu toţii într‑o situaţie foarte gravă, situaţia în care minorităţi agresive şi tenace, fără nici o legitimitate democratică îşi impun agenda ideologică, nu atât societăţii, deocamdată, cât statului, pe care urmăresc să‑l transforme într‑un agent eficace al unei revoluţii antropologice de proporţii fără precedent. Eu am trăit 22 de ani sub dictat ideologic, sub apăsarea unui regim politic ateu antinaţional şi anticreştin, ştiu deci unde duc toate acestea, la instaurarea unui regim ideologic totalitar, la o „teocraţie atee“ a unei birocraţii rupte de orice responsabilitate politică, instaurată ea însăşi prin dictat administrativ şi juridic.
Trăim, în mod ciudat, pe o turnură a spiralei istoriei în care marxismul mort revine ca spectru al unei noi revoluţii, de data aceasta nu a proletariatului şi a partidului comunist ca mesia istoric şi ideologic, ci ca revoluţie a elitei tehnoştiinţei mondiale şi a elitei corporatiste mondiale. Marx spunea, daţi‑mi voie să vă citez: „Secretul Familiei Sfinte este familia terestră. Pentru a o aduce pe prima la dispariţie, cea din urmă trebuie distrusă teoretic şi practic.“ Este o veche marotă a stângii comuniste, marxiste, distrugerea familiei. Trebuie să ne apărăm libertatea de a fi oameni, de a fi creştini, libertatea copiilor noştri, a familiilor noastre, de asemenea. Chipul României este chipul copiilor noştri; dacă acest chip este sluţit, lovit, nu va mai rămâne nimic de apărat sau de făcut, pentru ei trebuie să stăm încă în picioare şi să afirmăm demnitatea de a fi liberi. A avea o identitate înseamnă a avea rădăcini, a avea trecut, a avea o patrie, a primi o moştenire şi a lăsa o moştenire. A fi de nicăieri, a aspira la a deveni o fiinţă neutră, vidată de memorie, o fiinţă bionică, un element virtual al tehnosferei, înseamnă a aspira la neant.
„Astăzi accentul este pus pe emanciparea sexuală totală. Familia, în această interpretare, este o „închisoare“ a omului“
Rep.: Lucruri considerate elementare au nevoie azi să fie explicate. Sau, ca să folosesc un termen la modă, au nevoie de „dezbatere“. Dezbatem firea lucrurilor. Care ar trebui să fie limita pentru ceea ce poate intra în malaxorul dezbaterilor publice?
M.G.: Dictatul ideologic actual, al corectitudinii politice universale, spune că nu există o fire a lucrurilor, ci numai interpretarea noastră a faptelor, evenimentelor etc., ceea ce înseamnă că realitatea însăşi este o imagine care poate fi oricând deconstruită şi reconstruită la infinit. Cu alte cuvinte, nu există o natură a omului, există numai o „conservă“ conceptuală care poate fi „umplută“ cu orice. Astăzi accentul este pus pe emanciparea sexuală totală, pe reprimarea oricărei pudori, pe aneantizarea ruşinii, pe eliminarea oricărui tabuu sexual sau moral.
Familia, în această interpretare, este o „închisoare“ a omului, o limitare a libertăţii sale originare; familia trebuie, deci, abolită. Familia este celula care reproduce morala naturală elementară, dar şi pe cea creştină, deci trebuie deconstruită, refuzată. Copilul trebuie livrat statului, educaţiei dictate de acesta, educaţie ideologică, realizată împotriva familiei. Acestea nu sunt lucruri abstracte, ci purul adevăr, ceva ce a devenit loc comun, experienţă cotidiană în Occident.
Introducerea educaţiei sexuale în anii 70 ai secolului trecut a pregătit îndelung terenul pentru revoluţia sexuală de astăzi. Obiectivul îl reprezintă copiii, reeducarea lor, ruperea de morala familială, de religie. Avem exemplul clar în ceea ce deja am aflat cu privire la Barnervernet, o poliţie a statului menită să reeduce părinţii şi copiii, să facă ca şi cum copiii ar fi ai statului, doar temporar „concesionaţi“ familiei.
Rep.: Haideţi să vorbim ceva mai concret. Cum staţi cu strângerea de semnături pentru modificarea Constituţiei?
M.G.: Stăm foarte bine. Am strâns un număr foarte mare de semnături. Această iniţiativă a noastră, întreaga campanie nu este nimic altceva decât exercitarea unui drept constituţional fundamental. Nu ni se poate reproşa nimic. Aud voci care fac repoşuri cu privire la această iniţiativă de revizuire a Constituţiei. Democraţia nu poate exista fără demos, fără popor, fără implicarea acestuia în viaţa socială. Constituţiile, legile sunt pentru oameni, trebuie să‑i slujească pe aceşti oameni, vii, adevăraţi, care au probleme de viaţă, care au memorie, care vor să trăiască normal, să îşi poată iubi şi creşte copiii aşa cum cred de cuviinţă, fără a‑i expune la experimente sociale sau ideologice. Poporul creştin nu trebuie să accepte ca statul să se transforme în agent ideologic şi politic anticreştin la presiunea unor minorităţi ideologice şi sexuale. Stat laic nu înseamnă stat anticreştin. Viaţa noastră nu se poate desfăşura în parametrii ideologici şi social‑politici dictaţi de către minorităţi anticreştine, care dobândesc ilegitim o putere disproporţionată faţă de ponderea lor reală în societate.
Cum e posibil ca o minoritate de 1‑1,5 % să dicteze în întreg Occidentul regulile sociale şi morale, să schimbe datele fundamentale ale vieţii familiei, să ceară pedepse penale pentru cei care obiectează la acest dictat ideologic iraţional? Cum este posibil să închizi grădiniţe şi şcoli creştine doar pentru a satisface nevoia de discriminare pozitivă a unei minorităţi sexuale.
Majoritatea a ajuns aici irelevantă, democraţia şi‑a schimbat fundamentul, se bazează pe dictatura ideologică a unei minorităţi „alese“, care „ştie“ drumul către ţelul final.
„Cioran visa o Românie cu populaţia Chinei şi destinul Franţei… N‑a fost să fie…“
Rep.: O dată ajuns în Parlament acest proiect trebuie să fie votat de domnii parlamentari. Când speraţi că s‑ar putea întâmpla acest lucru, mai ales că modificarea Constituţiei nu este tocmai cea mai plăcută dintre activităţile lor. A se vedea faptul că nu au ţinut cont nici de referendumul naţional care impunea 300 de parlamentari.
M.G.: Eu sunt optimist. Cred că Parlamentul României va înţelege imperativul moral şi social al epocii.
Rep.: Cu parlamentarii cum vă descurcaţi? Să le lăsăm lor decizia absolută, că aşa e democratic?
M.G.: Parlamentul trebuie să redevină o instituţie care să garanteze în mod real libertatea şi suveranitatea poporului român. Nimeni nu poate refuza semnalul şi mărturia a milioane de semnături.
Rep.: Aţi simţit că şi organizaţiile pro‑homosexuali au început o campanie de sprijin a căsătoriilor gay? Probabil că vor împinge de la spate nişte parlamentari cu „simpatii“ gay, ca să nu spunem mai multe…
M.G.: Lobby‑ul acestor organizaţii este uriaş, fondurile pe care le au la dispoziţie sunt realmente imense, influenţa politică este şi ea foarte mare. Nădăjduim să ne ajute Dumnezeu!
Rep.: Avem teritoriu naţional şi resurse pentru 80 de milioane de locuitori, se spune. Cum am putea oare atinge această cifră, care ar reprezeta o mirifică expresie de vitalitate a poporului român?
M.G.: Cioran visa o Românie cu populaţia Chinei şi destinul Franţei… N‑a fost să fie… România trebuie să revină la buna măsură şi la buna cuviinţă tradiţională, să încercăm să revenim la virtuţile îndelung exersate, să aruncăm cât mai repede lestul naţional‑comunismului ceauşist, să scăpăm de pegra jefuitorilor banului public.
Rep.: Domnule Gheorghiu, cum de puteau străbunii noştri să crească şapte, opt, zece copii în vremuri în care nu era mâncare la magazine şi apă caldă la robineţi, iar azi abia dacă o familie îndrăzeşte să facă un copilaş?
M.G.: Să ştiţi că îi creşteau foarte greu. Eu sunt împotriva idealizării vieţii ţărăneşti tradiţionale. A idealiza este a avea o privire superficială. Era o viaţă dură, aspră, o viaţă pe care noi astăzi nu o gândim la adevărata ei dimensiune. Pluteşte prea mult un aer folclorizant peste multe din iluziile şi prejudecăţile noastre. Ţăranul român era un adevărat luptător, un om adevărat, care a dus greul supravieţuirii naţionale, altfel nu am fi rezistat ca popor. Este meritul pe care i l‑au recunoscut atât aristocraţia românească, cât şi elita intelectuală a României moderne. Astăzi acest lucru este negat. Adevărul este că singura „tradiţie“ rămasă vie este cea a Bisericii, traditio vine de la tradere, a transmite, a preda.
Evanghelia este singura „tradiţie“ care face legătura cu trecutul nostru. Singura salvatoare în faţa istoriei.
„America a avut rolul fundamental în demantelarea comunismului mondial, sunt convins că valul neoliberal actual va fi ponderat de o Americă conservatoare“
Rep.: Mulţi dintre corporatiştii ăştia au studii economice. Or, se ştie, natalitatea crescută este o cauză posibilă a creşterii economice a unei ţări. A se vedea exemplul Turciei. Ce economişti sunt ăştia, dacă uită să fie părinţi?
M.G.: Natalitatea este în primul rând o condiţie de existenţă a unui popor. În România declinul demografic este, din păcate, deja instalat.
Rep.: Domnule Gheorghiu, nu v‑am văzut în viaţa mea. Dar puţin din ceea ce sunt vă datorez, fiindcă am prins o Liga Studenţilor de la Universitatea Bucureşti pe unde aţi lăsat urme şi dumneavoastră. Ligă a Studenţilor care m‑a ajutat să îmi aşez gândurile şi simţămintele în anul I de facultate. Vreau să vă întreb: aveţi susţinere pentru proiectul dumneavoastră în rândul studenţilor sau îi simţiţi vrăjiţi de curcubeul afişat de ambasada SUA?
M.G.: Campania noastră este abia la început, finalmente vom avea 70 000 de voluntari angrenaţi, din a ceştia mulţi sunt tineri. Vor fi şi mulţi studenţi care să ni se vor alătura, sunt convins, dar după sesiune.
Rep.: Am un of al meu. Am cunoscut destui foşti deţinuţi politic, modele de demnitate. Oameni care au trăit cu nădejdea venirii americanilor. Au suferit cu convingerea că steagul Americii merită speranţa şi jertfa lor. Nu am văzut ca ambasada SUA să arboreze o flamură în cinstea acestor români chinuiţi pentru libertate. Dar am văzut că ambasada a fluturat simbolistic drapelul curcubelistic. Asta înseamnă libertatea pentru care au înfundat puşcăriile milioane de români?
M.G.: America este mult mai mult decât Departamentul de Stat sau catedrele marxiste de studii culturale. America a avut rolul fundamental în demantelarea comunismului mondial, sunt convins că valul neoliberal actual va fi ponderat de o Americă conservatoare.
Alexandru Căutiş
* „Reversul istoriei. Eseu despre opera lui Mircea Eliade“, editura Humanitas; „România dincolo de trecut. Eseu despre experienţa servituţii“, editura Eikon; „Supravieţuind comunismului. Istorie, memorie, uitare“, editura Eikon; „Mănăstiri şi biserici din România: Moldova şi Bucovina“, editura Noi Media Print