„Aveau toată viața înaintea lor – aniversări, absolviri, nunți, propriii lor copii”
Mesajul transmis de președintele american Barack Obama după recentul atac armat de la o școală din Newtown ar putea fi rostit de oricare dintre militanții prolife fără vreo ezitare. Este perfect! Singura „problemă” este că Obama, în întreaga sa carieră politică, s-a declarat și s-a arătat a fi un partizan convins, feroce al avortului, inclusiv al avortului în ultimul trimestru de sarcină. De asemenea, el a votat împotriva legii destinate să protejeze copiii născuții vii în urma unui avort (vezi aici în engleză și aici în românește).
Cum putem, în aceste condiții, interpreta frazele sale despre protejarea TUTUROR copiilor Americii?
Iată câteva dintre cuvintele președintelui:
Purtăm o responsabilitate pentru fiecare copil pentru că ne așteptăm ca fiecare să aibă și grija copilului nostru; suntem cu toții părinți, ei sunt cu toții copiii noștri.
Aceasta este prima noastră datorie – să avem grijă de copiii noștri. Dacă asta nu o putem face bine, atunci nu putem face nimic bine. După acest criteriu vom fi judecați, ca societate.
Putem spune că noi ca națiune ne îndeplinim obligațiile? Putem spune cinstit că facem destul pentru a ne proteja copiii – pe toți – de rău? …Putem spune că facem destul pentru a da tuturor copiilor din această țară șansa pe care o merită de a-și trăi viața…?
Am reflectat la acestea în ultimele zile și, dacă e să fim onești cu noi înșine, răspunsul este nu. Nu facem destul. Și asta va trebui să schimbăm.
Nu mai putem tolera. Aceste tragedii trebuie să se încheie. Și ca să se încheie, trebuie să ne schimbăm. Ni se va spune că există cauze compleze pentru astfel de violențe, și ast este adevărat. Nici o lege, niciun set de legi nu poate elimina răul din lume sau preveni toate actele de violență fără rost din societatea noastră.
Dar asta nu poate fi o scuză pentru lipsa de acțiune. Putem, cu siguranță, mai mult decât atât. Dacă există fie și un singur pas pe care îl putem face pentru a salva un alt cpil – atunci cu siguranță avem obligația de a (îl) încerca.
În perioada următoare, voi folosi toate prerogativele pe care această funcție le are pentru a-i mobiliza pe concetățenii mei – de la legiuitori până la părinți și profesori – într-un efort țintit înspre prevenirea altor tragedii de acest fel. Pentru că, ce altă alegere avem? Nu putem accepta astfel de evenimente ca rutină. Chiar putem spune că suntem lipsiți de putere în fața unor astfel de carnagii? Suntem pregătiți să spunem că asemenea violență asupra copiilor noștri, an după an, este prețul pentru libertatea noastră?
Având în vedere trecutul lui Obama și simpatia sa pentru tacticile marxiste de manipulare a comunității, îndoiala asupra sincerității acestor cuvinte – sau cel puțin a sensului lor – în contextul agendei de schimbări sociale radicale a președintelui SUA este mai mult decât legitimă. Căci este straniu să auzi pe un președinte care susține dreptul la avortul în ultimul trimestru de sarcină acuzând violența împotriva copiilor. Nu credeți?
