Stabilind recordul de box office pentru un film lansat în luna octombrie, Joker este un fenomen la nivel mondial. Înainte de lansarea sa dar și de atunci încoace, discuția despre film revine, obsesiv, la întrebarea dacă portretizarea unui bărbat alb, frustrat, care se răzbună în mod violent pe societate ar putea avea consecințe sângeroase în viața reală prin intermediul unor crime la indigo, sau dacă astfel de idei sunt doar o proiecție excesivă a culturii vigilenței [1]. Critici importanți au categorisit filmul: „gol”, „cețos”, „prost”, un film care „te amorțește”. Numai că ei au ratat ceea ce mie mi se pare mesajul central al filmului: căderea în nebunie începe odată cu decăderea familiei.
Joker îi are în rol principal pe Joaquin Phoenix ca Arthur Fleck, un clovn cu angajamente sporadice și comedian aspirant, iar Robert De Niro joacă rolul lui Murray Franklin, gazda unui talk-show de noapte. Marcat de interpretarea de Oscar a lui Phoenix, decorul filmului este orașul Gotham în anii ’80. Spațiile de locuit soioase, străzile pline de gunoi și infestate de șobolani sau jafurile aleatorii aduc aminte de New York-ul anilor ’70 – imortalizat în filme precum Taxi Driver – și provoacă un sentiment general de teamă. „Mi se pare mie, sau cei de afară au luat-o razna?”, își întreabă la un moment dat Arthur terapeutul.
Arthur suferă o serie de evenimente nefericite, inclusiv concedierea, eșecul de a se reangaja, șovăielile și neîmplinirea sentimentală, bătăile repetate, declinul sănătății mintale și închiderea programului de consiliere asigurat de primărie. Deteriorarea sănătății mintale și recursul la violență pot fi astfel privite ca elemente din povestea unui bărbat care se dezlănțuie contra unei societăți indiferente, nepăsătoare. Cu toate acestea, deși o serie de cauze sunt evidente, prăbușirea lui Arthur în nebunie este, în fond, istoria prăbușirii instituției familiei.
Gotham ca proiecție într-o oglindă distorsionată a societății noastre
La începutul filmului vedem că Arthur, aflat la o vârstă mijlocie, locuiește împreună cu mama sa, Penny, pe care o și îngrijește. Banii sunt puțini, iar slujba de bufon a lui Arthur atârnă de un fir de păr. Penny îl pisează zilnic pe Arthur să-i spună dacă au primit scrisori de la Thomas Wayne. Fostă angajată la Wayne Enterprises, femeia insistă că Wayne este un bărbat nobil care îi va răspunde la scrisorile în care ea pledează pentru un ajutor financiar. Dar în zadar. Așa că Arthur își petrece nopțile urmărind emisiunea The Murray Franklin Show alături de mama sa. La un moment dat, halucinează că este el însuși invitat la emisiune și că Murray îl îmbrățișează ca pe un fiu.
Gotham-ul din filmul Joker este un adevărat „deșert social” cu aparențe familiare, un fel de oglindă strâmbă în care apare imaginea distorsionată a propriei noastre societăți. Este un loc în care simțul social este atât de redus încât trecătorii de-abia aruncă o privire la jafurile și bătăile administrate în plină zi de adolescenții punk. Oamenii nu cunosc nici măcar numele vecinilor, rămân retrași în apartamentul lor zi și noapte, fără prieteni, familie sau măcar cunoscuți cărora să le solicite ajutor în momentele grele. Gotham este un oraș în care declinul căsătoriei se accentuează. La fel ca și în lumea noastră, și în Gotham se pare că mamele singure constituie majoritatea covârșitoare a familiilor monoparentale. În familiile bogate, precum cea a lui Wayne, căsătoria rezistă, în timp ce în clasa muncitoare, cum este cazul lui Arthur și al vecinei tinere care face obiectul fantasmelor sale, oamenii sunt necăsătoriți sau divorțați, iar primele victime sunt copiii.
După cum a subliniat Scott Yenor, marea realizare a științelor sociale este aceea de a stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă legătura dintre declinul căsătoriei și o gamă largă de rele sociale. Copiii din familii intacte, cu adulți căsătoriți se descurcă în multe domenii mai bine decât cei care locuiesc în gospodării monoparentale sau ai căror părinți trăiesc în concubinaj: infracționalitatea juvenilă, puterea economică, mobilitatea, protecția în fața abuzului domestic, sănătatea fizică și psihologică. Filmul explorează în special ultimele trei consecințe ale lipsei tatălui din viața lui Arthur.
Vezi și: Categorie de articole „Bunăstarea familiei”
Desigur, acest film este o operă de ficțiune, iar oglinzile strâmbe exagerează aspectele negative. Prin urmare, nu sugerez că situația extrem de proastă a lui Arthur Fleck este tipică copiilor din familiile monoparentale, nici că divorțul și separarea civilă n-ar fi niciodată justificabile și nici că nu pot exista familii armonioase în astfel de gospodării. Ideea este mai degrabă că, foarte probabil, viața lui Arthur ar fi fost în mod radical diferită dacă el ar fi crescut într-o familie căsătorită, intactă, și că avem lecții de învățat de aici.
Tragicul rezultat al lipsei tatălui
Arthur, slab, emaciat, suferă de o boală mintală. Unul dintre simptomele bolii este incapacitatea de-și a controla crizele spontane de râs, care confuzează, înspăimântă și dezgustă colegii de serviciu sau pasagerii din autobuz. O astfel de criză face un trio de bărbați rapace, îmbrăcați în costume, să îl atace la metrou. Aici apar primele crime comise de Arthur, în legitimă apărare, dar și nevoia sa de a șterge urmele faptelor. Omorurile devin un catalizator pentru o serie de evenimente precum acela în care Arthur descoperă scrisorile în care mama sa îl imploră pe Thomas Wayne să îi ajute pentru că Arthur, spune ea, este născut ca urmare a relației lor ilegitime.
Într-o urmare firească, Arthur intră pe furiș la un eveniment caritabil pentru a se confrunta cu Thomas Wayne. Insistă că este fiul său, dar că nu dorește bani, ci doar o îmbrățișare. Dar Wayne se dovedește a fi lipsit de noblesse oblige: neagă categoric paternitatea și susține că Penny este doar o femeie psihotică, delirantă, al cărei loc este la azil. Scena se încheie cu Wayne pocnindu-l pe Arthur în față.
Arthur găsește și fură dosarul mamei sale de la ospiciu și astfel descoperă adevărul: este un copil adoptat, mama sa era într-adevăr bolnavă mintal și îl neglija, legându-l de calorifer și permițând să fie abuzat de bărbații cu care ea trăia pasager.
Acest adevăr este pus sub semnul îndoielii atunci când Arthur găsește o fotografie cu mama sa când era tânără, cu o notă care pare scrisă de Wayne. Dacă miliardarul și-a folosit într-adevăr puterea pentru a acoperi o aventură sau dacă Penny, bolnavă, a visat că este iubita secretă a lui Wayne, nu aflăm cu certitudine din film.
Însă anumite elemente înclină în favoarea ipotezei paternității lui Thomas Wayne, iar, dacă așa este, atunci filmul întărește argumentația lui Janet L. Yellen și George Akerloff despre efectele șocului tehnologic asupra căsătoriei și declinul acestei instituții începând cu anii ’60. Contracepția și avortul au „eliberat” femei precum Penny, permițându-le să disocieze sexualitatea de procreare. Bărbații precum Wayne au raționat că, dacă femeile au asemenea opțiuni, atunci la ce bun pentru ei să mai facă sacrificiul pe care căsătoria îl presupune? Căsătoria și sprijinul acordat copiilor păreau să se transforme, dintr-o obligație, într-o simplă „opțiune socială” pentru tată, o alegere exacerbată atunci când fondul socioeconomic al relației era unul în mod clar asimetric.
Intriganta sugestie care se desprinde de aici este că, dacă bărbații virtuoși și-ar exercita opțiunile sociale cu simț al onoarei și sacrificiului, în lume ar exista mult mai puțini Joker-i.
Conform lui David Blankenhorn, tatăl aduce în viața copilului patru piloni-cheie pentru dezvoltarea acestuia: siguranța fizică, resursa materială, contribuția distinctă la formarea identității, împreună cu purtarea de grijă zilnică de care are copilul nevoie. Viața lui Arthur Fleck este una din care lipsa tatălui a condus direct la abuzarea sa fizică, la reducerea capacității de a câștiga un salariu care să-i permită traiul decent și la un psihic grav deteriorat, până într-acolo încât Arthur s-a întrebat vreme de ani de zile dacă el există cu adevărat. Toate la un loc alcătuiesc, în tușe groase, tragedia lipsei tatălui, documentată de David Popenoe.
Într-adevăr, în Gotham capitalul social este mult diminuat. S-ar putea spune că aceasta este adevărata problemă. Unde sunt vecinii, prietenii, familia lărgită, enoriașii sau colegii de la club, pentru a-l ajuta pe Arthur? În afară de mama sa și de câțiva cunoscuți de la firma la care lucrează, Arthur nu avea altceva decât propriile fantezii despre Murray și Wayne. Declinul umanității acompaniază colapsul familiei, întrucât celulele familiale constituie nodurile oricărei rețele sociale vii. După cum arăta recent Tim Carney, orașele americane cu cea mai robustă interacțiune socială, precum Salt Lake City, sunt cele care au cele mai mari rate de căsătorii și cele mai mici rate ale divorțului.
Este, de asemenea, adevărat că orașul l-a abandonat pe Arthur. Din cauza problemelor financiare, primăria oprește finanțarea pentru terapie. Dar acest eșec s-a plasat în plan secund față de eșecul principal: cel al familiei și al substratului social. Și aceasta pentru că și în cele mai bune circumstanțe fiscale, autoritatea democratic aleasă – fie ea locală sau centrală – nu poate juca mai mult decât un rol de susținere a familiilor, acolo unde societatea este solidă și pusă în ordine.
Pierderea locului de muncă și imposibilitatea de a-și mai lua medicația prescrisă coincide cu difuzarea de către Murray Franklin a unei înregistrări cu încercarea eșuată a lui Arthur de comedie standup, marcată de crize de râs jenante și de glume oribile. Batjocura lui Franklin este cea care îl împinge, în cele din urmă, pe Arthur către nebunia violentă.
Pe scurt, chiar și după luarea în calcul a celorlalți factori, dezintegrarea familiei și lipsa tatălui sunt cele care îl aduc la viață pe Joker. Arthur își dă seama că și ultima figură paternă (astfel cum o percepea el) l-a respins, chiar în timp ce Murray îl invită la emisiune doar pentru a-l batjocori în continuare. În prim plan vedem acum linia subțire trasată între oroare și comedie – simbolizată de masca de clovn și evidentă în măsura în care ambele genuri explorează incongruența.
În actul al filmului final există un moment al socotelilor între fantastica „figură paternă” și închipuitul ei „fiu”, care se centrează pe incongruența crimelor lui Joker și pe caracterul lor comic sau tragic, hilar sau îngrozitor. Odată cu violența care curge, se lasă și cortina peste oglinda strâmbă numită Gotham, lăsându-ne să cugetăm la efectele pe care descompunerea instituției familiei le produce asupra societății. Iar, dacă refuzăm să o abordăm, să știm că noi înșine suntem cei care vor avea de suferit (the joke will be on us).
–
[1]. „Woke culture” (woke = trezit; participiu de la wake, a trezi) este o sub-cultură din America de Nord care se concentrează pe manifestări ale Stângii culturale, precum justiția socială, feminism, minorități sexuale, anarhism, brutalitatea poliției, ecologism.
