Stânga politică și civică, principalul agent de promovare a revoluției sexuale și deloc preocupată de criteriul minimei prudenței pe care morala creștină îl impune, forțează acum acceptarea în Italia, după reușita „parteneriatelor civile”, a traficului de maternitate – sau a gestației pentru altul, o cale pentru a transforma uniunile homosexuale sterpe prin natura lor în „familii cu copii”. Numărându-se printre subiectele favorite ale blogului nostru, traficul de maternitate este una din cele mai respingătoare forme de instrumentalizare a femeii și o încălcare cum nu se poate mai gravă a drepturilor copilului. Iată că acesta naște primele disensiuni în comunitatea „minorităților sexuale”, în special între feministele lesbiene și cuplurile de bărbați homosexuali, principalii beneficiari ai traficului de maternitate. Mai jos oferim o adaptare a traducerii unui articol apărut recent în prestigiosul cotidian La Repubblica.
Circa 50 de lesbiene și feministe italiene au promovat un document împotriva maternității-surogat, mai numită și „trafic de maternitate”. Aceasta este prima dată când femei din interiorul comunității homosexualilor adoptă o poziţie fermă, ce riscă să creeze neînţelegeri în sânul unei mișcări ce până în acest moment a fost în întregime în favoarea maternităţii surogat.
În acest caz, cu semnatarii se solidarizează politicieni catolici (Paola Beinetti, deputat al Grupării Populare: „foarte curajos, împărtășesc conţinutul în mare parte. Este greu să mergi împotriva curentului, dar este un adevărat indiciu al libertății”). În schimb, laicii se distanțează (Micaela Ghisleni, filozof bioetician: „Nu există nici exploatare, nici comerţ. Iar interesele copiilor sunt tutelate”).
Motivaţiile apelului. In numele autodeterminării femeilor şi al drepturilor nou născuţilor, cele 50 de semnatare ale apelului:
- „refuză transformarea în marfă a capacităţii de reproducere a femeii”.
- „Refuză transformarea în marfă a copiilor”.
- Cer tuturor ţărilor să se rămână fidele normei legale existente încă din vremea dreptului roman, prin care mama este cea care a născut și nu o semnatară a unui contract, nici proprietara unui ovocit.
- „Cer tuturor ţărilor să respecte convenţiile internaţionale pe care le-au semnat, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului şi ale copilului şi să se opună ferm tuturor formelor de legalizare a maternităţii surogat pe plan naţional şi internaţional, abolind puţinele legi care au introdus acest lucru”.
TEXTUL APELULUI se găsește aici.
Dintre liderii mișcării homosexualilor, susţin iniţiativa Aurelio Mancuso, Preşedinte al Equality Italia; Gianpaolo Silvestri, fondator al Arcigay precum şi câteva feministe cu faimă internaţională precum activista Silvia Federici, distinsă la Universitatea Hofsra din New York; Ariel Salleh, scriitoare şi Barbara Katz Rothman, autoare de lucrări despre maternitate.
Acesta, explică promotorii documentului, este un apel împotriva regulamentelor ce ar introduce „gestaţia pentru alţii” (gpa), invocate de mai multe părţi, în special de Stânga. „Nu suntem favorabili prohibiţioniei (interzicerii totale), dar sunt contra oferirii de bani pentru a cumpăra şi a vinde fiinţe umane.”
Deocamdată în Italia acest tip de contract de surogație „comercială” este ilegal.
Această luare de poziţie merită atenție într-un moment în care întreaga mişcare homosexuală şi transsexuală pare că tinde să își aroge aşa zisul „dar” al copiilor, prin intermediul marii „generozităţi” a femeilor care își închiriază uterul, dând naştere în acest fel la comerţul de copii.
„Un dar de 100 de mii de euro”
„Este un subiect despre care se discută foarte mult – explică Daniela Danna, una dintre promotoarele iniţiativei – am început să adunăm semnături înainte de începerea verii. Dezbaterea italiană se bazează pe reguli cum ar fi protecţia împotriva exploatării, dar este o iluzie”. „Cine susţine gpa-ul vorbeşte despre un dar din partea femeii „purtătoare a sarcinii”. Un „dar” ce în Canada şi în California are un cost până la 100 de mii de euro, minim 30-40 de mii dacă se contactează femeia fără intermediari”.
Nu toţi sunt de acord cu documentul împotriva gestației pentru altul semnat de către lesbiene. Pentru Micaela Ghisleni, filozof bioetician si exponent al lumii laice, de exemplu, „nu există exploatare a femeii, nici comerţ al corpului acesteia. Iar interesele copiilor sunt tutelate”. Iată cum comentează ea cele trei puncte de dezacord dintre semnatarele apelului şi cei ce sunt în favoarea „închirierii” uterului:
1. Gpa-ul reprezintă o exploatare a femeii? Posibil, explică Micaela Ghisleni – într-un context în care autodeterminarea femeii este supusă riscului unor condiţii economice dificile şi în inferioritate culturală. În schimb, aplicarea gpa-ului este diferită în Canada şi California, unde femeia este în centrul unor sisteme de garanţie care exclud exploatarea. Acolo există contracte, femeia hotărăşte să facă acest lucru ca un dar, ci nu o face din nevoie.
2. Gpa-ul reprezintă comerţul corpului uman? „Nu – explică bioeticiana Ghisleni. Dacă facem referire la Convenţia de la Oviedo a Consiliului Europei cu privire la drepturile omului şi biomedicină, există o diferenţă între principiul de necomercializare a corpului uman şi a părţilor acestuia. Este un principiu diferit al indisponibilităţii corpului uman care nu exclude, de exemplu practici solidare legate de mediul semantic al donației. Gândiţi-vă la donaţia organelor de la persoanele în viaţă”.
3. Gpa-ul este impotriva intereselor minorului? Dar cine este părintele? se întreabă Ghisleni, cel biologic, sau cel care „comandă”? Cel de-al doilea, spune ea, atrăgând atenția la două decizii ale CEDO împotriva Franţei, prin care a confirmat faptul că părintele este cel intenţional – cel care va creşte copilul. Tot aceeaşi Curte a condamnat și Italia pentru că a fost substras un minor familiei intenţionale, cu care se instaurase un raport familiar şi ce a fost declarat demn de tutelă.
De acord cu aproape tot documentul se declară deputata Paola Binetti, exponentă a lumii catolice. „Multe feministe franceze, a declarat Binetti, se împotrivesc de mult timp gpa-ului, iar vinerea trecută Consiliul Europei a respins pentru a treia oară moţiunea Petrei De Sutter, o persoană trans, în privinţa maternităţii surogat. După ce în prima versiune a moțiunii De Sutter susţinea că gestația pentru altul ar fi un „drept”, în ultima versiune autoarea pretindea ca procedura să fie acceptată ca „o donaţie altruistă”. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a decis însă că de fapt surogația maternă este o înşelătorie care vrea să ascundă (…) închirierea uterului, care rămâne oricum o formă de exploatare a femeii”. „Nici o femeie, a adăugat Binetti, nu și-ar ceda propriul copil după nouă luni de sarcină unor străini dacă nu ar fi într-o situaţie dificilă. Feministele – de exemplu în Italia Muraro, în Franţa Agasinsky – s-au opus maternităţii surogat pentru că drepturile copiilor sunt mai importante decât aşa zisului drept la copii”.
