Acest raport al Centrului European pentru Lege și Justiție a fost prezentat la o conferință organizată la Consiliul Europei cu sprijinul grupului Partidului Popular European pe 26 aprilie 2012, în timpul sesiunii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Raportul a fost elaborat ca răspuns la încercările din ultimii ani de a obține legalizarea sau normalizarea practicii maternității prin surogație (gestația pentru altul) prin diferite documente ale APCE și cauze înaintate Curții Europene a Drepturilor Omului (spre ex. Mennesson v. France no 65192/11 și Labesse v. France no 65941/11 – comentarii asupra acestora din urmă puteți citi aici).
Despre autori: Centrul European pentru Lege și Justiție, European Centre for Law and Justice – ECLJ este o organizație neguvernamentală dedicată promovării și protecției drepturilor omului. ECLJ are statut consultativ pe lângă ECOSOC (Comitetul ONU pentru Drepturi Economice și Sociale). ECLJ se implică în chestiuni de natură juridică, legislativă și culturală, prin implementarea unei strategii eficace de advocacy, educație și litigii. ECLJ pledează în special pentru protecția libertății religioase și a demnității persoanei umane la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ONU, Consiliul Europei, Parlamentul European, OSCE etc. ECLJ își bazează acțiunea pe valorile spirituale și morale care constituie patrimoniul comun al popoarelor lor și care „reprezintă sursa reala a libertății individuale, libertății politice și a statului de drept, principii care formează baza oricărei democrații autentice” (Preambulul Statutului Consiliului Europei).
Directorul ECLJ este juristul francez Gregor Puppinck (articole semnate de el pe website-ul nostru găsiți aici).
Vă prezentăm în continuare Sumarul studiului (în română).
Maternitatea surogat: o violare a drepturilor omului
(Descarcă studiul de aici: Surrogacy Motherhood Report)
SUMAR
Comercializarea corpului uman a fost în atenția publică în ultimii ani pe măsură ce traficul de organe și sclavia sexuală au devenit subiecte de presă. Din păcate, o altă formă de trafic a scăpat atenției comunității internaționale: maternitatea prin surogație, sau „gestația pentru altul”.
Surogația este o comercializare a persoanei umane: copilul devine obiectul unei convenții, în vreme ce mama surogat este folosită ca incubator. O astfel de transformare violează atât demnitatea mamei surogat cât și a copilului.
Pentru un copil născut prin contract de surogație pot exista până la 6 adulți care pretind drepturi parentale asupra lui: mama genetică (donoarea ovulului), mama gestațională (purtătoare), mama contractantă; tatăl genetic (donorul de spermă), soțul mamei gestaționale (prezumție de paternitate) și tatăl contractant. Uneori se pot folosi gameții unuia sau ambilor părinți contractanți; de asemenea, mama gestațională poate fi și mama genetică. Asemenea manipulări sunt contrare naturii genetice firești, care, în mod paradoxal, este tot mai căutată, mai ales în cazul stabilirii paternității. De asemenea, violează art. 7 al Convenției ONU privind Drepturile Copilului, referitor la dreptul copilului de a-și cunoaște originea și identitatea. Adesea, astfel de contracte dau naștere la litigii.
Surogația este prezentată ca o metodă printre altele de a asista medical reproducerea, ca un „tratament pentru infertilitate”, o acțiune generoasă, altruistă, de a ajuta cuplurile care nu pot concepe să aibă un copil pentru a avea parte de bucuria parentală.
Realitatea însă este foarte departe de această imagine de marketing. Chiar și în țările în care surogația comercială este prohibită, femeile pot fi constrânse să o accepte prin presiune emoțională, amenințări sau promisiuni.
Adesea părinții contractanți sunt mai bogați, mai în vârstă și mai bine educație decât mamele surogat, ceea ce suplimentează riscul constrângerii. Mai mult, chiar și acolo unde mama surogat nu poate fi legal plătită, ea poate primi o „compensație” care uneori este un stimulent clar pentru actul de gestație.
În Uniunea Europeană, acolo unde o formă de surogație este totuși permisă, surogația comercială, agențiile care o intermediază precum și reclamele publice sunt interzise.
Însă surogația comercială este o activitate înfloritoare în câteva țări. Numeroase agenții profită de pe urma suferinței cuplurilor infertile și a vulnerabilității femeilor. Aceste agenții practică tarife foarte mari și, după un proces de recrutare foarte intruziv, certifică faptul că au selectat doar femei apte medical și fără cazier judiciar.
Agențiile creează o bază de date cu femei care pot fi selectate, ca dintr-o vitrină, pentru a produce copilul, corespunzătoare cu dorința persoanei/cuplului care îl dorește. Cuplurile contractante sau indivizii contractanți investesc considerabil de mulți bani, uneori peste 100.000 USD, astfel încât au așteptări foarte mari.
Clinicile de inseminare artificială oferă diagnostice genetice de preimplantare, nu doar pentru a „evita” bolile genetice, ci și pentru a selecta sexul copilului.
În țările în curs de dezvoltare, clinicile fac reclamă la surogația „ieftină”: prețul unui contract în India poate fi chiar un sfert din cel din California. În cazul în care este necesară donarea unui ovul, costul este de 3 ori mai mare dacă donatoarea este de rasă caucaziană decât indiană. De asemenea, grija pentru mama purtătoare nu este o prioritate: uneori i se impune o cezariană, doar pentru ca bebelușul să arate cât mai bine la naștere, și nu primește îngrijirea adecvată după naștere.
Contractele comerciale de surogație deschid drumul pentru vânzarea de copii și exploatarea femeilor. Uneori, aceleași rețele sunt implicate și în prostituție, în Asia și se bănuiește că și în Europa de Est.
Surogația implică detașarea fizică și emoțională a copilului de mama gestațională, ceea ce îi afectează pe amândoi. Din ce în ce mai multe studii medicale și psihologice subliniază importanța legăturii pentru dezvoltarea copilului. Consecințele pe termen lung asupra copilului pot fi comparate cu aceea asupra copiilor dați spre adopție sau născuți după fertilizare in vitro cu terț donor, întrucât surogația include ambele aspecte și adaugă în complexitate problemei.
În plus față de dificultățile legate de stabilirea filiației și a naționalității copilului, pot apărea probleme în numeroase situații: dacă sănătatea sau viața mamei surogat sunt în pericol în perioada sarcinii, dacă mama surogat se răzgândește și dorește să păstreze copilul pentru ea, dacă adulții contractanți („părinții”) se despart în timpul sarcinii și nu mai doresc copilul, dacă copilul are o dizabilitate și nici mama surogat, nici părinții contractanți nu îl doresc…
Dacă apare o dizabilitate în timpul sarcinii, poate fi mama purtătoare fi obligată să avorteze? Unele agenții cer ca femeia să își dea acordul scris de la momentul semnării contractului.
Iată, deci, că surogația / gestația pentru altul presupune închirierea corpului femeii purtătoare, uneori sub constrângere directă sau indirectă, fiind așadar o nouă formă de exploatare și traficare a femeii. Copilul la rândul său este tratat ca un bun, un obiect al unui contract. Scopul surogației nu este interesul copilului, ci împlinirea unor dorințe ale adulților, cu price preț, ceea ce este contrar Recomandării Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1443 (2000) conform căreia nu există un „drept de a avea copii.”
Surogația este contrară a numeroase legi europene și internaționale, în special cele care privesc demnitatea umană, adopția, protecția femeii și copilului și traficului de ființe umane.
Unul din modurile cele mai bune de a descuraja surogația internațională (în care adultul/cuplul contractant apelează la o mamă surogat din afara țării) este refuzul de a înscrie filiația copilului rezultat din surogație în registrul de stare civilă.
Descarcă studiul de aici: Surrogacy Motherhood Report
