Unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a devenit atât de nepopulară este, pe lângă lipsa de viziune și impotența liderilor săi, faptul că țările mari dezvoltă (sau mai bine zis își redescoperă) un complex de superioritate, pretinzând că sunt în drept să controleze și să impună asupra statelor propria voință.
Poate cel mai cunoscut exemplu este încercarea de a impune o „cotă de imigranți”, Germania și Franța, împreună cu instituțiile europene, umflându-și mușchii în fața statelor estice – cam în același timp în care se gudură dezgustător pe lângă Turcia, cedând unui șantaj după altul în speranța că Sultanul Erdogan n-o să mai trimită refugiați în Occident.
O altă situație, mai puțin cunoscută dar cel puțin la fel de deranjantă, este tot mai agresiva încercare de impunere a „căsătoriilor” între persoane de același sex în toate țările unionale. Deși nu are niciun temei legal, legislația căsătoriei și a familiei fiind exclusiv de competența statelor membre, acesta este un deziderat de multă vreme al neofascismului homosexualist. În condițiile în care tot mai multe țări au căzut pradă orbirii colective și au adoptat această formă de uniune contra naturii, prind curaj și cei care până mai ieri jucau pe cartea democrației și subsidiarității: azi, ei avocațiază de-a dreptul și fără înconjur ca Uniunea să impună pur și simplu schimbarea legislației familiei, cu forța, în țările „rebele”.
Un membru al parlamentului britanic, Ben Howlett, apropiat al comunității homosexuale britanice, a publicat recent un articol în care afirmă deschis, înaintea referendumului din 23 iunie privind apartenența la Uniunea Europeană, că unul din motivele principale pentru care țara sa trebuie să rămână în UE este acela că Uniunea urmează să impună legislația care favorizează homosexualitatea în Europa și alte părți ale lumii:
“Indeed, we should point out that domestic legislation is still not good enough in many EU countries. While great progress has been made on discrimination in employment, for example, other countries still differ on issues like same-sex marriage. Groups such as ILGA-Europe are hugely influential in advocating equal rights in all EU countries. It is because of these strong, united voices that we are able to convince the EU to put anti-discrimination at the heart of its agenda – the European Parliament is now pushing to extend legal recognition of same-sex unions to all EU member states, something I am sure we can all agree is long overdue.”
Ați înțeles bine: legislația „altor state” nu este suficient de bună după gustul lui Howlett, unele țări (adică cele est-europene, care încă nu au inclus cuplurile de homosexuali în definiția familiei) „încă” au legi diferite privind căsătoria, așa că Parlamentul European trebuie să acționeze, cu ajutorul britanicilor, pentru a le băga pe gât „căsătoria” între persoane de același sex.
Imperialismul cultural at its best este practicat fără rușine și fără mănuși. Doar că, azi, rolul coloniilor africane pe care altădată Imperiul Britanic le jefuia l-au preluat noile „bantustane” din Estul Europei, printre care și România. Rămâne de văzut dacă vom refuza „infuzia civilizatoare” a lui Howlett&co. sau dacă vom fi obligați la ea. În ultimul caz, așa cum istoria o arată, odată cu dispariția factorului coercitiv vor cădea și legile strâmbe pe care acesta le-a impus.