Mărturia de mai jos aparține unei asistente medicale angajată la o clinică de avorturi americană Planned Parenthood. Pe numele său complet Planned Parenthood Federation of America (PPFA), aceasta este cea mai extinsă rețea de clinici de avort din SUA, precum și unul din principalii și cei mai influenți membri ai coaliției internaționale ale clinicilor Planned Parenthood din lume: International Planned Parenthood Federation (IPPF) – un „partener de încredere” al ONU în conceperea multora dintre politicile sale.
Prin permiterea înființării unei afaceri din avort, nu s-a reușit decât să se creeze un mamut periculos, care, pe lângă activitatea sa în scop lucrativ, înghite în plus mulți bani, publici și de la fundații „caritabile” private, pentru diverse scopuri, între care – mai mult sau mai puțin mascat – marketingul pentru „serviciile” pe care le oferă, precum și un lobby politic național și internațional extraordinar de puternic.
Desigur, totul îmbrăcat în mantia albă a drepturilor femeii. Dar care este, totuși, realitatea! Și cum se poate ca, după nenumăratele nereguli semnalate de mai multe surse în legătură cu această organizație, încă să se permită ca Planned Parenthood să țină lecții de morală întregului mapamond, și încă prin intermediul celor mai prestigioase comisii ale drepturilor omului din cadrul Națiunilor Unite?
(LifeNews) În 2010, asistenta medicală Marianne Anderson a lucrat la o clinică Planned Parenthood din Indianapolis, Indiana. A început să lucreze acolo întrucât locul de muncă era aproape de casa ei, fiind angajată să demareze programul de sedare a pacientelor, care permitea clientelor să opteze, contra cost, să li se administreze intravenos sedative cu efect ușor sau moderat înainte de procedura de avort.
Anderson, mamă a doi copii și bunică a unui nepoțel, a declarat că, atunci când și-a început munca la clinică, avea o opinie neutră cu privire la avort. Aceasta fiindcă, atunci când lucrase la Wishard Hospital din Indianapolis, văzuse fete care încercaseră să își provoace singure avort și au ajuns la histerectomie sau fete bătute de partener pe motivul că erau însărcinate: „M-am gândit că trebuie să existe un loc sigur pentru efectuarea avorturilor. Nu ar trebui lăsate să facă avort de capul lor. Și oricum femeile vor avorta, de ce să nu li se ofere un loc sigur pentru aceasta?”
Acum, Anderson are o părere foarte diferită despre Planned Parenthood. Iată declarația sa într-un interviu acordat publicației The Criterion:
„Era un loc al ahtierii după bani, rău și foarte, foarte trist ca loc de muncă. Se țipa la noi dacă nu răspundeam la telefon până la al treilea ton de apel. Ni se spunea că ne concediază [dacă nu răspundem la timp], fiindcă au nevoie de bani.
Ni se reamintea la ședința săptămânală cu personalul că trebuie să spunem tuturor celor care sună să își facă programare să îi evite pe „oamenii ăia” [consilierii pro-viață din fața clinicii] fiindcă au nevoie de bani. Trebuia să le spunem: „Nu îi privi în ochi și nu opri pe alee. Dacă îi privești în ochi sau dacă te oprești și lași jos geamul mașinii, vor face tot posibilul să te facă să te răzgândești”.
Trebuie să faci un număr de avorturi pe lună ca să rămâi în funcțiune. La ședințe ni se spunea: „Dacă avorturile scad, este posibil să vă trimitem acasă devreme și să nu vi se plătească atâtea ore de lucru”.
Lăsau fetele să facă ecografii chiar dacă evident depășiseră termenul [limita legală pentru efectuarea unui avort în statul Indiana este de 13 săptămâni și 6 zile]. Spuneau: „Dacă vor să îi vadă, arătați-le, nicio problemă”, doar ca să profite să ia banii.”
În plus, Anderson a raportat alte incidente oribile care s-au petrecut la Planned Parenthood. La șase luni după începerea serviciului acolo, angajați de la sediul național au venit să îi ofere instruire. Aceștia scandau: „Avort tot timpul!” Considerau că avortul constituie un ritual de maturizare și că trebuie să fie gratuit pentru oricine dorește să îl facă.
Anderson a observat, de asemenea, fete presate să facă avort împotriva voinței lor. O fată de 16 ani a fost forțată să facă avort de mama sa, iar un alt incident a implicat traficul sexual. Anderson a explicat:
„Un bărbat a adus o fată coreeană. Nu am avut niciun dubiu că fata era sclavă sexuală. Bărbatul nu pleca de lângă ea. Abia comunicau. El a dorit să facă toate aranjamentele. La ecografie, fata i-a spus uneia dintre asistente că sunt multe fete în casa lor, iar bărbatul le bate. Nu a mai revenit să facă avortul. Mereu m-am întrebat ce s-a întâmplat cu ea. Una dintre colegele mele mi-a zis: «E mai bine pentru tine să uiți de asta».”
Medicul avortist pentru care lucra Anderson, dr. Michael King, protesta atunci când fetele începeau să plângă pe masa ginecologică. Le zicea: „Ai ales să fii aici. Nu te mai mișca. N-am timp pentru asta”. Dar și mai îngrețoșător pentru Anderson a fost faptul că medicul vorbea cu bebelușul avortat în timp ce extrăgea din mamă toate bucățile din corpul acestuia. Spunea: „Haide, mânuțo, știu că ești acolo! Nu te mai ascunde de mine!”
Clinica Planned Parenthood din Georgetown efectua aproximativ 20-30 de avorturi, de două ori pe săptămână, și de mai multe ori s-au produs complicații, echipa unui spital local venind să le ia pe femei. Anderson a declarat:
„O fată aproape a pierdut tot sângele. Ieșeau cheaguri și tensiunea arterială îi scădea. Când a fost cazul să sunăm la 911 pentru ambulanță, ni s-a spus să nu menționăm niciodată cuvântul avort, fiindcă nu vor să se difuzeze. Știau că telefoanele sunt înregistrate și pot fi făcute publice”.
Aceste incidente nu fac decât să confirme ceea ce știm deja cu privire la cea mai mare firmă de avorturi din America. Planned Parenthood ar face orice pentru a-și atinge ținta anuală de încasări din avort. Din fericire, în 2012, Anderson a contactat-o pe Abby Johnson, care a pus-o în legătură cu Eileen, o consilieră pro-viață din Indianapolis. Eileen a ajutat-o să își găsească altă slujbă și nu a judecat-o pe parcursul acestui proces. Acum, Anderson lucrează la Community North Hospital și își spune povestea pentru publicul larg.
