Mărturie primită de la Lorena Georgiana, 12 iulie 2014
„Am citit aceste randuri cu lacrimi in ochi. Si eu era sa ingros randurile femeilor care au facut avort. M-am gandit la asta in momentul in care medicul mi-a spus ca nu ar fi indicat sa pastrez sarcina, din cauza medicamentatiei pe care o luasem inainte de a afla de sarcina.
In ianuarie anul acesta mi-am facut o operatie la o masea care nu imi dadea pace de ceva timp, ma suparase si pe perioada concediului cand a fost plecata din tara. Am revenit acasa si am intrat in primul cabinet stomatologic gasit in calea mea. Dupa cateva zile de la sosirea mea in tara am simtit ca ceva se intampla cu corpul meu, nu imi puteam explica ce, nu puteam sa spun in cuvinte ce se intampla cu mine. Pe 16 ianuarie am facut un test de sarcina, a iesit negativ, dar intuiam ca este facut prea devreme pentru a imi arata adevarul. Pe 17 iaunarie am facut operatia de masea. A urmat un timp indelungat in care eu am luat inainte si dupa operatie antibiotice – si nu orice fel de antibiotice: cele mai puternice de pe piata existente in asa fel incat sa nu se extinda infectia pe care o aveam la maseaua respectiva.
Am asteptat dupa asta sa vina data de 25 ianuarie. Nu s-a intamplat nimic, nu am avut nici o sangerare, a venit si data de 26 iarasi nimic… Atunci am stiut clar ca in mine este o viata, este copilasul pe care il asteptam de ceva timp, ani la rand mi-am dorit un copilas. Nu a existat zi in care sa nu ma gandesc cat de mult mi-ar schimba viata un copil!
Pe 27 ianuarie (era luni, nu voi uita niciodata acea zi) am mers la farmacie, am cumparat un nou test de sarcina si, dupa 5 minunte, erau 2 liniute roz, ca o confirmare a sentimentelor mele. Am plans de bucurie! Eram cea mai fericita, mi-am sunat partenerul si i-am spus ca va fi tatic! Pentru cateva minute timpul pentru noi s-a oprit in loc.
Pe data de 1 februarie mi-am facut programare la medic. Atunci am aflat ca, dupa ecograf, am 6 saptamani de sarcina, deci bebe era cat un bob de mazare. Dar in scurt timp fericirea mea avea sa fie data peste cap de vorbele medicului. Peste 2 zile am mers la el din nou pentru a-i arata ce fel de anestezie facusem si ce medicanente am luat, pana sa aflu de sarcina. El atunci mi-a spus clar ca nu imi indica sa tin sarcina si ar fi mai bine sa ma prezint intr-o alta zi pentru a mi face nici nu stiu cum sa-i spun ca oricum ar fi suna ingrozitor de urat si de dur (avort, intrerupere de sarcina) si asa ma programase pe data de 8 februarie sa fac aceasta crima, ca altfel nu poate fi numita. In zilele ce au urmat dupa aceasta discutie cu medicul, am fost daramata psihic vorbind, nu stiam ce sa fac, nu stiam ce sa mai cred, eram debusolata total si eu si partenerul meu de viata.
In fiecare seara ma rugam sa mi se dea un semn, sa imi fie luminata mintea, sa nu fac o alegere pe care o voi regreta toata viata mea.
Vineri pe 7 februarie, pe cand eram la masa din bucatarie si imi beam cafeaua, mi-am indreptat fata catre Cer si am pus o intrebare si semnul nu a intarziat sa apara: dupa ce am rostit intrebarea a inceput usor sa ninga, dupa care s-a oprit. Atunci am inteles ce mi s-a spus, adica sa nu fac acea fapta urata cu viata care crestea in mine.
Am fost la medic in data de 8 februarie la ora stabilita si i-am spus ca nu voi face nimic si ca imi doresc sa tin sarcina.
Am facut toate analizele care mi-au fost date sa le fac. Si iata-ma azi, la 27 de ani, insarcinata in 29 de saptamani, fetita mea este perfect sanatoasa si dezvoltata.
Zilele dinaintea deciziei mele au fost de groaza, imposibil de exprimat in cuvinte! Ma simteam ca un viitor criminal care decide soarta unei fiinte lipsite de aparare… Dupa ceva timp am cautat pe internet ce inseamna intr-adevar aceasta crima facuta, iar cand am vazut ce este utilizat pentru a savarsi aceasta crima am inghetat pe scaun, cand am vazut de fapt cat de speriata este acea fiinta de om cand medicul introduce acele ustensile (este vorba despre filmul documentar Strigătul Mut, n. red.), pe care sincer si eu le numesc ustensilele groazei, am crezut ca o iau razna si nu am avut puterea de a urmari tot reportajul…
Va rog sa postati mesajul meu si sa promovati in continuare dreptul la viata!”
Actualizare – o nouă mărturie primită de la Lorena Georgiana, la 5 ani și jumătate distanță de prima (februarie 2020)
„I did it again, cum spune melodia faimoasa din copilaria mea. Am ramas insarcinata dupa 5 ani de la aducerea pe lume a prime fetite.
In aprilie 2019 am aflat ca sunt insarcinata pentru a doua oara. Nu m-am gandit o secunda sa renunt la viata ce crestea in uterul meu. De aceea am contactat medicul care mi-a urmarit prima sarcina si mi-a dat sa fac primul set de analize.
Totul bine si frumos pana in a 8 a saptamana de sarcina, cand fiica cea mare a facut varicela (varsat de vant). Am sunat medicul in ziua in care fiicei mele i-a fost pus acest diagnostic. Eu am facut aceasta boala a copilariei in jurul varstei de 8 ani, deci exista anticorpi in corpul meu si nu mai pot repeta boala.
Primul lucru care mi-a fost recomandat a fost, din nou, intreruperea de sarcina! Dar inainte de asta, sa fac totusi o analiza de sange din care sa vada daca am fost expusa sau nu la acest virus (care, intradevar, in primul trimestru de sarcina poate face ravagii in dezvoltarea lui bebe: lipsa membrelor, semne pe corp etc.) Am facut aceasta analiza de sange (IGG si IGM) din care a reiesit imunitate crescuta la acest virus, deci copilul meu era protejat prin anticorpii prezenti in sangele meu.
L-am sunat pe medic. A fost foarte panicat – nu inteleg motivul pentru care a fost atat de speriat – ca si data trecuta mi-a spus „ne vedem maine pentru intreruperea de sarcina”!
Am luat decizia de a sta de vorba cu un medic de la spitalul de boli infectioase care mi-a spus ca ar fi bine sa schimb medicul care imi suprevegheaza sarcina. Acest medic (o doamnă) recomanda pastrarea sarcinii fara nici un fel de problema si a semnat pentru asta pe foaia de consultatie.
Pe sistem nervos mi-au aparut negi pe mana. Am simtit ca m-am intors in urma cu 5 ani, la prima sarcina a fost aceeasi poveste, dar altul a fost atunci motivul!
Povestea mea este cea de mai sus; sunt aceasi persoana care s-a intors in trecut, care era sa faca o gresala, dar a ales din nou cu inima si increderea in Tatal Ceresc!
Am luat decizia de a merge mai departe, fara a asculta un medic care se spala usor pe maini ca ia viata unei fiinte fara aparare, atat de usor. Am schimbat medicul si pe data de 26 noiembrie am adus pe lume o fetita de 4400 grame, care a luat nota 10 la nastere.
Un copil iubit, dorit, la fel ca si sora ei mai mare.
Dragele mele, pantecul femeii este locul unde Dumnezeu sufla viata in el. Lasati copiii sa vina pe lume, ei nu au nici o vina!
Din nou am ascultat inima si nu ratiunea!”
