Cum? Nu există nici o excepţie, nici o situaţie în care avortul să fie îngăduit de legea morală?
Răspunsul clar la această întrebare l-a dat Papa Pius al XII-lea într-un discurs din 29 noiembrie 1950:
„Nu există nici un om, nici o autoritate umană, nici o ‘prescripţie medicală’, eugenică, socială, economică, morală care să prezinte sau să dea un drept juridic valabil vizând distrugerea unei vieţi umane nevinovate „.
Că sunt unele cazuri dureroase, dramatice, este un lucru evident. Dar este la fel de evident că este imoral să recurgi la crimă, la suprimarea de vieţi nevinovate pentru a rezolva unele cazuri oricât ar fi ele de dureroase şi de dramatice.
Nu este justificat avortul nici atunci când copilul este rodul unui viol sau al unui incest? Nu, căci o crimă nu poate fi remediată printr-o altă crimă. Nu este drept ca delictul tatălui să fie pedepsit prin uciderea copilului nevinovat.
Nu este justificat avortul nici atunci când se prevede că un copil se va naşte cu un handicap sau cu o malformaţie gravă? Nu, căci atunci ar trebui justificată şi uciderea copilului născut cu un handicap sau cu o malformaţie gravă ca şi uciderea bolnavilor incurabili. Orice viaţă chiar cu deficienţe este sacră şi inviolabilă. Chiar dacă nu are preţ în ochii oamenilor, ea are o valoare infinită în ochii lui Dumnezeu.
Nu este justificat avortul nici când familia se zbate în sărăcie şi mizerie şi încă o gură de hrănit ar fi o catastrofă? Nu, căci problema sărăciei nu poate fi rezolvată prin uciderea săracilor. Spunea recent un medic străin la un congres naţional ţinut la Bucureşti, având ca tematică respectul pentru viaţă:
„Sunteţi săraci, dar dacă veţi încerca să rezolvaţi problema sărăciei prin avort veţi fi şi mai săraci”.
Nu este justificat avortul nici când viaţa mamei este în pericol, când se pune problema: ori mama, ori copilul? Nu, căci misiunea mamei este să dea viaţă, nu să ucidă. Mama este pentru copil, nu copilul pentru mamă. De altfel, cu progresele medicale de astăzi, asemenea cazuri limită sunt extrem de rare. Dar chiar dacă s-ar întâmpla să fie, mama nu are dreptul să-şi sacrifice copilul spre a-şi salva propria viaţă, după cum când doi oameni sunt în pericol de moarte nu-i este îngăduit unuia dintre ei să-l ucidă pe celălalt spre a-şi salva propria viaţă. Orice profesie îşi are victimele şi eroii ei. De pildă, medicii care mor contaminaţi de pacienţii lor, soldaţii care-şi sacrifică viaţa pentru patrie. Până şi sportul îşi are victimele şi eroii lui. Până şi avortul îşi are victimele lui, ba încă mai multe decât maternitatea. În Danemarca, de pildă, se înregistrează 30 de decese la 100 000 de avorturi şi numai 10-20 de decese la 100 000 de naşteri.
O mamă creştină va fi capabilă de un asemenea eroism numai dacă este conştientă că existenţa umană nu se reduce la faza ei temporară, pământească. Viaţa pământească nu este realitatea ultimă, ci penultimă. Viaţa copilului conceput în sânul ei va dăinui în veşnicie. Trupul copilului dezvoltat pe deplin şi armonios este destinat învierii viitoare. Această credinţă i-a inspirat mamei Macabeilor cuvintele cu care şi-a încurajat copiii, şapte la număr, ucişi sub ochii ei pentru legea lui Dumnezeu:
„Nu ştiu cum v-aţi zămislit în sânul meu şi nu eu v-am dat duh şi viaţă şi chipul fiecăruia nu eu l-am întocmit; Ziditorul lumii, care a zidit pe om de la naşterea lui, milostiv fiind, vă va da iarăşi duh şi viaţă” (2 Mac 7,22-23).
Cu ce trup va învia un copil ucis brutal înainte de a ajunge la împlinirea sa firească? Orice avort are consecinţe veşnice. Planul lui Dumnezeu este distrus iremediabil. O mamă creştină trebuie să fie conştientă că nici propria ei viaţă nu se termină cu existenţa pământească, că într-o zi se va prezenta în faţa lui Dumnezeu şi va auzi la judecată cuvintele pe care Domnul le-a adresat lui Cain, primul ucigaş de pe pământ, după ce l-a ucis pe fratele său Abel:
„Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către mine” (Gen 4,10).
Sângele copilului tău cere răzbunare. Cain a fost un instrument, dar un instrument responsabil, în mâinile Diavolului pe care Sf. Apostol Ioan îl numeşte ucigaş de la început. Scrie Apostolul:
„Vestea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alţii, nu cum a fost Cain de la cel Rău şi l-a ucis pe fratele său” (1 In 3,11-12).
Diavolul, neputând să-l distrugă pe Dumnezeu, încearcă să-l distrugă pe om întrucât acesta poartă în el chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iar cea dintâi victimă este copilul, căci în cine este mai curat şi mai frumos chipul lui Dumnezeu decât în copil? Scrie Sf. Ioan în Apocalipsă:
„Balaurul a stat înaintea femeii care sta să nască, pentru ca să-i înghită copilul când îl va naşte” (12,4).
În zilele noastre, parlamentele, în numele progresului, au abolit aproape pretutindeni în lume pedeapsa cu moartea şi au legalizat avortul. Ce înseamnă aceasta? Criminalii sunt graţiaţi, iar copiii nevinovaţi executaţi fără proces şi fără drept de apel. Este o mare victorie a celui Rău. Pentru femeile care au săvârşit avort mai este vreo speranţă, sau trebuie să spună cu Cain după ce a vărsat sânge nevinovat:
„Vina mea este prea mare ca s-o pot suporta” (Gen 4,13)?
În enciclica Evangelium Vitae – Vestea cea bună a vieţii – dată anul acesta (1995) la 25 martie – în sărbătoarea Bunei Vestiri, Papa Ioan Paul al II-lea le adresează femeilor vinovate aceste cuvinte:
„Păstrez un gând special pentru voi, femei care aţi recurs la avort. Biserica ştie câţi factori au putut să influenţeze asupra deciziei voastre, şi nu mă îndoiesc că în multe cazuri a fost vorba de o decizie dureroasă, poate dramatică. Probabil că rana din sufletul vostru nu s-a vindecat încă. În realitate ceea ce s-a întâmplat a fost şi rămâne profund greşit. Cu toate acestea, nu vă lăsaţi cuprinse de descurajare, nu vă lăsaţi pradă disperării. Dacă încă nu aţi făcut-o, căiţi-vă cu umilinţă şi încredere. Tatăl a toată îndurarea vă aşteaptă ca să vă dăruiască iertarea şi pacea sa în sacramentul spovezii… Cereţi iertare şi copilului vostru care acum trăieşte la Domnul. Ajutate de sfatul şi de asistenţa persoanelor prietene şi competente, veţi putea fi prin mărturia voastră dureroasă printre cei mai convingători apărători ai dreptului tuturor la viaţă. Prin angajamentul vostru în favoarea vieţii, încoronat eventual de naşterea unor noi creaturi, primindu-i şi ajutându-i pe cei care au nevoie să le staţi aproape, veţi fi făuritoarele unui nou mod de a preţui viaţa omului”.
Tuturor mamelor care îşi duc la îndeplinire, chiar cu preţul vieţii, nobila misiune încredinţată lor de Creator, Sf. Părinte le mulţumeşte astfel în discursul din 24 aprilie (1995), când a beatificat-o pe Gianna Beretta Mala, o mamă din zilele noastre care a preferat să moară decât să avorteze:
„Vă mulţumim, mame eroine, pentru iubirea voastră de neînvins! Vă mulţumim pentru încrederea voastră curajoasă în Dumnezeu şi în iubirea sa… Cristos… vă restituie darul pe care i l-aţi făcut. El are puterea de a vă reda viaţa pe care i-aţi oferit-o „.
(Extras din volumul „Salvaţi viaţa” de pr. Claudiu Dumea, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 2003)
