Curtea Supremă a Canadei a decis unanim joi, 19 martie a.c., într-un caz de referință, că obligarea unei școli religioase să predea un curs de etică și moralitate dintr-o perspectivă „neutră” și „seculară” reprezintă o încălcare a dreptului la libertate religioasă.
Deși, la suprafață, decizia pare a fi o victorie majoră pentru drepturile religioase, există aspecte care ridică temeri cu privire la viitorul școlilor religioase.
Drept rezultat al deciziei, liceul Loyola, o instituție de învățământ catolică iezuită din Montreal, va putea – după o luptă juridică de 7 ani – să predea un curs de etică și cultură religioasă obligatoriu, secular, al guvernului, din perspectiva religiei sale. Conform comunicatului de presă al liceului:
„Suntem foarte satisfăcuți de decizie, nu doar pentru Loyola, ci și deoarece aceasta afirmă multe dintre valorile fundamentale ale societăților din Quebec și din întreaga Canadă”.
Criticii, însă, sunt îngrijorați că acest caz a confirmat cu prea mare ușurință dreptul guvernului de a impune programa sa școlilor private. În decizie, Curtea presupune, în mare, că guvernul deține dreptul absolut de a dicta programa:
„Într-o societate multiculturală, nu reprezintă o încălcare a libertății religioase a niciunei persoane a fi obligatorie învățarea (sau predarea) doctrinelor și eticii altor religii ale lumii într-un mod neutru și respectuos. Într-un liceu religios, în care elevii învață despre preceptele unui cult anume pe parcursul educației lor, este evident cu atât mai important ca aceștia să învețe, într-un mod cât mai obiectiv posibil, despre alte sisteme de credință și rațiunile pe care se bazează aceste credințe.”
Curtea a afirmat chiar că o școală religioasă poate fi „obligată” să predea „credințele, etica și practicile” altor religii „într-un mod cât mai obiectiv și neutru posibil, și nu din perspectiva” religiei de care școala aparține [în Canada fiind recunoscute inclusiv cultul wican (vrăjitorie modernă), satanismul și cultul New Age]. Conform argumentației Curții:
„Ministerul nu are obligația de a permite Loyola să predea etica altor religii din perspectivă catolică. Riscul unei asemenea abordări ar fi acela că alte religii ar fi văzute, în mod necesar, nu ca sisteme de credințe care sunt legitime într-un alt mod, ci ca fiind demne de respect numai în măsura în care se aliniază la preceptele catolicismului. […] Respectul, toleranța și înțelegerea sunt în mod corespunzător obligatorii, iar sublinierea diferențelor nu trebuie să dea naștere la denigrare sau la batjocură.”
În decizia sa privind cauza Liceul Loyola c. Quebec (procuratura generală), 2015, Curtea a calificat drept „nerezonabilă” împiedicarea liceului Loyola de către Ministerul Educației de la predarea a cursului de etică și cultură religioasă (ERC) – descris de guvern drept „secular” și „neutru” – din perspectiva sa catolică:
„Libertatea religioasă înseamnă că nimeni nu poate fi forțat să adere sau să se abțină de la aderarea la un anumit set de convingeri religioase”, [iar statul secular] „respectă diferențele religioase, nu încearcă să le suprime.”
Benoît Boucher, reprezentantul procuraturii generale din Quebec, a declarat că toate școlile neseculare își pot preda religia din perspectiva lor religioasă, dar că nu consideră că vor exista multe cereri în acest sens (sic!).
Conform lui Boucher, pentru provincie era important să se continue predarea cursului în chestiune, iar decizia indică obligativitatea ca toți elevii din Quebec „să își însușească o înțelegere temeinică a diversității”.
„Era importantă pentru noi menținerea cursului, ceea ce s-a și întâmplat.”
Cursul de etică propus de guvern este unul controversat. Acesta se desfășoară din clasa I până la terminarea liceului și a fost criticat pentru relativismul său moral, descrierea homosexualității în termeni pozitivi și învățarea copiilor să își pună sub semnul întrebării educația religioasă din familie.
Cazul datează din 2008, când Loyola a cerut permisiunea de a realiza obiectivele declarate ale cursului de etică prin predarea acestuia într-o structură și o metodologie mai apropiate de identitatea iezuită și cea catolică. Ministerul a refuzat și cazul a fost dezbătut în instanțele de judecată până la înaintarea sa la Curtea Supremă în 2013.
Cazul are implicații și pentru părinții care fac educație acasă (homescooling), Paul Faris, reprezentantul asociației în domeniu, declarându-se mulțumit de rezultat:
„Decizia a vizat direct sensul libertății religioase în contextul educației. Acesta se aplică la fel de mult celor care fac educație acasă ca și școlilor private.”
Deși decizia nu menționează direct educația acasă, aceasta subliniază faptul că „libertatea religioasă este un concept important în educație”, la un anumit punct judecătorii afirmând „dreptul părinților de a-și transmite credința copiilor lor” și adăugând faptul că
„un ingredient esențial al vitalității unei comunități religioase este capacitatea membrilor acesteia de a-și transmite credințele copiilor, fie prin instruire acasă sau prin participarea în cadrul instituțiilor comune.”
Conform lui Faris, decizia este
„o afirmare a libertății religioase în contextul educației acasă, mai ales într-un loc precum Quebecul, unde aceasta tinde să fie atacată mai des. Ne oferă mai multă putere să declarăm în fața unui consiliu școlar sau a oricărei alte agenții guvernamentale: «Uitați, trebuie să permiteți părinților să își transmită credințele religioase în educația pe care o oferă copiilor».”
Aceasta este a doua decizie a Curții Supreme cu privire la cursul de etică și moralitate. În februarie 2012, curtea a decis că o familie creștină nu are dreptul de a-și scuti copilul de la același curs desfășurat într-o școală publică. Judecătorii au argumentat la acea vreme:
„Expunerea copiilor la o prezentare completă a diverselor religii, fără a forța copiii să adere la acestea, nu constituie o îndoctrinare a elevilor care ar aduce atingere libertății religioase ale lui L și J”.
Adaptare după LifeSiteNews și CBC News Montreal.
