O prejudecată destul de des întâlnită leagă emanciparea oamenilor de absența conflictelor. O lume eliberată de prejudecăți și credințe religioase prin marșul triumfal al științei va atinge pacea eternă și prosperitatea nesfârșită, o varianta consumeristă a unui rai mai spiritual.
Cine se uită în istorie asupra mișcărilor declarat antireligioase va descoperi însă, de cele mai multe ori, că o religie nu este eliminată, ci doar înlocuită cu altă formă de credință religioasă.
De pildă, Revoluția Franceză a debutat, din punct de vedere ideologic și anticreștin, cu un Cult al Rațiunii. Dincolo de prigoana credincioșilor tradiționali și închiderea bisericilor, Joseph Fouche, viitorul ministru de interne al lui Napoleon, în calitate de oficiant al cultului, a ordonat că la intrarea în toate cimitirele să fie afișată inscripția: „moartea este un somn etern”. Apoi s-au înființat sărbători, s-a ridicat un altar al Libertății la Notre-Dame, în locul unui altar creștin, și au ipostaziat Zeița Rațiunii printr-o femeie în carne și oase. Ulterior, Cultul Ființei Supreme a înlocuit Cultul Rațiunii. Cu elemente preluate din creștinism și mult mai multe împrumuturi de la Voltaire&co, nouă credință reprezenta, în bună măsură, o baza filozofică pentru o religie „seculară”, dar cu un grad ridicat de utilitate publică. Dezordinea provocată de manifestările prea atee nu era pe placul noilor conducători francezi.
Auguste Comte, părintele pozitivismului și al sloganului de pe steagul Braziliei, dorea instaurarea unei religii a umanității, ideal preluat ulterior de majoritatea mișcărilor secularist umaniste. Noua religie avea să aibă un calendar nou, cu 13 luni a câte 28 de zile și nume inspirate din marile figuri ale istoriei: Moses, Homer, Aristotel, Arhimede, Cezar, șamd. Iisus Hristos nu apare, iar Eric Voegelin comentează: „o realitate transcendentă trebuie să rămână în transcendență să în așa fel încât credință să poată fi interpretată că o iluzie umană; Dumnezeul transcendent ce pășește pe pământ că persoană încalcă regulile jocului”. Ideea comteană a unui stat în care știință să preia rolul teologiei a fost considerată de Charles Darwin drept o idee mare.
Despre legăturile dintre Marx și speculațiile gnostice, plus atacul inevitabil la religie (creștină) s-a scris mult, dar pentru o înțelegere rapidă recomand eseul lui Murray Rothbard „Karl Marx as Religious Eschatologist” . De asemenea, în pofida ateismului declarat, majoritatea regimurilor comuniste au debordat de manifestări religioase secularizate, mergând de la cultul personalității până la serbări ritualice cu caracter magic (vezi și reacțiile recente la moartea lui Kim Jong-Il). Din comunism nu lipsesc nici textele sacre (Marx, Engels), nici preoții (ideologii partidului), nici sfinții (martirii sau/și personalitățile decedate).
În altă ordine de idei, Biserica Scientologică reprezintă o încercare contemporană, de dată asta manifestă, de înlocuire a unei religii cu o nouă credință, în care se amalgamează surse dintre cele mai diverse și curioase, dar suficient de atrăgătoare pentru multe vedete de la Holywood.
Concluzia ar fi că în realitate războiul ideologic (nevăzut) nu se da între obscurantism și știință, ci între diferite forme de credințe, cu imagini complet diferite asupra omului și destinului sau în lume. În fond, nu este complet irelevant dacă omul este văzut doar că un animal mai evoluat sau făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
