Margaret Sanger este un exemplu al modului în care oamenii sunt modelați încă de la o vârstă fragedă de influența directă și durabilă a părinților lor. Deși genetica joacă, evident, un rol, oamenii sunt formați de cei din jur, pe toată durata vieții – dar mai ales în tinerețe.
Margaret Louise Higgins s-a născut la 14 septembrie 1879 în Corning, New York, fiica lui Michael Hennessey Higgins și a Annei Purcell Higgins. Michael și Anne erau catolici originari din Irlanda, dar nu erau practicanți. De fapt, Michael a devenit ateu la scurt timp după ce a ajuns în Statele Unite.
Margaret era al șaselea din cei unsprezece copii pe care cuplul avea să îi aibă. Anne a murit de tânără, la doar 49 de ani.
Când a împlinit 21 de ani, Margaret s-a angajat ca asistentă medicală la Spitalul White Plains și, în 1902, s-a căsătorit cu arhitectul William Sanger, renunțând la a urma o altă formă de educație. Deși a suferit de tuberculoză, a putut să aibă doi fii și o fiică.
În 1911, familia Sanger s-a mutat în New York și au devenit socialiști militanți. Margaret s-a implicat în grupul socialist și anticapitalist „Muncitorii Lumii” (Wobblies).
Sanger își începe activismul
Margaret și-a început cariera de scriitor și activist publicând două seriale despre educația sexuală, începând cu 1911. Intitulate „Ce ar trebui să știe orice mamă” (What Every Mother Should Know) și „Ce ar trebui să știe orice fată” (What Every Girl Should Know), scrierile au apărut în revista socialistă New York Call. Erau atât de explicite, încât mulți cititori ai revistei „progresiste” s-au declarat revoltați. Desigur, conform standardelor actuale, observaíile lui Sanger ar fi considerate de-a dreptul plicticoase.
Margaret istorisea frecvent despre o femeie, cunsocută de-a sa, care ar fi murit chiar în prezența ei din cauza complicațiilor cauzate de un avort ilegal, auto-provocat. Acest incident ar fi motivat-o să înceapă activismul pro-contracepíe. Ellen Chesler, una din biografele lui Sanger (autoarea căríi Woman of Valor), nu a putut găsi nicio dovadă că acel incident ar fi avut loc cu adevărat. Se pare că întregul episod fusese inventat.
Toate mișcările „progresiste” au asemenea episoade în care se inventează povești șocante pentru a declanșa emoția publicului, deoarece nu pot oferi dovezi concrete care să le susțină afirmațiile apocaliptice. Cultura morții apelează întotdeauna, fără excepție, la emoții și sentimente, nu la fapte și logică. Acest lucru este evident în publicația lui Sanger, „Revista controlului nașterilor” (Birth Control Review), revistă care reproducea adesea scrisori pline de patos și scene grafice, care ar fi fost scrise de femei bolnave și disperate, cu casa plină de copii născuți fiecare la un an distanță. Autoarele scrisorilor susțineau de obicei că, dacă ar mai rămâne din nou însărcinată, ar urma să moară. Straniu, toate aceste scrisori erau scrise în același stil și aproape întotdeauna cu o engleză și o gramatică impecabile, lucru bizar pentru femeile simple și casnice care se pretindeau a fi [1].
Ani mai târziu, în 1928, Sanger a compilat 500 dintre aceste scrisori într-un volum intitulat „Maternitate în robie” (Motherhood in Bondage).
„Fără zei, fără stăpâni”
Margaret și-a părăsit soțul, pe William, în 1913 și la scurt timp s-a re-căsătorit cu magnatul James Noah Slee. În martie 1914 a lansat revista lunară „Rebela” (The Woman Rebel) al cărei motto era „Fără zei, fără stăpâni” (un slogan anarhist încă popular în Europa) și a apărut doar vreme de șapte luni. Revista publica articole scurte cu titluri precum „În apărarea asasinatului” și ataca nemilos catolicismul. Sanger recunoștea în mod corect în Biserică principalul obstacol în calea „progresului” culturii morții, la fel ca și „progresiștii” din epoca noastră.
În august 1914, Sanger a fost pusă sub acuzare pentru încălcarea legilor anti-obscenitate după ce a trimis copii ale publicației prin poștă.
Ca să scape, a fugit în Anglia, unde a cunoscut un cerc de neomalthusianiști și și-a format convingerea că suprapopularea ar constitui o amenințare pentru planetă – chiar dacă populația lumii la acea vreme era de 1,8 miliarde, mai puțin de un sfert din cea actuală. În timpul „exilului” englezesc, Sanger a adoptat filosofia „iubirii libere” a lui Havelock Ellis și a cunoscut-o și pe Marie Stopes, fondatoarea Societății pentru Controlul Constructiv al Nașterilor și Progres Rasial (Society for Constructive Birth Control and Racial Progress). Ulterior, filosofia lui Stopes va fi reflectată de organizația Marie Stopes International. Astăzi cea mai extremistă organizație de control al populației din întreaga lume, MSI efectuează avorturi ilegale în multe țări, ignorând chiar și obținerea consimțământului informat și, în special, se ocupă de coruperea sentimentelor morale și a credinței populațiilor africane, în goana nebună pentru reducerea populației acestui continent.
Maturitatea activistei
În 1914, Sanger a fost acuzată, în temeiul legislației anti-obscenitate, pentru nuvela sa „Limitarea familiei” (Family Limitation), care descria în detaliu diferitele metode de contracepție disponibile, deși ilegale, la acea vreme.
În octombrie 1916 ea a deschis prima clinică de control al nașterilor din Statele Unite în cartierul Brownsville din Brooklyn, activitate pentru care a fost arestată și condamnată la 30 de zile de muncă în folosul comunității. Însă, în cursul apelului, Curtea de Apel din New York a constatat că în Constituție se regăstește un nou drept, conform căruia medicii puteau să prescrie contraceptive. Aceasta a fost prima hotărâre din mai mult de un secol de activism judiciar în care judecătorii au făcut legea, în loc să o aplice. Acest tip de activism judiciar va duce în cele din urmă la legalizarea avortului, a eutanasiei și a „căsătoriei” unisex, printre multe alte rele.
În 1921, Sanger a fondat „Liga Americană de Control al Nașterilor” (American Birth Control League), care s-a metamorfozat mai târziu în „Federația Planificării Familiale din America” – celebra Planned Parenthood.
O decizie judecătorească din 1936 avea să elimine contracepția de sub rigorile legislației anti-obscenitate, iar în anul următor Asociația Medicală Americană deschidea calea normalizării controlului nașterilor, acceptându-le ca o componentă firească a instruirii școlii medicale.
În acest moment, Sanger a considerat, pe bună dreptate, mișcarea pentru controlul nașterilor drept victorioasă și și-a exprimat dorința de a se retrage din activitate. Dar vasta ei experiență și notorietate nu i-au permis prea multă odihnă, căci a continuat să ajute la modelarea și ghidarea mișcării internaționale pentru controlul populației. În 1942, Consiliul director al Ligii pentru Controlul Nașterilor a votat schimbarea numelui organizației în Planned Parenthood Federation of America, deși Sanger s-a opus noului nume, care i se părea un eufemism. În 1948, ea a fost consilieră în proiectul fondator al comitetul internațional al Planned Parenthood, care avea să evolueze în „Federația Internațională a Planificării Familiale” (International Planned Parenthood Federation – IPPF) în 1952. Sanger a fost primul președinte al IPPF, până în 1959, când a împlinit 80 de ani.
De asemenea, Sanger a făcut campanie și a colectat fonduri pentru ca Gregory Pincus să dezvolte și să testeze pilula contraceptivă Enovid, primul contraceptiv hormonal din istorie.
Cum să te opui avortului, promovându-l
Una dintre motivațiile principale ale Sanger pentru promovarea controlului nașterilor a fost prevenirea numeroaselor avorturi ilegale care aveau loc în tinerețea ei. Cea mai mare parte a vieții, ea a fost anti-avort în mod vocal, văzând avortul, în mod corect, ca pe o „crimă rușinoasă”. Ea și-a închipuit, în mod naiv, la fel cum o fac mulți astăzi, că disponibilitatea universală a contracepției va pune capăt practicii avortului (când adevărul este exact opusul acestei presupuneri). Interesant este că cel de-al doilea soț al său, Noah Slee, a sprijinit direct eforturile lui Margaret prin introducerea ilegală în SUA a unui produs contraceptiv, diafragma, în ambalaje cu etichete false („3-in-1 Oil”). Om de afaceri experimentat, Slee a simțit imediat mirosul profitului, fondând în cele din urmă prima firmă producătoare de diafragme contraceptive, odată ce acestea au devenit legale.
În 1917, Sanger a scos primul număr al celebrei sale publicații „Revista controlului nașterilor” (The Birth Control Review), care va fi, până în 1940, o tribună pentru rasiști, eugeniști și chiar pentru teoreticieni ai nazismului. Interesant, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai lui Margaret Sanger a fost principalul cadru universitar promotor al rasismului, Lothrop Stoddard, profesor la Harvard, cel care a servit în Consiliul Național al Ligii Americane de Control al Nașterilor din ianuarie 1926 până în martie 1929. Stoddard a fost autorul cărților „Valul colorat contra supremației lumii albe” (The Rising Tide of Color against White World-Supremacy) și „Revolta împotriva civilizației: amenințarea sub-omului” (The Revolt against Civilization: The Menace of the Under-Man), apărute în 1922 și încă favorite ale grupurilor rasiste de azi. Sanger știa de lucrările lui Stoddard dinainte să înceapă mandatul acestuia la Ligă.
Sanger a continuat să scrie, prolific. Cărțile „Femeia și noua rasă” (Woman and the New Race) și „Pivotul civilizației” (The Pivot of Civilization) au fost best-seller-uri, cu peste o jumătate de milion de copii vândute. De asemenea a publicat lucrările auto-biografice „Lupta mea pentru controlul nașterilor” (My Fight for Birth Control) și „Margaret Sanger: Autobiografie”.
Sanger a murit de insuficiență cardiacă în 1966, la vârsta de 86 de ani. A trăit suficient de mult timp pentru a sărbători o altă victorie majoră a activismului judiciar, cea din cauza Griswold contra Connecticut din 1965, prin care Curtea Supremă a legalizat contracepția pe tot teritoriul Statelor Unite.
