#1: Fiecare avort ucide ființe umane nevinovate.
Fiecare viață nouă începe la concepție. Acesta este un fapt biologic de necontestat. De aici putem trage o singură concluzie: fiecare avort termină viața unui ființe umane nevinovate.
#2: Fiecare ființă umană este o persoană.
Calitatea de persoană este definită în mod corespunzător prin apartenența la specia umană, nu prin stadiul de dezvoltare al individului. Apartenența unei ființe vii la o specie este determinată nu de stadiul de dezvoltare, ci de suma totală a caracteristicilor sale biologice.
#3: Începând de la concepție, fiecare sarcină implică două sau mai multe organisme.
Femeile nu au patru brațe și patru picioare atunci când sunt însărcinate. Aceste „părți suplimentare” aparțin ființei umane care trăiește în interiorul femeii. La nici un punct din timpul sarcinii, embrionul sau fătul în curs de dezvoltare nu este pur și simplu o „parte a corpului mamei”.
#4: Este drept, rezonabil și necesar pentru societate să scoată în afara legii anumite „alegeri”.
Orice societate civilizată limitează libertatea individului de a face o alegere, ori de câte ori aceasta ar afecta o persoană nevinovată. Prin urmare, este imposibilă justificarea avortul prin susținerea faptul că femeile ar trebui să aibă „libertatea de a alege”.
#5: Dreptul de a nu fi ucis este mai important decât „dreptul de a nu fi gravidă”.
Comparația între drepturile unui copil și drepturile mamei este inegală. În joc în cazul avortului sunt obișnuințele de viață al mamei (confortul) mamei vs. viața copilului. Prin urmare, este firesc pentru societate să se aștepte ca un adult să trăiască temporar cu anumite „inconveniente”, dacă singura alternativă este uciderea unui copil.
#6: Sărăcia, violul, handicapul sau „sentimentul de nedorire” nu justifică moral avortul.
Există tot felul de situații în care oamenii justifică sprijinul lor pentru avort. Deoarece nici una dintre aceste circumstanțe nu poate justifica uciderea copiilor după naștere, ea nu poate justifica nici uciderea acelorași ființe umane înainte de naștere.
#7: Diferențele dintre embrioni și adulți sunt diferențe de dezvoltare, nu de natură.
„Embrionul” și „fătul” sunt ființe umane în diferite stadii de dezvoltare. Aceste ființe sunt mai mici, mai puțin dezvoltate și mai dependente decât cele născute deja. Dar acestea sunt doar diferențe de grad de dezvoltare. Există întotdeauna alte persoane care sunt mai mari, mai puternice, mai inteligente sau mai puțin dependente decât noi, dar asta nu face viața noastră mai puțin valoroasă sau mai puțin demnă de protecție.
#8: Mai puțin de 1% din avorturi sunt făcute pentru a salva viața mamei.
Doar în cazuri extrem de rare avortul este necesar pentru a salva viața mamei. Desigur, atunci când două vieți sunt amenințate și numai una poate fi salvată, medicii trebuie să salveze întotdeauna acea viață. Deoarece fiecare avort ucide ființe umane nevinovate, este nepermis moral să se folosească aceste situații foarte rare ca justificare pentru milioanele de cereri de avorturi „la cerere”.
#9: A fi doar personal pro-viață înseamnă a nu fi pro-viață deloc.
Dacă avortul nu ucide copii, de ce i s-ar opune cineva? În cazul în care este o crimă, de ce ar apăra cineva „dreptul” la avort? Să fii tu personal împotriva avortului, dar să pretinzi că alții au dreptul la avort este o contradicție în termeni.
(Va urma)
Material realizat de PRO VITA București pornind de la Abortionfacts.com
