Fostul viceministru al educației din Ontario, Benjamin Levin, a fost condamnat pe 3 martie de către o instanță din Toronto, pentru trei capete de acuzare legate de pornografie infantilă: producție de pedopornografie scrisă, consilierea unei persoane în vederea comiterii unei agresiuni sexuale și posesie de pedopornografie.
După ce Levin a pledat vinovat, procuroarea Allison Dellandrea a declarat în fața instanței că nici Coroana și nici avocatul lui Levin nu dispută „declarația de fapt agreată”.
Printre cele mai sordide detalii conținute în declarație se numără faptul că Levin:
- a susținut în conversațiile chat purtate pe internet că și-a abuzat sexual propriile fiice (și nu numai pe acestea, ci și pe alți minori, inclusiv împreună cu soția sa – care nu este însă pusă sub acuzare),
- a susținut în continuare că speră ca fiicele lui să îi pună la dispoziție nepoțeii pentru sex,
- la cererea prin chat a unei femei ofițer sub acoperire, a compus un scenariu pedopornografic care descria abuzul sexual violent asupra unui copil de 10 ani,
- a consiliat (în cele mai oripilante detalii) o altă femeie ofițer sub acoperire privind modul în care își poate pregăti fetița să fie abuzată sexual de către Levin.
În declarație se menționează că nu există (alte) probe conform cărora Levin și-ar fi abuzat într-adevăr copiii și că acesta nu a fost pus sub acuzare pentru o atare faptă.
Levin frecventa un site, intitulat în declarație „M”, întrucât acesta este încă sub investigație. Site-ul se autointitulează „un site de socializare pentru stiluri alternative de viață sexuală”, având camere de chat cu privire la „incest” și „adolescenți”. Levin și-a creat un profil pe „M”, intitulat BandB, în care și-a descris genul (sexul) drept „cuplu”, iar sexualitatea drept „nimic nu este tabu”. Profilul său a fost vizitat de 5103 ori, avea 29 de abonați și fusese marcat ca favorit de 44 de utilizatori.
Levin a accesat site-ul și din călătorie, inclusiv din Norvegia, unde participa la un workshop cu privire la educație împreună cu lideri municipali norvegieni.
La momentul arestării lui Levin, poliția a confiscat de la domiciliul acestuia trei laptopuri și mai multe stick-uri de memorie, un card de memorie, un telefon și un hard disc extern care conțineau materiale pornografice, inclusiv 15 imagini și 2 filme accesibile lui Levin.
Levin crease, de asemenea, un document Word în care adunase detaliile conversațiilor chat avute cu aproximativ 1750 de persoane „pe subiectul intereselor sexuale subversive, în principal legate de contactul sexual între părinți și copii”.
În ceea ce privește consilierea femeii ofițer sub acoperire privind modul în care își poate pregăti fetița să fie abuzată sexual, s-a pus problema dacă Levin credea sau nu că respectiva fetiță există, sau este doar un personaj imaginar.
Procuroarea a dorit să clarifice faptul că Levin nu recunoaște doar „un risc teoretic, ci și anticiparea unui risc substanțial de a se putea produce în fapt o agresiune sexuală”, pentru ca avocatul apărării să nu pledeze mai târziu că aceasta a fost doar o discuție cu privire la o fantezie din mintea lui Levin, în scopul obținerii gratificării sexuale (ceea ce avocatul apărării, deși a acceptat declarația de fapt, a și încercat să facă).
Judecătoarea Heather Adair McArthur a concluzionat însă că, deși este posibil ca Levin să fi crezut că nu există niciun copil, „știa că se poate înșela. Știa că ar putea exista un copil… dar a continuat oricum.” Judecătorul a speculat că, dacă se va face o astfel de afirmație la audierea pentru stabilirea sentinței, aceasta ar putea constitui un factor agravant, întrucât ar putea fi interpretat ca „neafișarea remușcării”. O altă posibilitate vehiculată de judecătoare a fost că, dacă acest punct ar fi ridicat la audierea pentru pronunțarea sentinței, s-ar putea ajunge la anularea procesului. „Nu pot să emit o decizie fără nicio bază”, a afirmat ea, adăugând că se va ocupa de aspect dacă și când acesta va reapărea.
Procuroarea asistent Patricia Garcia a argumentat că nu trebuie să i se permită lui Levin să poarte discuții pe Skype cu cele trei fiice ale sale sub supravegherea soției lui, Barbara Wiktorowicz, întrucât Levin „o implică pe aceasta ca participant activ în abuzul sexual asupra copiilor”.
Judecătoarea a hotărât totuși că Wiktorowicz în poate supraveghea pe Levin, condițiile cauțiunii specificând că acestuia nu i se permite accesul la Internet și nici faptul de a se afla în compania vreunei persoane cu vârsta sub 16 ani, de a vizita orice școală sau eveniment unde sunt prezenți minori dacă nu este însoțit și monitorizat de o persoană cu vârsta de peste 21 de ani.
În declarația de fapt se menționează că „Levin nu a crezut niciodată că poartă o conversație chat direct cu un copil minor” și că, după arestare și până în acest moment, nicio potențială victimă a lui Levin nu a răspuns apelului poliției de a se prezenta și a depune declarație. Levin și-a cerut scuze „fără rezerve” prin intermediul unei declarații comunicate de avocatul său.
Audierea pentru stabilirea sentinței lui Levin a fost programată pe 13-15 aprilie.
Articol prescurtat, preluat de pe LifeSiteNews. Avertisment: articolul original conține detaliile efective ale conversațiilor lui Levin, care conțin descrieri explicite ale abuzului împotriva minorilor și alte detalii scabroase.
