Luni, 17 septembrie, s-a consumat ultimul act din parcursul juridic al inițiativei cetățenești, devenită ulterior lege de revizuire, a Constituției României pentru ocrotirea căsătoriei. Un parcurs foarte zbuciumat și contestat energic, până la capăt, de entități cu notorietate, bugete și influență impresionante la nivel internațional ca și de o puzderie de ONG-uri românești.
Curtea s-a dorit a fi sprijinită în luarea deciziei sale de două tabere, evident pro și contra revizuirii și deci a Referendumului.
De partea adversarilor, Coaliția Anti-discriminare și Alianța „Respect. Platforma pentru Drepturi și Libertăți”, în total circa 150 de ONG-uri, au considerat că textul propus prin legea de revizuire nu îndeplinește condiția de aplicare nediscriminatorie și aduce atingere existenței dreptului la căsătorie, prin raportare la prevederile Constituției și la evoluția internațională și interpretarea consolidată în jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, invocând aici și cauza Coman/Hamilton, recent analizată de CJUE și CCR.
Tot contra s-au poziționat Amnesty International, European Comission on Sexual Orientation Law (ECSOL) și ILGA Europe (The European Region of the International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association), trei organizații de mari dimensiuni și cu bugete foarte generoase, care au susținut că revizuirea constituțională propusă încalcă dreptul la egalitate în fața legii și la protecția egală din partea legii, dreptul la respect pentru viața privată și de familie și dreptul de a se bucura de drepturi fără discriminare și de a nu fi supus unei discriminări nejustificate de o autoritate publică – drepturi consacrate în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În fine, USR, poziționat deschis, a contestat, prin grupul său senatorial, aspecte de procedură, invocând neaplicarea bicameralismului perfect în procedura parlamentară de adoptare a legii de revizuire a Constituției, ceea ce ar atrage după sine neconstituționalitatea procedurii de legiferare.
De partea celor 3 milioane de cetățeni inițiatori, doar PRO VITA București și Alianța Familiilor din România au depus un Memoriu. Prin acesta au cerut Curții să constate că Legea respectă limitele revizuirii stabilite prin Constituția României, în condițiile în care proiectul legii constituționale a fost adoptat în forma și formularea ce primise deja avizul favorabil al Curții Constituționale la controlul preliminar din 2016. Cu alte cuvinte, ca instanța să constate că s-a pronunțat deja în această speță.
În subsidiar, în ce privește verificarea procedurii de vot, de asemenea contestată, am solicitat să se ia în considerare următoarele aspecte:
1. că procedura de revizuire nu impunea stabilirea unei anume prime camere de sesizat, sesizarea camerelor fiind lăsată la latitudinea iniţiatorului și 2. Că a sancţiona ordinea de vot în camere şi a lipsi de efecte ca „viciat” votul de adoptare a revizuirii în condiţii de perfectă egalitate de legitimitate deliberativă, ar însemna a sancţiona nu rezultatul deliberării (cu nimic viciat în substanţă) ci tocmai pe iniţiator – cetăţenii semnatari ai inițiativei – în ocrotirea intereselor căruia se presupune că se acţionează.
După cum se știe, decizia Curții Constituționale a fost favorabilă cu majoritate de voturi (7-2) legii de revizuire, înlăturând astfel ultimul obstacol către referendum. Redăm mai jos, într-un limbaj adaptat pe cât posibil cititorilor care nu sunt juriști, ceea ce ni s-a părut esențial din dispozitivul deciziei Curții, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 798/2018, pe care o puteți consulta integral aici.
În ce privește obiectul și limitele controlului exercitat de Curtea Constituțională asupra Legii de revizuire a Constituției:
– Curtea constată că inițiativa legislativă a cetățenilor prin care se propunea modificarea art. 48 alin. (1) din Constituția României, a făcut obiectul controlului exercitat din oficiu de Curtea Constituțională în urma căruia Curtea a pronunțat Decizia nr. 580/20.07.2016 (para. 24).
– la efectuarea celui de-al doilea control, exercitat de data aceasta asupra legii de revizuire, Curtea nu va reanaliza aceleași aspecte ce au constituit obiect al controlului exercitat asupra inițiativei legislative în măsura în care, în cursul procedurii parlamentare de adoptare a propunerii legislative conținutul acesteia nu a suferit modificări de substanță (para. 32), ci Curtea își va raporta controlul doar la cele care nu au fost avute în vedere cu prilejul pronunțării deciziei anterioare (para. 33).
– Curtea constată că cele reținute prin Decizia nr. 580/2016, referitoare la respectarea condițiilor de constituționalitate extrinsecă și de legalitate pentru exercitarea dreptului de inițiativă a revizuirii Constituției, prevăzute în art. 150 din Constituție, se mențin în lipsa vreunei modificări în ceea ce le privește (para. 35-36).
– față de forma propusă de inițiator, legea adoptată de Parlament cuprinde doar diferențe formale de redactare, justificate de rigorile tehnicii legislative (para. 41); aceste intervenții ale legiuitorului „sunt inerente actului de legiferare și nu afectează cu nimic intenția inițiatorului” (para. 42).
– în lipsa unei diferențe de conținut normativ între legea constituțională și inițiativa legislativă a cetățenilor, asupra căreia Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 580/2016, rezultă aplicarea considerentelor pentru care instanța a constatat, prin dispozitivul deciziei amintite, că inițiativa legislativă a cetățenilor îndeplinește condițiile prevăzute de art. 150 și art. 152 din Constituție (para. 43).
În ceea ce privește procedura de revizuire, cu referire la aspectele contestate:
– privind ordinea de sesizare a Parlamentului si ordinea de vot in camerele Parlamentului:
„Curtea constată că Legea fundamentală nu stabilește, exclusiv cu privire la legile constituționale, nicio ordine de sesizare a Camerelor, așa cum procedează în cazul celorlalte legi, potrivit art. 75 din Constituție” (par. 51) întrucât „regula bicameralismului diferențiat și funcțional a fost consacrată de Constituția revizuită în anul 2003 numai în privința legilor ordinare și organice”, în timp ce, în privința legilor constituționale, legiuitorul a menținut regula bicameralismului perfect, fără a institui, așadar, o ordine prestabilită de sesizare sau de adoptare (para. 53). Succesiunea de sesizare și adoptare este una cu semnificație exclusiv cronologică și fără niciun efect în privința constituționalității procedurii parlamentare de adoptare a acestora (para. 58). Simplul fapt al transmiterii de la o Cameră a Parlamentului la cealaltă a propunerii legislative nu are nicio consecință în planul respectării rigorilor impuse în privința procedurii parlamentare legislative de adoptare a legii constituționale. (para. 60)
– privind afectarea parcursului legislativ prin declararea ca neconstituționale a unor prevederi ale Regulamentului Senatului referitoare la procedura legislativa de adoptare a legilor constituționale:
Faptul că, ulterior votului din prima cameră, Senatul a adoptat o Hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Senatului cu privire la procedura de vot, constatate apoi ca neconstituționale, „nu prezintă nicio relevanță în privința constituționalității procedurii parlamentare de adoptare a Legii de revizuire a Constituției ce constituie obiectul prezentei cauze, deoarece aceste texte au fost adoptate ulterior datei la care Biroul permanent al Senatului a hotărât transmiterea propunerii legislative Camerei Deputaților, pentru dezbatere și adoptare” (para. 59).
În final, cu privire la aspectul oportunității revizuirii Constituției:
– Curtea reiterează cele reținute în Decizia nr. 580/2016, în sensul că „aspectele privind oportunitatea revizuirii Constituției prin prezenta lege de revizuire nu pot fi analizate de instanța de contencios constituțional, acestea revenind Parlamentului, în calitate de organ reprezentativ suprem, respectiv cetățenilor, care își pot exprima direct voința la referendumul ce constituie ultima etapă a procedurii de adoptare a legilor constituționale” (para. 62).
– De asemenea Curtea reafirmă că Legea de revizuire a Constituției „se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie” și că „alte drepturi fundamentale, la care fac referire memoriile amicus curiae depuse la dosar (din partea adversarilor Referendumului, n.n.), nu sunt puse în discuție de această lege” (para. 62).
Cu alte cuvinte, constatăm că argumentele furnizate prin memoriul semnat de Alianța Familiilor și PRO VITA (București) s-au dovedit valide, iar cele invocate de memoriile celor circa 150 de entități și organizații adverse, total invalide, indiferent că au vizat procedura de vot sau substanța legii.
Concluziile celor prezentate le vor trage cititorii.
P.S. Subliniem reiterarea de către Curte (para. 62) a faptului că legea de revizuire se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie; cu alte cuvinte revizuirea nu privește „redefinirea familiei”, ci definiția căsătoriei, în timp ce viața și relațiile de familie din afara căsătoriei, respectiv acelea bazate pe faptul biologic al descendenței, nu sunt afectate în nici un fel.
P.P.S. În Opinia separată semnată de judecătorul Daniel Morar ni se confirmă că actuala Constituție permite căsătoria între persoane de același sex și acest deziderat poate fi obținut prin simpla amendare a Codului Civil.
Extrase din opinia lui D. Morar:
„Opțiunea legiuitorului constituant din 1991 pentru sintagma ‘între soți’ (nelimitată la uniunea dintre un bărbat și o femeie) demonstrează viziunea sa democratică și progresistă, care a impus o soluție suplă, adaptabilă modificărilor care pot surveni în societate.”
Și
„Atât din punct de vedere terminologic, cât și din punct de vedere al evoluției instituției căsătoriei în plan juridic, este evident că noțiunea de ‘soți’ nu este identică cu cea de ‘bărbat și femeie’.”
Din nou, concluziile și comentariile cu privire la oportunitatea proiectului de revizuire, în lumina comentariilor d-lui Morar, vor fi lăsate în seama cititorilor.
