Așa cum am scris în repetate articole postate pe Cultura Vieții, China și-a abandonat treptat, începând cu noiembrie 2013, controversata politică de limitare a natalității la un singur copil per familie. Deși, prin „mărinimia” liderilor, chinezii pot avea acum 2 copii, aproape 7 ani mai târziu, milioane de cupluri chineze nu doresc să mai procreeze al doilea copil. O problemă enormă pentru planificatorii Partidului Comunist, a căror legitimitate în ochii publicului depinde de abilitatea lor de a-și ține promisiunea de creștere economică și prosperitate continue. Ceea ce este practic imposibil cu o populație tânără aflată în recul.
Și cine îi poate învinui pe chinezii de rând? Comportamentele înrădăcinate se schimbă greu, iar după tratamentul brutal al guvernului asupra cetățenilor care au sfidat politica antinatalistă anterioară, putem simpatiza cu ei.
Oficialii trebuie acum să explice de ce o politică întinsă pe 4 decenii și motivată prin dorința de a asigura suficientă hrană pentru toată lumea, este acum înlocuită brusc cu o alta care afirmă că, dimpotrivă, să ai doi copii este atitudinea care respectă cu adevărat fundamentele patriotice și socialismul cu caracteristici chineze.
După cum scrie Financial Times, problemele de percepție culturală nu sunt singurele pentru care femeile din China refuză maternitatea.
Creșterea economică a încetinit în 2019 la cel mai redus nivel din ultimii 29 de ani…
…demonstrând că masivul credit de stimulare socială operat de guvernul de la Beijing nu a avut cine știe ce efect pozitiv.
Între timp, agenția chineză de statistică a anunțat că rata natalității a coborât la nivelul record de 1,05%, echivalentul a 10,5 născuți vii per mia de cetățeni…
…iar experții în populație ai ONU se așteaptă ca cea mai populată țară din lume să intre în declin demografic la finalul acestui deceniu.
Citește și: GRAFIC: Proiecția populației globale la orizontul anului 2100
Este cel mai recent semn că „politica celor doi copii” este un eșec abisal – atât de categoric încât funcționarii partidului nu se tem să discute acest fapt cu presa occidentală.
Weng Wenlei, vicepreședinta Federației Femeilor din Shanghai, un organism guvernamental, a declarat că natalitatea din Shanghai a scăzut în ciuda eforturilor de a relaxa politicile de control al populației. Ea a spus că nașterile din oraș au scăzut „rapid” după o scurtă revenire în 2016, anul când Partidul a început să permită cuplurilor să aibă doi copii.
„Acest lucru sugerează că [politica celor doi copii] nu a reușit să-și îndeplinească scopul propus”, a spus doamna Weng. „Rata natalității constant scăzută va avea un impact negativ asupra dezvoltării sociale și economice a Shanghaiului.”
„Costă o avere să crești un copil”
Stânga politică occidentală adoră să se plângă de costurile pe care le presupune un copil. Însă chiar și într-o societate în care majoritatea nevoilor de îngrijire a sănătății sunt satisfăcute de stat, cetățenii sunt în continuare descumpăniți de costuri.
Josephine Pan, analist de date din Shanghai, și-a abandonat planurile de a avea un al doilea copil după ce a cheltuit jumătate din salariul lunar al familiei sale de 20.000 Rmb (2.900 dolari) pentru fiul ei de șapte ani. „Costă o avere să crești un copil”, a spus doamna Pan, în vârstă de 41 de ani, care după naștere a renunțat la hobby-ul ei de a cumpăra genți „de firmă”.
Femeile din China sunt încă reticente în a avea copii, chiar și când statul promite subsidii directe cuplurilor care au doi copii, pentru că se tem că le va fi afectată cariera. Ca și în Vest! Angajatorii chinezi au tradiția de a discrimina angajatele gravide: multe femei sunt retrogradate sau chiar trimise în șomaj după ce s-au întors din concediul de maternitate.
„Nu vreau să-mi risc cariera pentru a avea un al doilea copil”, spune Lucy Zhang, o redactor de ziar din Beijing, care are o fiică de cinci ani. „Am muncit atât de mult ca să ajung unde sunt acum”.
Toate semnele sugerează că sentimentul publicului s-a întors ferm împotriva procreării. Sondajele efectuate în Shanghai și Shanxi anul trecut au sugerat că numărul femeilor care doresc să aibă un al doilea copil variază între 10% și 25%. Mai mult, doar 6,7% dintre locuitoarele metropolei Shanghai aflate la vârstă fertilă au născut în 2018 pentru a doua oară.
„Creșterea unui copil necesită atât de mult timp și energie”, a spus Mary Xu, o editor al unei reviste, care are o fiică de trei ani. „Mi-a fost de ajuns.” (toate citate au ca sursa articol din FT)
Nu doar creșterea, dar și stabilitatea economică sunt în pericol
Deși în mare parte ignorată sau cenzurată în presa chineză, problema datoriei suverane a Chinei devine deja majoră. Luna trecută, o mare firmă cu capital de stat, Tewoo Group, estimată la 38 de miliarde USD și aflată în Top 500 mondial, a intrat în incapacitate de plată (default) la obligațiunile emise în dolari. A fost cel mai mare default din China în ultimele două decenii. Însă supra-expunerea nu se limitează strict la sectorul corporativ: nici vehiculele de finanțare ale administrației locale nu se simt prea bine. Este vorba despre obligațiuni speciale emise în țară, pentru a atrage bani de la populație cu scopul de a finanța infrastructura în dezvoltare explozivă a Chinei.
Asemenea tip de creștere, o spunem pentru cei care nu sunt foarte familiari cu economia, funcționează doar atâta vreme cât există suficientă populație tânără și activă care să mențină o economie bazată pe consum.
Susținătorii din Occident ai Chinei, majoritatea expați, afirmă că Partidul Comunist exercită un control de neclintit asupra economiei și pur și simplu nu vor permite o intrare masivă în incapacitate de plată. Dar, în timp ce partidul se luptă pentru a ține sub control fluxurile de capital, încrederea cetățenilor în stimulentele monetare pare să fie împinsă dincolo de limitele a ceea ce este posibil.
Adevărata bombă demografică este lipsa copiilor, nu numărul lor „prea mare”
Cu siguranță, China nu este singura țară care se luptă cu declinul populației: populația din 27 de țări a scăzut deja față de 2010. ONU se așteaptă ca 55 de națiuni să înceapă să scadă demografic cel târziu în anul 2050. Majoritatea acestora sunt economii dezvoltate, un statut pe care China l-a atins doar recent.
Dincolo de diversitatea culturilor care întâmpină această problemă însă, există o lecție comună pe care fiecare politician trebuie să o învețe: fără copii nu există viitor.
Reamintim, așa cum am făcut-o adesea, că și situația demografică a României este una deosebit de grea și că ea se va agrava în deceniile care urmează.
