Am discutat de mai multe ori pe acest blog despre „relaxarea”, de către autoritățile chineze, a politicii anti-nataliste a „copilului unic”. Doar că, după cum relatează Bloomberg, se pare că preconizatul baby boom al Chinei s-a încheiat înainte de a începe. Mai puțin de 3% din cele 11 milioane de cupluri chineze eligibile pentru a avea încă un copil (al doilea!) au aplicat pentru obținerea permisiunii până la finalul lunii mai, minând astfel eforturile guvernamentale de a revigora natalitatea în această țară a cărei populație, conform ONU, va începe să scadă din anul 2030, ceea ce va duce conform oficialilor la presiuni asupra salarizării și a sistemelor de asigurări sociale.
Bloomberg relatează că relaxarea politicii copilului unic în cea mai populată națiune a lumii este parte a celei mai importante campanii guvernamentale de extindere a libertăților civile din ultimele 2 decenii și jumătate (rudele a sute de mii de practicanți Falun Gong dispăruți prin beciurile securității chineze sau închiși în lagăre de muncă n-ar fi prea încântați de afirmație) și încă și mai mult: guvernul dorește evitarea unei crize demografice pe măsura îmbătrânirii populației, în contextul măsurilor draconice impuse vreme de decenii pentru a limita natalitatea.
Numai că socotelile de la Partid nu se potrivesc cu cele din târg – oamenii refuză să procreeze, invocând costurile prohibitive ale educației:
Less than 3 percent of the 11 million Chinese couples eligible for another child applied for permission by the end of May, jeopardizing government efforts to bolster a population that the United Nations predicts will start shrinking by 2030.
Costs prohibitive – no matter how ‘open’ policy is…“The cost is a top consideration,” Sun, 32, said by phone. “My four-year-old daughter is heading to school and that will mean extra classes and higher spending. A nanny is too expensive so the grandparents look after her. They are approaching 70 and I don’t think they can handle a second child.”
A couple would need to spend 2.76 million yuan to support a child from birth to college in Beijing, according to China’s official Xinhua News Agency. The July 2013 report cited an informal survey and calculations suggesting that a husband and wife earning the average per-capita income would theoretically need to work for 23 years without eating and drinking to afford it.
Raising a child from birth through to 18 years of age costs about 23,000 yuan ($3,745) a year, according to Credit Suisse Group AG, equivalent to 43 percent of the average household income in China.
Average household income in China is about 53,118 yuan, according to the China Household Finance Survey compiled by the Southwestern University of Finance and Economics in Chengdu.
The confidence of couples in their ability to provide for a second child may also be waning as China’s economic growth slows, Asian Capital’s Wan said. Gross domestic product will probably expand 7.4 percent this year, the weakest pace since 1990, according to economist estimates compiled by Bloomberg.
“People tend to give birth to a second child when the macro-environment and property prices are more favorable and they have job security,” Wan said by phone on Aug. 8.
Și concluzia?
“With a rapidly aging population and declining birth rate, even relaxing the birth-control act now won’t help reverse the trend anytime soon,” Hao Hong, a Hong Kong-based strategist at Bocom, said on Aug. 15. “China will be dealing with wage pressure soon.”
Între timp, în România continuă veselia inconștientă conform căreia starea dezastruoasă a natalității ar fi o evoluție firească și benefică a „modernizării” României. În concertul asurzitor al nelipsiților „lideri de opinie” și „specialiști” nu are loc nicio voce disidentă, iar publicul nu pare a mai fi capabil să pătrundă dincolo de suprafața acestei realități. Nu noi am spus-o, ci alții, mult mai îndreptățiți decât noi, că perpetuarea situației va duce la modificări dramatice, de o complexitate care ar putea pune în pericol securitatea națională și stabilitatea, ori poate chiar existența națiunii române. Popoarele cărora nu li se nasc copii deajuns sunt condamnate să iasă din istorie pe ușa din dos pentru a face loc (ideatic, dar și geografic) celor care nu-și reneagă destinul de dragul „modernității”. ca să nu mai discutăm că orice pretenție de progres social și creștere economică, marotele guvernelor dintotdeauna, sunt utopice în absența unei mare critice de tineri care să le angreneze.
Un adevăr pe care până și numeroasa și aparent invulnerabila Chină pare să îl fi înțeles – dar care rămâne foarte, foarte departe de preocupările politicienilor din România.
