„Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”. Atribuite lui Andre Malraux (1901 -1976), aceste vorbe pithice au fost întoarse pe toate feţele, trăgându-se tot felul de concluzii.
Ne aflăm deja în al doilea deceniu al secolului XXI. Parafrazându-l pe René Descartes (1596 – 1650), putem spune: Este, deci este religios. Oferta de credinţe este atât de bogată, încât nu există om să nu aibă una, cerească pământeană, sau subpământeană.
Manifestări/manifestaţii de amploare, cu priză mediatică şi gustate mult de publicul credincios, întăresc această convingere.
Gala modei de la Metropolitan Museum of Art (MET) din New York, MET Gala 2018, a avut ca temă „Heavenly Bodies: Fashion and the Catholic.” (Trupuri cereşti: Modă şi imaginaţie catolică)
Nu ştiu dacă Anna Wintour a avut sau nu binecuvântarea Sfântului Scaun, dar MET Gala 2018 pare a fi viziunea creatorilor de modă, îmboldită de controversele din sânul Bisericii Catolice privind veşmintele ecclesiale. Deocamdată, Papa Francisc tace, dar sigur va spune ceva urbis et orbis…
Imaginile de la MET Gala 2018 întăresc convingerea că nu numai Hristos îi poate îmbrăca pe preoţi (şi preotese!), pe monahi, pe monahii, pe sfinţi, ci şi creatorii de modă, tot un fel de hristoşi…
VIP-uri de notorietate mondială (Rihanna, Madonna) şi altele aspirând la acest podium, trecute prin asceza dietelor şi rugăciunilor seculare, poartă cruci, aripi de îngeri, nimburi etc. Prin faţa asistenţei pioase, defilează Fecioara Maria, Maria-Magdalena, poate chiar Maria Egipteanca, Papa cu mitră, statuia (sfântă!) a Libertăţii, preoţi şi chiar Iisus Hristos, îmbrăcat şi încoronat elegant, cu degetele făcând un V: victorie!
[EDITARE: La recomandarea unui prieten mai înțelept ca noi, am eliminat toate imaginile găzduite aici. Cine dorește, le poate căuta pe website-ul evenimentului.]
Întreg pământul a devenit un Babilon, unul global, politic, economic, financiar, cultural, spiritual. La acest Babilon se referă Scriptura:
„După acestea am văzut un alt înger pogorându-se din cer, având putere mare; şi pământul s’a luminat de slava lui. / Şi a strigat cu glas puternic, zicând: „A căzut!, a căzut Babilonul cel mare..” (Apocalipsa 18,1-2)
„Babilonul cel mare” este un… cluster (un termen la modă) de cetăţi (oraşe şi state) aflate în întrecere. Unele din acestea au avut şi au un rol esenţial în promovarea şi înălţarea Babilonului global. Din această perspectiv versetele următoare sunt foarte transparente:
„Că’ntr’un ceas s’a pustiit atâta bogăţie! Şi tot căpitanul de vas şi tot călătorul pe mare şi corăbierii şi toţi câţi trăiesc de pe urma mării stăteau departe /şi strigau uitându-se la fumul arderii ei, zicând: Care cetate era asemenea cetăţii celei mari?…” (Apocalipsa 18, 17-18)
„Iar un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o’n mare, zicând: „Aşa, dintr’o lovitură, aşa va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai află!...” (Apocalipsa 18,21)
Filmele hollywoodiene apocaliptice se inspiră copios din versetele Apocalipsei, dar, graţie atâtor supermen şi superwomen, sfârşitul este happy end. Americanii au această convingere – şi nu numai ei.
MET Gala 2018 este o pocăinţă modernă şi mondenă, alternativă la pocăinţa ninivitenilor, în care sacul este înlocuit cu pânzeturi scumpe, perle și fireturi.
Nu încape îndoială că gala a pricinuit mare bucurie la tronul Sfintei Treimi. Poate Își schimbă hotărârea, ca în cazul ninivitenilor. La niniviteni, însă, vremea era departe…
„Şi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei cărţi căci vremea e aproape. Cel ce-i nedrept, să mai nedreptăţească; cel ce-i spurcat, să se mai spurce; şi cel ce este drept, să mai facă dreptate; şi cel ce este sfânt, să se mai sfinţească” (Apocalipsa 22,10-11)
Nicuşor Gliga
Bucureşti, 11 mai 2018
Sf. Sfinţit Mc. Mochie; Sf. Chiril şi Metodie, apostolii slavilor