Copii se nasc tot mai puțini, 3 din 10 căsătorii se desfac, numărul căsătoriilor a scăzut cu aproape 30% în ultimii 5 ani, populația îmbătrânește, populația școlară scade…
Am mai afirmat, înainte de ultimele alegeri, că nu contează prea mult cine „iese” președinte. Dacă este posibil ca, în aceste vremuri tulburi, să fie loc, pe lângă acuzele aberante de stipendii primite de cine știe unde, și de o discuție rațională, noi ne putem motiva opțiunea.
Din nenorocire, dincolo de chestiunile imediate, vizibile în agenda publică prin permisiunea presei oficiale, precum „pericolul rusesc”, „lupta împotriva corupției” și „Stânga contra Dreapta” (haha! uitați-vă numai la cum arată ultimul Cod Fiscal al guvernului PSD!), România are, în fapt, probleme foarte mari și foarte adânci, imposibil de remediat de un președinte. Martorul rece, implacabil, nepartizan al stării unei țări în dezagregare este, pentru observatorul atent, statistica.
În cei 10 de ani existență a organizației noastre ne-am preocupat atât de cazuri particulare (prin sprijinul umanitar constant pe care îl acordăm celor în nevoie) cât și de conturarea și prezentarea unei imagini comprehensive a stării de fapt din România. Am publicat și actualizat constant serii de date statistice obținute din surse oficiale din cele mai diverse (INS, Eurostat, UNICEF, Banca Mondială, Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor etc.) care cuprind cei mai importanți indicatori socio-demografici. Departe de a ne limita la statistica pur cantitativă a avortului – combaterea acestuia fiind principala noastră preocupare – imaginea „profilului de țară” al României cuprinde indicatori demografici, căsătorii și divorțuri, riscul de sărăcie și dimensiunea îmbolnăvirilor cu boli legate direct de starea de educație și bunăstare.
Aceste date, recent actualizate, se regăsesc aici. Vă lăsăm să le studiați și să trageți singuri concluziile. Din partea noastră, o singură mențiune: împotriva răului care ne macină și care este dezvelit de mecanica ingrată a calculului statistic, nu există „scut antirachetă”, iar „parteneriatele euroatlantice” și propaganda oficială, a politicienilor sau formatorilor de opinie, joacă cel mult rolul unei autoamăgiri din care trezirea va fi îngrozitoare – și tardivă.
Revenind la afirmația din primul paragraf: cum ar putea repara noul președinte – împotriva căruia nu avem, evident, nimic – aceste grave dezechilibre? Cu ce pârghii și mai ales cine, când celor de până acum nu le-a păsat? Cine, atâta vreme cât de 7 ani, de când monitorizăm activitatea Parlamentului, inițiativele legislative destinate sporirii natalității au părut mai degrabă rodul minții unor ființe venite de pe o altă planetă?
Iată câteva dintre datele cele mai importante:
ROMÂNIA – INDICATORI SOCIO-DEMOGRAFICI
RATA ȘOMAJULUI LA TINERI sub 25 de ani (exclude pe cei aflați la studii): 22,7% (2012), după ce în 2011 atinsese maximul istoric de 23,7%.
SPORUL POPULAȚIEI. Populația a scăzut continuu, an de an, de la 23,11 milioane în 1990 la sub 19,9 milioane la 1 ianuarie 2014. Rata brută a sporului natural al populației (nașteri vii minus decese) este de -2,6 la mie. Această rată era de 5,8 în 1989, a devenit negativă începând cu 1992 și este din ce în ce mai mare în valoare absolută (în 2012 era de -2,6). Numărul imigranților a crescut exploziv în ultimii ani, de la 10 mii în 2008 la aproape 22 mii în 2012.
PROCENTAJUL DE COPII (0-18 ani) din populația totală a scăzut continuu de la 28,8% în 1990 la 18,1% în 2013.
POPULAȚIA VÂRSTNICĂ (60+ ani) a crescut continuu, de la 15,2% în 1990 la 21,2% în 2013, pe fondul creșterii speranței de viață (77,9 ani la femei – 70,7 ani la bărbați, cu aprox. 5 ani peste cea din 1990).
RATA DE DEPENDENȚĂ exprimată în raportul dintre vârstnici (60+) și tineri (15-59) a crescut de la 25,1 în 1990 la 33,2 în 2013.
INDICELE DE ÎMBĂTRÂNIRE (numărul de vârstnici / 100 de copii) a fost în 2014 de 107, față de 102 în 2012. În creștere permanentă din 1990.
VÂRSTA MEDIE a populației României era de 41,2 ani în 2014.
RATA FERTILITĂȚII (nr. copii/femeie) în scădere de la 2,2 în 1989 la cca. 1,35-1,4 în 2013. Rata minimă pentru înlocuirea populației este 2,1; sub aceasta, populația regresează.
NAȘTERILE (mii de nașteri vii) în coborâre de la 369,5 în 1990 la 196,2 în 2011 – cea mai scăzută cifră de la Război. În 2012 o creștere ușoară la 201,1 mii.
NAȘTERI ÎN AFARA CĂSĂTORIEI. Procentajul copiilor născuți în afara căsătoriei, unul din indicatorii cei mai acuți ai stării familiei, a ajuns la 31% (de la 17% în 1990). Corelați cu rata sărăciei copiilor, de mai jos.
AVORT. Numărul total al avorturilor raportate în România (mult sub adevăr, nu includ sectorul privat care din cauza unei legislații absurde nu trebuie să raporteze datele) depășește 21,7 milioane din 1958 (anul legalizării avortului „la cerere” și până în 2012, trecând prin perioada de „prohibiție” a Decretului 770 (1966-1989). Circa 31% din sarcini se termină prin avort (repetăm, cifrele sunt MULT subestimate). Detalii aici, cu date defalcate pe intervalele 1958-1966, 1967-1989, 1990-.
CĂSĂTORII. Numărul căsătoriilor a cunoscut maximul istoric de aproape 190 mii în 2007, după care a scăzut abrupt la 106 mii în 2012. Vârsta primei căsătorii, în creștere de la 22,1 ani (1989) la 26,4 ani (2012) pentru femei și de la 25,3 la 29,6 la bărbați.
DIVORȚURI. Rata divorțurilor (% de căsătorii care se desfac) în creștere de la 20,2 în 1990 la 33,9 în 2011, cu o ușoară scădere la 29,7 în 2012. Rata copiilor afectați de divorțul parental (mii de copii, la populația de 0-17 ani) era în 2011 la un maxim istoric de 5,6, cu scădere ușoară la 4,9 în 2012.
RATA MORTALITĂȚII INFANTILE (în mii de decese ale copiilor sub 1 an la mia de nașteri vii) este unul din puținii indicatori în îmbunătățire, de la 26,9 în 1989 la 9 în 2012.
RATA MORTALITĂȚII MATERNE de asemenea a coborât de la 83,6 în 1990 la 11,4 în 2012.
INCIDENȚA BTS (boli cu transmitere sexuală), în cazuri noi/100.000 locuitori, de asemenea în coborâre de la maximul de 76,2 (2001) la doar 9,5 (2013). În același timp însă, este o explozie a HIV/SIDA:
INCIDENȚA HIV. Numărul de cazuri noi de infectare cu HIV/100.000 locuitori a crescut alarmant din 2007 (158) la maximul istoric de 465 (2012), după ce câțiva ani oscilase în intervalul 300-400. (Cum se împacă cele 2 statistici de mai sus?)
RATA SINUCIDERILOR LA COPII a atins maximul istoric de 6,3/100.000, fără să fi scăzut vreodată după Revoluție sub 4.
INCIDENȚA TUBERCULOZEI (boala sărăciei): România avea în 2010 cel mai mare număr de îmbolnăviri TBC (126/100.000 locuitori) din Europa și cea mai mare rată a mortalității prin TBC (6,6/100.000 locuitori) din Uniunea Europeană. În ciuda scăderii din ultimii ani a cazurilor noi, de la 120/100.000 locuitori, în 2001 la 65/100.000 locuitori în 2012 acest indicator este încă mai mare decât în 1989, când era de doar 58!
INFRACTIONALITATE SI INFRACTIONALITATE JUVENILA
Infractionalitatea este in crestere continua din 2005 (208 mii infractiuni) pana in 2012 (308 mii infractiuni), dupa ce scazuse intre 2000 si 2004.
Infractionalitatea juvenila se mentine incepand cu 2002 si pana in 2012 la 1200-1500 de cazuri per anum. Numarul de copii si adolescenti arestati preventiv sau detinuti in vederea proceselor a fost in 2012 de 887, dublu fata de cel din 2011. Numarul de copii si adolescenti condamnati definitiv si aflati in facilitati de reabilitare inchise a fost in 2012 de 444, adica doar un sfert fata de nivelul anului 2000, insa nu stim cat de relevanta este aceasta cifra, avand in vedere modificarile radicale aduse regimului de detentie al minorilor în ultimii ani.
Numarul de violuri savarsite impotriva copiilor (cazuri de pedofilie) se mentine in jurul a 350, in aceeasi perioada 2002-2013.
NUMĂR DE COPII ÎN INSTITUȚII DE OCROTIRE COLECTIVE este unul din indicatorii în îmbunătățire evidentă după situația catastrofală din perioada anilor 80. Doar 20.000 de copii mai sunt azi în orfelinate, față de 50.000 la începutul anilor 90.
RATA ADOPȚIILOR era în 2012 la minimul istoric de 118 adopții la 100.000 copii.
RISCUL DE SĂRĂCIE LA COPII. În 2012, 34% din copii erau în risc iminent de sărăcie. Acest risc variază între 40% pentru gospodăriile cu un singur părinte și un copil și 18% pentru gospodăriile în care sunt ambii părinți și un copil. În cazul gospodăriilor cu familia întreagă (mamă+tată) dar cu 3 sau mai mulți copii riscul de sărăcie era de 60%.
