Cotidianul ne informează că Rusia le-a dat un picior în dos, definitiv, organizațiilor lui Soroș. Deși Rusia e o țară imensă, duhoarea pe care funcționarii „Open Society” o împrăștiau de 25 de ani devenise de nesuportat. La puțin timp după ce a declarat indezirabilă National Endwoment for Democracy, una din agențiile de spionaj ale Americii deghizată în ONG, minsterul Justiției și Parlamentul de la Moscova le-au arătat direcția spre graniță și organizațiilor patronate de George Soros, pe motiv că activitățile acestora sunt „pericole la adresa ordinii constituționale”:
Rusia: Fundațiile lui George Soros, amenințări la adresa ordinii constituționale și a securității
Luni, 30 noiembrie, Parchetul General de la Moscova a emis un comunicat prin care arată că Institutul pentru o Societate Deschisă al lui George Soros și alte organizații afiliate sunt ”grupuri indezirabile”, interzicând cetățenilor ruși și organizațiilor ruse participarea într-un fel sau altul la proiectele acestor entități.
Procurorii ruși spun că activitățile Open Society Institute și al Open Society Institute Assistance Foundation sunt o amenințare la adresa ordinii constituționale a Rusiei și a asecurității naționale. Procurorii spun că Ministerul Justiției va fi informat despre aceste concluzii și va trece aceste organizații pe lista organizațiilor străine indezirabile.
Potrivit site-ul rus RT.com, procurorii au deschis o investigație cu privire la activitățile celor două organizații – ambele sponsorizate de miliardarul George Soros. Se întâmpla în iulie anul acesta, după ce senatorii ruși au aprobat o listă cu 12 grupuri care, în opinia lor, trebuiau verificate pentru presupuse activități anti-ruse. Alte grupuri de pe această listă sunt National Endowment for Democracy (suspectat pentru implicarea în revoluțiile colorate, din Serbia ți până în Georgia și Ucraina), International Republican Institute (condus de senatorul John McCain), National Democratic Institute (condus de Madeleine Albright), MacArthur Foundation și Freedom House.
(…)
Legea pentru organizațiile străine indezirabile a intrat în vigoare în această vară. În momentul în care Ministerul Justiției declară indezirabilă o organizație, activele sale din Rusia sunt înghețate, sediile sunt închise și este interzisă distribuirea oricăror materiale produse de acest grup.
Cât privește „Fundația pentru o Societate Deschisă”, este puțin probabil ca aceasta să mai aiba active în Rusia, deoarece programele sale s-au restrâns în 2003, după venirea lui Putin la putere. În anii 1990, fundatia a fost însă extrem de activă.
În cazul în care interdicția nu este respectată, angajații organizațiilor respective și orice cetățean rus care colaborează cu aceasta riscă amenzi mari și chiar închisoarea.
O zi mai târziu, ca urmare a unei hotărâri a Curții Constituționale din iunie, Duma (camera inferioară a Parlamentului federal) a anunțat că a adoptat o lege în conformitate cu care deciziile CEDO care contravin Constituției nu vor mai fi aplicate în Rusia:
Rusia are dreptul să nu aplice deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) dacă ele contravin Constituției rusești, potrivit unei legi votate marți de Duma, care pregătește astfel refuzul de a-i despăgubi pe foștii acționari ai grupului Iukos, comentează AFP.
Adoptată în primă lectură de 434 dintre cei 438 de deputați ai Camerei inferioare a Parlamentului, această lege plasează autoritatea Curții constituționale ruse deasupra celei a CEDO, organul judiciar al Consiliului Europei.
Această decizie ‘este problematică’, a comentat la Strasbourg Daniel Holtgen, purtătorul de cuvânt al secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland. (…)
În luna iulie, Consiliul Europei își exprimase deja ‘îndoielile și neliniștile’ după ce Curtea constituțională rusă subliniase prioritatea acestor decizii față de cele ale CEDO.
Legea aprobată marți de deputații ruși este orientată exact în același sens: potrivit termenilor acestui text, Rusia nu ar mai fi obligată să aplice deciziile CEDO, între care și aceea care o obligă să plătească 1,9 miliarde de euro foștilor acționari ai grupului Iukos al oligarhului și opozantului față de Kremlin Mihail Hodorkovski, desființat pentru fraudă fiscală în 2004.
‘Această lege are scopul să permită guvernului să-și apere drepturile dacă decizia unei organizații internaționale este împotriva intereselor sale naționale’, a explicat pentru AFP deputatul partidului aflat la putere Rusia Unită Viaceslav Lisakov, calificând decizia CEDO drept ‘extrem de politică’.
Potrivit lui Dmitri Gudkov, unul dintre rarii deputați care au votat împotriva legii, aceasta riscă să confere Moscovei dreptul de a aplica sau nu dreptul internațional și nu doar deciziile CEDO.
‘În Europa, deputații se gândesc la cel mai bun mod de a aplica dreptul internațional. Iar aici, ne gândim la modul de a-l ocoli’, și-a exprimat el regretul, referindu-se la faptul că Rusia a semnat în 1996 Convenția europeană a drepturilor omului.
Ne amintim că în vară, cu doar câteva zile înainte de decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Oliari c. Italia prin care a fost scos din pălăria activismului judiciar „dreptul” la uniuni civile pentru homosexuali, Curtea Constituțională a Federației Ruse decisese că
„Convenția Europeană a Drepturilor Omului și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului care se bazează pe aceasta nu pot înlătura supremația Constituției ruse.”
(va urma un articol pe larg pe acest subiect.)
Deși este adevărat că ambele situații citate sunt în primul rând reacții la obligarea Rusiei de către CEDO și Curtea de Arbitraj Internațional de a plăti daune oligarhilor foști opozanți ai lui Putin, deciziile instituțiilor de la Moscova sunt, înainte de toate o declarație de putere și independență la care alte state pot doar să viseze. Ele pot da naștere și la refuzul de a aplica alte tipuri de decizii CEDO, precum cea din cauza Oliari, ca să ne apropiem de topicul principal al acestui blog.
În România, unde orice critică adusă „insistuțiilor europene” e crimă de lezmajestate iar spațiul public e ocupat de planglicari care urlă ca sirenele când aud de Rusia, nu se pune problema salutării măcar printr-un articol de opinie a acestei demonstrații de putere și independență. Măcar și pentru faptul că, făcând-o, cei în cauză ar recunoaște indirect că în România nu mai există nici una, nici cealaltă.
Așa încât, să ne pregătim, căci în statul vasal România aplicarea deciziei Oliari – respectiv recunoașterea legală a uniunilor civile unisex ca legitime – e doar o chestiune de timp.
