back to top

Scandalul medical pe care media îl ignoră (de Katherine Cave)

Pe parcursul ultimilor ani, știrile despre copiii „transgender” au devenit tot mai comune, dar arareori sunt puse întrebări critice. Identitățile acestor copii sunt portretizate ca „imutabile”, dar practicile ideologizate care le solidifică nu sunt investigate. De ce presa nu vrea să relateze adevărul că acești copii și familiile lor sunt victimele unor practici medicale care nu au nicio bază științifică?

N. red.: în contextul în care asociațiile „minorităților sexuale” și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-au anunțat intenția de a obține „recunoaşterea juridică a identităţii de gen” şi a „asigurării suportului medical” în „tranziția de gen”, considerăm crucial ca părinții din România și instituțiile care au ca atribuții siguranța națională să cunoască ce înseamnă și care sunt, în Occident, consecințele acestor „progrese” asupra mentalului și fizicului tinerilor, ca și asupra familiilor și societății în ansamblu.

Un scandal medical crește în Statele Unite și distruge copii și familii. Pe a mea au distrus-o.

În urmă cu cinci ani, când fiica mea de 13 ani mi-a spus din senin că este „transgender”, am fost șocată. Nu am reacționat împinsă de o prejudecată – sunt cu adevărat liberală în convingerile politice – ci pe baza experienței în îngrijirea ei ca o mamă atentă și sensibilă. Pur și simplu nu avea sens.

Am cerut asistență profesională pentru că nu știam cum să îi răspund. Cu toate acestea terapeuții nu s-au arătat interesați în explorarea motivelor posibile pentru brusca ei schimbare. În loc de asta mi-au spus că trebuie să o tratez ca pe un fiu. Am fost sfătuită să mă adresez ei cu pronume masculin și să îi cumpăr un binder (o piesă de îmbrăcăminte restrictivă care aplatizează sânii dar provoacă și posibile daune țesutului) ca să o ajut să „treacă” drept băiat. Niciunul din mulții terapeuți pe care i-am consultat nu a adus în discuție nicio problemă de conjunctură precum influența media și a colegilor sau faptul că mai bine de 5% dintre elevii de la școala ei se pretind de asemenea a fi transgender.

Am căutat ajutor la o clinică gender, asumând naiv că fiica mea va fi examinată complet. În loc de asta i-a fost afirmată imediat identitatea de bărbat. Am fost presată să consimt la administrarea de medicamente blocante de pubertate [hormoni, n. tr.] cu asigurarea că sunt sigure și testate. Cercetările mele ulterioare au confirmat că nu era adevărat.

Pe măsură ce am studiat practica îngrijirii pediatrice pentru transgenderi am fost tulburată de ce am găsit. Terapeuții și clinicienii sunt pregătiți pentru a nu pune sub semnul îndoielii noua identitate a copilului; în numeroase state și municipalități din SUA asta este chiar contrar legii. Chiar și mai șocante sunt protocoalele medicale care alterează corpul copilului într-un mod grav și ireversibil.

Pentru blocarea pubertății sunt folosite medicamente blocante de pubertate, care au impact asupra fertilității lor viitoare. Băieții adolescenți sunt tratați cu hormoni feminini; fetelor începând cu 13 ani le sunt oferite mastectomii, iar de la 12 ani sunt injectate cu testosteron. (Recent a fost relevat că în 2017, vârsta a fost coborâtă doar 8 ani.)

Nu există niciun test obiectiv pe care să bazăm asemenea intervenții medicale invazive, nici măcar un singur studiu pe termen lung care să sprijine necesitatea lor medicală. Aceste tratamente hormonale și chirurgii ireversibile sunt motivate prin identități imposibil de probat, rezultând din complex de probleme care sunt probabil să se schimbe cu trecerea timpului. Aceasta nu este medicină.

Citește și: Părinți care au pierdut custodia copilului pentru că nu i-au permis să „tranziționeze” la celălalt sex. Ce trebuie să știți

Clinicienii obțin acordul părinților pentru aceste tratamente hormonale și intervenții chirurgicale riscante și cel mai probabil regretabile dând asigurări false și constrângătoare că acestea le salvează viața copiilor și că sunt necesare pentru a preveni sinuciderea copiilor. În fapt, complicații serioase, sterilitate și pierderea funcțiunii sexuale sunt cel mai probabil rezultatul imediat al acestor experimente medicale pe copii. Acesta este un scandal medical.

Cu toate acestea, puțini oameni știu măcar din auzite ceva despre asta din cauza totalului eșec al mass-media în a le relata.

De-a lungul ultimilor ani, relatările despre copii „transgender” au devenit comune, dar întrebările critice sunt puse arareori. Identitățile acestor copii sunt considerate imutabile, iar practicile medicale ideologizate care le solidifică nu sunt investigate. Relatările urmează un tipar predicitibil: copiii sunt simpatetici, tranziționarea lor medicală este imperativă iar părinții trebuie lăudați pentru curajul de care dau dovadă.

Am încercat să arăt adevărul din spatele acestor relatări comfortabile: le-am scris mai multor instituții de presă și m-am întâlnit cu mai mulți jurnaliști care au promis că vor relata – dar n-au făcut-o niciodată. De ce ascund adevărul, acela că acești copii și familiile lor sunt victimele unor practici medicale nemiloase fără nicio bază științifică?

[Urmează o serie de relatări detaliate ale autoarei despre încercările sale repetate și inutile de a aduce situația în atenția presei – pot fi consultate la articolul originar, n.tr.]

 

Pentru răspândirea adevărului

Nu e o problemă doar de jurnaliști care refuză să relateze sau/și de editori care nu îi lasă. Postările mele pe forumuri online au fost de asemenea cenzurate. Comentariul meu pe platforma de discuții College Confidential despre ce se întâmplă cu tinerii elevi care se identifică drept trans a fost eliminat imediat. Am fost banată din website în câteva minute. Comentariile lăsate la acest articol din The Washington Post au fost șterse la câteva ore distanță. Echipa Sprijin pentru Nevoi Emoționale m-a blocat pe pagina lor de Twitter. Cauza: încercarea mea de a spune adevărul.

În cele din urmă, m-am decis să ies din „mainstream” și l-am abordat pe Ryan Anderson de la Fundația Moștenirea (Heritage Foundation este o organizație conservatoare majoră și vocală în SUA, n.tr.). A fost de acord cu mine să găzduiască un seminar sub titlul Inegalitățile Legii Egalității – preocupări dinspre Stânga:

Aici, pentru prima dată, au fost prezentate public dramele unor copii vătămați de practicile medicale „de identitate de gen”. Audiența a aflat cum o școală unde câțiva elevi „erau deja pe tratament hormonal iar una a avut o mastectomie la vârsta de 16 ani.” Au aflat cum părinții care nu își susțin copiii în identitatea de gen afirmată riscă să fie raportați Protecției Copilului și să piardă custodia copilului… și cum am aflat despre o minoră care a suferit o dublă mastectomie și histerectomie fără consimțământul părinților. Audiența a fost vizibil șocată și tulburată.

Și iată cum NBC News a relatat evenimentul (articolul original, calomnios, a fost revizuit ca răspuns al numeroaselor plângeri online și formale. Ambele variante ignoră mărturiile personale cu privire la vătămările medicale de neacceptat aduse copiilor.)

Luna trecută, Anderson a găzduit un nou seminar la Heritage, „Daunele medicale ale intervențiilor hormonale și chirurgicale la copiii cu disforie de gen”.

Mama unei fete trans a vorbit public pentru prima dată și a pledat astfel:

„Copiii noștri care se identifică transgender au nevoie de compasiunea și ajutorul nostru, de adulți responsabili care să le pună sub semnul întrebării convingerile, nu să le dea dreptate orbește. Au nevoie de terapie și îndrumare, nu de medicamente și bisturiu.”

Dr. Michael Laidlaw s-a făcut ecoul preocupărilor ei și a descris pericolele tratamentului hormonal al copiilor:

„Prescriem terapii foarte dăunătoare fără niciun diagnostic obiectiv.”

Dr. Marian Rutigliano a vorbit despre reducerea la tăcere a comunității medicale, iar Walt Heyer, care se ocupă de de-tranziționare, despre regret și consecințele tragice ale tranziției medicale.

Încă o dată, singurele media care au asigurat relatarea evenimentului au fost cele conservatoare. Într-adevăr, de ce a rămas în seama National Review să publice această investigație care era odată apanajul 60 Minutes și al fostelor ziare naționale cu prestigiu? De când a devenit vătămarea de către medici a copiilor o problema „de dreapta”?

În același timp, foarte puțini americani află adevărul despre aceste intervenții medicale periculoase și netestate care sunt folosite pentru a trata copiii auto-identificați drept transgender și despre faptul că medicii din multe state sunt obligați prin lege să afirme identitățile acestor copii.

De ce nu află? Pentru că media mainstream a rămas mută.

Luna trecută m-am întâlnit cu alți părinți în Washington, DC pentru a pune bazele unei mișcări naționale „la firul ierbii”, Coaliția Kelsey. Copiii noștri care se identifică drept transgender (băieți, fete și tineri adulți) au fost vătămați de medici, terapeuți și instituții clinice din Statele Unite. Am decis că din moment ce media nu a investigat încă acest scandal, o vom face noi. Și îi încurajăm și pe alții să ni se alăture.

Despre autor
Katherine Cave este mama unei adolescente care se identifică „transgender”. Clinicienii au convins-o să sprijine tranziția fiicei sale până când Katherine și-a dat seama de pericolele medicației bazate pe gen și ale ideologiei identității de gen. Traducere și adaptare după The Public Discourse.
PRO VITA București
PRO VITA Bucureștihttp://www.asociatiaprovita.ro
Asociația PRO VITA Bucureşti este dedicată protejării vieţii umane începând de la concepţie şi promovării valorilor familiei, prin educaţie eficientă, acţiune civică şi legislaţie.

Cele mai recente