„Poporul nu poate fi aparat numai prin rugaciuni si pomeni,… ci si prin lupta, indrazneala si putere”. (Sfantul inchisorilor Valeriu Gafencu, în „Intoarcerea la Hristos” de I. Ianolide)
INALTPREASFINTITE MITROPOLIT SERAFIM
Va scriem cu inima plina de mahnire si durere, dar si cu nadejdea ca ruga noastra pe care v-o adresam din tot sufletul, va gasi raspuns in dragostea pe care o purtati neamului romanesc.
Si cum am putea sa nu fim ingrijorati vazand urgia care s-a abatut asupra noastra din toate partile si care ne vantura precum o furtuna vijelioasa lanul de grau – risipindu-ne.
Multi ne cern si multe sunt pricinile lor nedrepte impotriva noastra.
Dar noi o sa va rugam doar pentru cele pe care noi insine ni le provocam si mai ales pentru faradelegea pruncuciderii, acest pacat infiorator care atrage mania Cerului asupra noastra, iadul peste zeci de milioane de suflete si stergerea neamului de pe fata pamantului.
Parinte Mitropolit
Dumnezeu ne-a binecuvantat inca de la inceputuri, asezandu-ne pe teritorii manoase care cuprindeau o mare parte din Europa, dar si din Asia. In limitele actualelor granite ale scumpei Romanii s-au descoperit dovezi care atesta faptul ca la noi s-au dezvoltat cele mai vechi civilizatii din lume, iar limba vorbita este de asemenea mai veche decat oricare alta.
Multi arheologi, istoriografi si oameni de stiinta romani sustin cu argumente indubitabile acest adevar istoric, iar dintre cercetatorii straini amintim doar pe : Harald Haarmann – un mare savant german -, care spune ca cea mai veche scriere din lume e cea de la Tartaraia-Romania si ca Civilizatia Danubiana este prima mare civilizatie din istorie, mai veche cu mii de ani decat cea sumeriana (considerata inca leaganul civilizatiei) si pe savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, care a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului.” (D. Roxin)
De asemenea este dovedit ca pe teritoriul tarii naostre s-au dezvoltat: Cultura Vinca intre 5500-4500 i.Hr dar si Cultura Cucuteni intre anii 4500-2700 i.Hr.
Apoi Tablitele de la Sinaia descriu Istoria Regala a stabunilor nostri daci, pe o prioada de mai multe sute de ani, intr-o limba numita de ei „Limba Curata; grai divin”, mai veche decat sanscrita, latina, greaca sau celelalte limbi si extrem de asemanatoare cu limba romana.
Inaltpreasfintite
Insa cel mai important eveniment din istoria neamului, a avut loc acum 2000 de ani, cand pe meleagurile natiunii noastre au poposit Sfintii Apostoli Andrei si Filip, care au adus si ne-au daruit Evanghelia Domnului Iisus Hristos, increstinarea, Biserica cea Una- care de-a lungul secolelor ce au urmat pana azi, a fost sfintita si intarita prin sangele a milioane de mucenici ce si-au dat viata pentru Dreapta Credinta, Neam si Tara incepand cu Sfintii Mari Voievozi pana la Martirii Inchisorilor – ei aducand ca jertfa pe altarul credintei insasi viata lor.
Iata ce spune Parintele Dumitru Staniloaie cu privire la increstinarea, limba si asezarea geografica a poporului nostru:
„…Vedeti Faptele Apostolilor, cap. 16: 9-12, unde Sfantului Apostol Pavel fiind in Troia are o vedenie in care i se arata un macedonean zicandu-i: „Treci in Macedonia si ne ajuta;treci Bosforul si te du, ca se deschide o poarta noua”. Si a ajuns in Filipi care era colonie romana.
Deci noi avem crestinismul inainte de Roma. La Roma a mers Pavel abia dupa aceea, cand este dus legat si inchis. Caci are Epistola catre Romani scrisa mai tarziu si il duc legat la Roma. Si la Roma vreo 200 sute de ani nu s-a vorbit limba latina, ci limba greaca….
Eu zic ca noi suntem protolatinitatea. Nici o limba nu este atat de latina ca limba noastra…noi am fost protolatini, aici s-a format latinitatea. De altfel caracterul nostru latin nu e strain de vechimea fiintei noastre de traci…
Tracii acestia se intindeau foarte departe, se intindeau dincolo de Bitinia, pana in Frigia (sute de km dincolo de Bosfor, in Turcia de azi, n.n.) si s-au intins in toti Balcanii, pe urma pana-n nordul Carpatilor.
Poate imprejurarile, sau poate nu stiu ce fel al nostru de a fi prea ingaduitori, ne-a imputinat asa teritoriul.
Grecii aproape ca i-au desfiintat pe macedoneni , sarbii la fel, bulgarii la fel… Balcescu spune ca atunci cand a ajuns pe un varf de munte in Bulgaria, de jur imprejurul lui erau numai romani…” (Scara tr.Vll, 2001)
Asadar, venim din veacuri care se pierd in istorie, cu un trecut si inaintasi ce ne fac mare cinste prin faptele, viata si darul lor catre noi, insa stim incotro ne indreptam?
Un raspuns infiorator ni-l da pionul important al noii ordini mondiale – Organizatia Natiunilor Unite, care ne spune fara menajamente ca mergem (repede) spre disparitie!
Parinte Mitropolit Serafim
Scumpul nostru popor a trecut de-a lungul timpului prin nenumarate napaste care insa nu l-au doborat, dainuind cu ajutorul lui Dumnezeu pana in zilele noastre. Insa acum traverseaza cea mai crunta prigoana, iar ca rezultat acest ONU vede disparitia noastra ca neam. Dar asta o putem vedea si noi, cu ochii nostri.
Prigoana aceasta este de fapt un macel satanic pornit asupra celor mai mici si neajutorati frati ai Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt copiii nostri, vlaga, tineretea, viitorul neamului romanesc.
Ne ucidem pruncii fara mila, fara remuscare, fara discernamant. Am devenit irozi fara suflet si mult mai cruzi decat acel rege iudeu care a trecut prin sabie 14.000 copii cautand sa-L ucida pe Pruncul Iisus. Cifra oficiala a copiilor ucisi de noi depaseste 22.000.000!
Insa Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului spune ca ar fi mult mai mare. Munti intregi de trupuri sfartecate, aruncate la gunoi. Iadul pe pamant!
Parinte
Am cazut in plasa slugilor uratorului de oameni, care de-a lungul a zeci de ani, din pozitiile cheie detinute pe diferite trepte ale societatii noastre, ne-au manipulat si ne-au informat gresit cu rea intentie facand din minciuna adevar, au abrogat legi care protejau fatul uman si au adoptat altele in defavoarea lui, promovand astfel crima ridicata cu viclenie la nivel de drept al omului, din decembrie 1989.
Asadar acesti dusmani ai nostri si ai lui Dumnezeu au declarat crima, pruncuciderea, ca un drept castigat al cetateanului, aruncandu-ne astfel „in intunericul cel mai din afara, acolo unde este plangerea si scrasnirea dintilor” – intrucat avortul este pacat capital, iar fara lacrimi de pocainta sincera suntem sortiti vesnicelor chinuri ale iadului.
Prin mass media dirijata cu dibacie de acesti uneltitori impotriva neamului, a ajuns in urechile noastre teribila veste ca putem fi calai ai propriilor nostri prunci, lucru care tot prin purtarea de grija a presei calomniatoare si denigratoare a romanilor (platita pentru aceasta), a devenit o normala banalitate.
Astfel incet, incet multimi de mame au luat calea clinicilor sau spitalelor devenite altare pagane, spre a-si aduce ca jertfa diavolului propriile lor suflete, dar si ale acelora care au propus sau incuviintat crima. In acelasi timp „doctorii” folosesc instrumentele lor de tortura spre faptuirea faradelegii, iar trupurile micutilor copilasi sunt aruncate la gunoi in timp ce sufletele lor se intorc la Dumnezeu neimplinite, plangand neincetat si cerand dreptate.
Si peste toate acestea inca ceva cutremurator: din numarul total al pruncilor ucisi prin avort 60% provin din familii cununate ortodox!
Iar aceste familii sunt ale noastre, ale fiecaruia dintre noi!
Acest lucru ne arata ca de fapt suntem ortodocsi numai cu numele, iar cu faptele pagani care se inchina zeului moloh (diavol). Putini sunt dintre noi care nu au jertfit acestui „zeu”, iar multi suntem care am facut-o din lipsa de informare si catehizare.
Extrem de rar si la fel de putini preoti mai sunt care pomenesc ceva despre avort in predicile lor, desi iata ca faradelegea stapaneste intre noi -unde se afla la ea acasa.
Cei putini din Biserica care au declarat razboi deschis pruncuciderii, au avut de infruntat atacurile permanente ale fortelor intunericului reprezentate de: ONG-uri puternic finantate; de oameni ai puterii politice; din media; de alte personalitati publice, care dispunand de mijloacele necesare au reusit sa impiedice obtinerea unor victorii cu adevarat insemnate care sa opreasca exterminarea natiei.
Dar daca nu s-au obtinut rezultate importante se datoreaza in primul rand faptului ca nu au fost sprijiniti masiv de catre membrii Bisericii, de catre noi cei carora ne-a lipsit curajul, daruirea, dragostea.
Totodata ne-a lipsit o povatuire duhovniceasca permanenta in acest sens, asa ca iata: am ajuns o turma salbatica ce s-a ticalosit peste masura!
Cum ne-am putea explica altfel lipsa noastra de mila fata de acesti prunci nevinovati, caci in loc sa-i multumim Lui Dumnezeu ca ni i-a daruit (si pe care El ii astepta caci ne spusese: „Lasati copii sa vina la mine si nu-i opriti”), noi i-am predat celor mai cumplite cazne mucenicesti?
De ce am facut-o?!
Din egoism demonic! Pentru ca am vazut numai interesul nostru de moment, grija sa nu ne pierdem comoditatea, confortul,libertatea, bunastarea, distractia , orice alte placeri si ne-am gandit ca asa ne va merge mai bine, vom fi fericiti si cu o viata usoara fara de griji. Din aceste false motive blestemate ne-am inchinat lui moloh, am varsat sange si am calcat peste cadavre, insa pretul ce-l vom plati la scadenta va fi atat de mare incat nu-l vom putea achita decat aceia dintre noi care se pocaiesc din toata inima lor varsand lacrimi amare, iar toti ceilalti vom umple iadul.
Acesti copii erau o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru noi insa am refuzat-o ca niste nerecunoscatori, am intors spatele Dumnului Hristos, ne-am transformat in judecatori si am hotarat uciderea celor mai curate si nevinovate fiinte de pe fata pamantului, apoi am devenit calai a acestor prunci care doreau sa ne aduca bucuria, linistea si pacea in suflete precum si ajutorul si increderea in viitor. Am fi putut invata macar de la dobitoacele cele necuvantatoare ce inseamna dragostea si jertfa, caci ele nu pregeta sa-si dea viata pentru puiii lor, in schimb noi oamenii ne ducem pruncii de buna voie la altarele lui moloh, unde-i jertfim pe ei dar si sufletele noastre.
Mintea omeneasca nu poate descrie suferinta si spaima pruncilor, caci ei pe toate le vad cu ochii sufletului. Zadarnic este strigatul lor de durere ,zadarnic ne roaga sa-i lasam sa traiasca, sa vina pe lume cum a randuit Dumnezeu,sa ne fie de ajutor la batranete, sa munceasca, sa-si intemeieze familii, sa se faca calugari sau preoti, doctori, ingineri,militari, sa lupte pentru popor si tara,sa ne mantuiasca odata cu tot neamul! Cine sa-i auda ?!!
Suntem prea ocupati cu noi, suntem prea egoisti.
Vai noua de nu luam aminte la pedeapsa, intrucat chiar de la inceput Dumnezeu a dat dreptul la viata fatului uman caci chiar si provocarea fara intentie directa a avortului urmat da moartea pruncului (ca urmare a unei agresiuni asupra femeii insarcinate) se cere suflet pentru suflet (Iesirea 21:22-25). Astazi societatea „civilizata” a retras dreptul dat de Dumnezeu si protejeaza criminalul.
Inaltpreasfintite Parinte Serafim
Avem inca nadejde. Nu trebuie decat sa ne intoarcem cu lacrimi la Domnul Hristos pe care l-am parasit si tradat ca Iuda! Asemeni tatalui fiului risipitor El ne asteapta cu bratele deschise.
Trebuie doar sa incetam a mai savarsi pacatul innoindu-ne in botezul pocaintei prin rugaciune neincetata cu canon duhovnicesc – spre iertarea noastra; sa nastem sau sa infiem prunci si sa adaugam alte fapte bune spre a primi la randu-ne mila Celui Prea Inalt.
Totodata de mare ajutor ne-ar fi daca am fi informati corect toti romanii cu ceea ce inseamna crima avortului si consecintele ei in plan duhovnicesc, in vesnicie sau in aceasta lume.
De aceea, va rugam din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si cu toata puterea noastra sa propuneti tuturor membrilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane :
1. Sa editeze o carte cu bune invataturi (brosura) care sa cuprinda:
-toate aspectele referitoare la pacatul avortului si consecintele nefaste ce decurg pentru suflet, trup si societate ;
-modalitati de lupta impotriva avortului, dar si a mijloacelor contraceptive (anticonceptionale, sterilet – la fel de criminale, prezervativul etc.)
-despre concubinaj ca desfrau- necesitatea intemeierii familiei ortodoxe care este cale spre mantuire.;
-nasterea de prunci – cale de mantuire
-rugaciune-canon pentru cei care au cazut in acest pacat capital al uciderii de prunci. A se arata necesitatea pocaintei: eliberarea sufletului copilului si salvarea sufletului mamei;
-pacatul sodomiei (homosexualitatii).
-pacatul feririi de a face copii
2. distribuirea ei gratuita in milioane de exemplare, pe o perioada nelimitata de timp, astfel incat sa ajunga in mana fiecarui roman tanar si batran spre a cunoaste cu adevarat ce reprezinta faradelegea pruncuciderii; preotii, profesorii de religie, dascalii toti sa o foloseasca spre luminarea noastra si sa o distrubuie poporului permanent.
3. la predicile duminicale sa nu lipseasca cuvantul de invatatura despre avort;
4. sa se faca misiune permanenta mai ales in randul tinerilor dar si in familii, sa se dezbata incontinuu pacatul avortului pentru a fi dezradacinat din neamul nostru. Sa se arate in scris si in grai tuturor ca folosirea anticonceptionalelor sa al altor mijloace contraceptive este faradelege caci ne impotrivim voii lui Dumnezeu, ne facem judecatori tirani ucigand viata din noi cu otravuri sau prin alte metode, cautand doar placerea desfranarii pe care o incurajam.
5. sa se lupte pe toate caile impotriva „modei” de astazi, care indeamna pe tineri sa traiasca in concubinaj, sau de „proba”, cazand astfel in capcana lui satan prin pacatul desfranarii. Sa fie incurajati si ajutati sa-si intemeieze familii si sa nasca prunci pe care sa-i creasca in dragostea si frica de Domnul. Sa stie tot romanul ca nu exista decat doua cai de mantuire, asa cum ne invata Sfantul Paisie Aghioritul si toti sfintii: calugaria sau casatoria-familia ortodoxa.
6. Prin toate mijloacele si caile posibile romanii sa fie incurajati sa nasca prunci, iar preotii sa reprezinte un model in acest sens pentru popor si sa arate ca iubesc viata si darul lui Dumnezeu, formand familii numeroase si binecuvantate.
Toate acestea sunt posibile, dar numai daca ierarhii ortodocsi romani se implica cu trup si suflet in salvarea neamului romanesc din iad si de la disparitie si pentru a primi raspuns bun la Judecata Obsteasca, ca popor.
Avem nevoie de catehizare caci stim ca suntem madulare bolnave ale Bisericii celei Una, dar suntem si constienti ca putem gasi vindecare numai aici in Biserica Domnului Hristos- Sfanta Biserica Ortodoxa care este Trupul Lui si totodata El este cap al ei. Alta cale de mantuire nu exista pe pamant, de aceea rugam pe ierarhii nostri sa salveze turma !
Suntem convinsi ca Dumnezeu va asigura si mijloacele financiare necesare unui asemenea scop, chiar si de ar fi sa se intarzie ridicarea unor ziduri. Importante sunt bisericile din inimile noastre, care acum sunt daramate, pline de balarii si jivine iar pentru a fi ele rezidite, curatate si infrumusetate este nevoie de acest efort al tutoror membrilor Bisericii fie ei mireni sau cler.
Toti suntem responsabili dar in primul rand pastorii nostri duhovnicesti, care au menirea ,harul si darul de a ne povatui pe calea mantuirii cu timp si fara de timp, caci sufletul omului, asa cum ne spune Domnul nostru Iisus Hristos valoreaza mai mult decat toata lumea.
Iar daca bisericile din inimile noastre nu se vor reinnoi, atunci cele din piatra se vor pustii.
Biserica Ortodoxa, ca mama a poporului roman, are obligatia de a lupta si a se jertfi pentru salvarea fizica si duhovniceasca a neamului nostru!
VA RUGAM Inaltpreasfintite Mitropolit Serafim, sa luptati cu toate puterile, pentru salvarea natiunii noastre, caci multi puternici ai lumii uneltesc sa ne desfiinteze ca neam – chiar si numele sa ne dispara!
Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant si Maicuta Domnului va vor fi alaturi spre a convinge Sfantul Sinod de absoluta necesitate a acestei jertfe.
Domnul IISUS HRISTOS nu ramane dator si o sa va rasplateasca cu prisosinta truda pe care o faceti pentru cei mai mici si neajutorati frati ai sai: copiii nenascuti,
Va sarutam dreapta, va rugam sa ne iertati si sa ne binecuvantati.
DUMNEZEU SA NE APERE!
Semnează: 104 români, majoritatea locuitori din Austria, împreună cu Asociația PRO VITA – Filiala din București
