Ca multe alte persoane pro-viață, am crezut dintotdeauna că adevăratul dușman cu care ne confruntăm era ideologia Roe vs. Wade[1] și că, odată trecută, se va putea restaura o Americă pro-viață. La câțiva ani de la decizia luată acolo, majoritatea celor pro-viață au conștientizat că simpla anulare a deciziei Roe[2] nu era tocmai soluția minune în care-și puseseră speranțele. În ultimii câțiva ani, am urmărit cum statele americane au adoptat rând pe rând politici radicale în privința avortului, cu doar câteva puține victorii în recentele alegeri din noiembrie.
Și atunci împotriva a ce sau cine se luptă cei pro-viață? Împotriva organizației Planned Parenthood? A revoluției sexuale? Aidoma deciziei Roe, aceste instituții ale avortului sunt doar emanații ale adevăratului dușman. Acest dușman, care se ascunde deja de peste două secole chiar în centrul vieții noastre sociale, este feminismul.
Feminismul e o chestie alunecoasă; majoritatea oamenilor crede că e un lucru în general bun, că el a facilitat femeilor slujbe, educație, oportunități și putere. Însă la o privire mai atentă asupra fundamentelor filozofice, care sunt adevăratul pântec care a purtat acest produs, se arată o realitate mult mai sinistră.
Țelul central al feminismului a fost de la început acela de a elibera femeile de povara familiei, a fertilității și a fidelității. Femeile au fost induse să creadă că acest țel poate fi atins prin muncă; în același timp s-a încurajat disprețul față de bărbați și s-au cultivat promiscuitatea și implicarea în ocultism. Nu toate femeile din cultura respectivă se implică simultan în toate aceste lucruri, însă o vizită la oricare universitate atee sau o privire aruncată asupra clasei influencerilor și celebrităților ne arată că întreaga panoplie a acestor lucruri a devenit ceva obișnuit.
Femeile au ajuns să pună în practică falsa înțelepciune a unor vorbe adesea atribuite lui Marilyn Monroe: „O fată deșteaptă sărută dar nu iubește, ascultă dar nu crede și pleacă înainte de a fi părăsită.” Feminismul a luat noțiunea de „dură ca o prostituată” și a ridicat-o la rang de model și nu de anti-model.
Avortul, așadar, e mijlocul prin care continuă să trăiască ideologia feministă, perpetuând minciuna că o carieră și independența financiară sunt salvarea unei femei. În același timp, feminismul e motorul avortului, întreținând cultivarea acestei practici cu promisiuni false ale șanselor egale, independență și tinerețe veșnică. Și spre deosebire de adevăratul Salvator care la ultima Cină a spus: „Acesta e trupul Meu, care se dă pentru voi,” avortul spune: „Acesta e trupul tău la care am renunțat pentru folosul meu.”
Am auzit un prieten înțelept spunând că nu-l mai despart decât vreo trei sau patru decizii greșite de punctul în care-și va ruina viața. Și nu e un om încolțit de circumstanțe, ci un tată conștient, preocupat de familia lui. Pentru majoritatea oamenilor, deciziile proaste contribuie în mod semnificativ la viețile lor nenorocite. Din cauza controlului pe care feminismul îl deține deja asupra societății, n-am mai avut curaj să le spunem femeilor că dacă vor trăi o viață promiscuă, vor ajunge să experimenteze mari distrugeri.
În schimb, stăm pe margine, ne uităm cum trece fiecare sâmbătă la club și așteptăm, gata să culegem cioburile inevitabile ale unei asemenea existențe. Dar ce s-ar întâmpla dacă am începe să avertizăm femeile că lucrurile care se întâmplă în asemenea locuri nu se opresc odată cu trecerea nopții de sâmbătă? Practic nimeni din cultura de masă nu le spune femeilor că orice desconsiderare necugetată a sexualității lor are consecințe profunde și de durată. În schimb, ceea ce caută cu adevărat femeile – să fie iubite și prețuite – se poate întâmpla cu adevărat numai într-o relație monogamă.
Cu alte cuvinte, cum ar fi dacă o școală și-ar trimite elevii mici afară în pauză înarmați cu cuțite, mari sau mici și le-ar spune: „Hai, jucați-vă cu astea. Probabil că o să vă răniți, dar nu e o problemă, suntem aici să vă coasem și să vă punem leucoplast ca să vi se vindece rănile.” Nici un om întreg la minte nu și-ar trimite copiii să se joace într-un mediu care cel mai probabil le va face rău.
Și totuși, acesta e modul în care cultura a acționat față de feminism – hai, dați-i drumul și angajați-vă în comportamente sexuale imprudente; noi suntem aici să facem curățenie în caz că rămâneți însărcinate.” Argumentul acesta nu e un atac asupra centrelor de asistență în criza de sarcină – dimpotrivă, recunoaștem aceste organizații fac de decenii o muncă grea pe care puțini alții sunt dispuși să o facă. De aceea, personalul din aceste centre nu e întotdeauna pregătit să facă mai mult decât triaj și să vină în întâmpinarea celor mai mari nevoi ale femeilor pe care le ajută, femei care și-au petrecut mulți ani, chiar decenii, încurcate în minciunile feminismului.
În epoca aceasta a obsesiei pentru siguranță, noi am găsit toate modalitățile de a ne proteja care se pot concepe, cu excepția domeniului care e cel mai important, anume sexualitatea noastră.
Neglijarea acestui aspect afectează fiecare domeniu al vieții, de la sănătatea mintală, spirituală la cea fizică și la identitatea noastră. Ea afectează chiar viitorul nostru, de vreme ce multe țări occidentale și asiatice se confruntă cu o scădere continuă a nașterilor și se folosesc de imigrație pentru a umple golurile. Cultura noastră trebuie să protejeze fetele și femeile înainte ca ele să ajungă în acel spațiu în care să aibă nevoie de ajutor de urgență.
De curând am urmărit cum un prieten a trecut prin crâncena încercare a pierderii fiului său de 8 ani. Dincolo de eroicele eforturi ale echipei de medici, oameni din toată lumea s-au rugat pentru o minune cu acest băiețel, prin ore de rugăciune, rozarii, slujbe și vegheri de noapte. Ceea ce știau toți cei care susțineau această familie era că viața unui copil era incredibil de valoroasă. Prin comparație, nimeni nu e gata să facă eforturi similare de exemplu pentru o femeie în pericol de a-și pierde slujba. În ciuda dependenței de carierele noastre, care uneori ne face sclavii lor, la o privire de ansamblu, o carieră nu e chiar așa de importantă. Moartea are un ciudat mod de a clarifica aceste diferențe.
Dacă ai întreba-o pe această mamă îndurerată dacă, în situația în care ar putea să repete istoria, ar dori să evite durerea prin care a trecut prin a refuza să-și nască fiul, ea n-ar spune așa ceva pentru nimic în lume. Ar spune, dimpotrivă, că a fost o onoare să-l cunoască și să-l îngrijească. Asta face maternitatea, ea le transformă pe femei, purtându-le de la egocentrismul copilăriei înspre iubirea matură care încă mai e în stare să dăruiască totul chiar și atunci când suferă.
Feminismul nu poate da niciodată femeilor această dragoste matură pentru că de fapt el le-o răpește în mod activ.; el face să dispară capacitatea femeilor de a simți empatie pentru alții, în timp ce le alimentează narcisismul și egocentrismul la nivele greu de imaginat.
O femeie matură e opusul femeii descrise în citatul lui Marilyn Monroe: ea iubește, crede și rămâne statornică. Acesta e mesajul pe care trebuie să începem să-l cultivăm din nou în cultura noastră: maternitatea și binecuvântarea de a iubi și a sluji unui copil sunt mult mai valoroase decât orice carieră și decât înșelătorul idol al independenței.
Cu adevărat, ideologia împotriva căreia forțele pro-viață trebuie să-și concentreze energiile este feminismul. Până nu vom face aceasta, feminismul va continua să alimenteze motorul avortului, clamând rând pe rând viața câte unui bebeluș prețios și nevinovat.
NOTE
[1] Proces celebru în SUA în 1973 prin care avortul a fost legalizat și acceptat ca normalitate, fiind considerat în mod indirect ca fiind drept constituțional
[2] La 24 iunie 2024 Curtea Supremă a anulat constituționalitatea dreptului la avort, transferând statelor americane prerogativa de a decide în mod separat asupra acestei chestiuni.
