În Statele Unite suntem bombardați cu știri despre ravagiile pe care le face COVID-19. În America, narativa mainstream caută să ne arate cât de lipsită de speranță e situația în care ne aflăm. Ni se spune că pur și simplu nu există vreo metodă de a opri virusul alta decât stări de urgență, carantine – în care să fie incluse chiar și persoane asimptomatice – și mandate universale de purtare a măștilor. Și chiar și după adoptarea acestor măsuri extreme, politicienii și funcționarii publici din domeniul sănătății ne spun că va trebui să așteptăm un vaccin înainte ca țara să se gândească măcar la „noua normalitate” de după pandemia de COVID-19.
În tot contextul acesta există o țară despre care nu vrem să vorbim – Suedia. Și nu vorbim din motive întemeiate. Suedia demontează isteria.
Suedia arată cât de nenecesare sunt intervențiile pentru „a lupta” împotriva virusului.
Suedia ne arată că o abordare rațională, bazată pe dovezi, dă rezultate excelente.
În Suedia nu există măști obligatorii, carantină obligatorie, nici vreun vaccin și, cel mai important, nici o problemă.
În Suedia, viața a revenit în mare parte la normal, lucru care s-a întâmplat fără intervențiile non-farmaceutice care distrug economia și sunt cerute de clasa „specialiștilor din domeniul sănătății publice”, aceiași care au garantat că haosul va domni în toate țările care nu le respectă porunca și nu apasă pe butonul de autodistrugere.
Guvernul suedez a făcut publice metricile avansate despre pandemia COVID-19, iar printre date se regăsesc și statisticile despre ziua decesului și alte informații utile. Am analizat cifrele de la o lună la alta ca să aveți o imagine foarte clară despre trendul descendent din Suedia.
În luna august, Suedia a înregistrat un singur deces (!) asociat cu / provocat de coronavirus. Da, ați citit corect. Un singur deces până acum. [Articolul datează din 10 august. La finalul lunii august s-au înregistrat 48 de morți, n. tr.]
În luna iulie, Suedia raportează 226 de decese. În iunie au fost 805, în mai 1646, în aprilie 2572. Numărul deceselor puse pe seama COVID-19 a scăzut cu 50% pentru ca apoi să intre în cădere liberă.
Același lucru e valabil și în spitale. COVID-19 abia dacă mai apare pe radar. În august, Suedia a raportat doar patru pacienți noi infectați cu coronavirus internați în secțiile de terapie intensivă. În iulie, la terapie intensivă au fost doar 52 de pacienți bolnavi de COVID-19.
Nu trebuie să fii un geniu al matematicii ca să ajungi la concluzia că epidemia pare să se fi încheiat în Suedia deja de câteva luni. Nu limpede dacă situația se datorează faptului că s-a realizat imunizarea de grup sau dacă natura sezonieră a virusului oferă Suediei un răgaz pe termen nedeterminat, însă e limpede că strategia pe termen lung de gestionare a pandemiei funcționează.
Suedia nu a făcut totul perfect. Stockholmul, ca majoritatea Occidentului, nu și-a protejat cetățenii din centrele de îngrijire. Majoritatea deceselor provocate de COVID-19 din Suedia au survenit printre bătrânii din azile, iar vârsta medie a persoanelor care au murit (82 de ani) e aceeași cu speranța medie de viață a țării. Însă țineți minte că persoanele din centrele de îngrijire nu se deplasează. Trăiesc în propriile ecosisteme și nu sunt atât de afectate de politicile împotriva COVID-19. Populația generală a Suediei ar fi trebuit să fie lovită de năpastă din pricină că au răspuns epidemiei cu un model de societate deschisă.
Ni s-a spus că spitalele vor fi supraaglomerate și că persoane de toate vârstele vor cădea pe stradă ca muștele. Tabloul pandemiei distopice nu s-a mai concretizat. Nici chiar în timpul celor mai rele luni de pandemie populația generală a Suediei nu a făcut presiuni asupra sistemului de sănătate. Același lucru e adevărat și în Statele Unite dar, nu se știe de ce, mulți oficiali americani și „specialiști din domeniul sănătății publice” au insistat pe ideea că toată lumea va fi la fel de afectată – o teorie cât se poate de falsă.
În cazul acestei pandemii, specialiștii din domeniul sănătății publice au aruncat pe fereastră toate principiile de gestionare a unei pandemii, ignorând sute de ani de dovezi științifice despre imunizarea de grup, ca să încerce să controleze o particulă infecțioasă submicroscopică. Să spunem că nu a funcționat ar fi un eufemism. Nu există nici o dovadă nicăieri în lume cum că instituirea carantinei sau obligativitatea purtării măștilor ar fi „oprit” răspândirea virusului.
Suedia a fost unul dintre puținele locuri unde a învins rațiunea și oamenii de știință și-au dat seama că orice tentativă de a opri virusul ar provoca pagube mai mari decât însuși virusul, sub forma dezastrului economic și social.
Traducere și adaptare după The Mass Illusion
