Cu saptamini in urma am scris despre “dreptul” cainelui la viata, facind aluzie la decizia Curtii Constitutionale de a anula legea eutanasierii cainilor in Romania. Am facut-o sa atragem atentia asupra faptului ca, se pare, in Romania, cainii au “dreptul” la viata dar copiii nenascuti nu.
Aberatia asta e extrem de greu de justificat. Cine acorda unui caine “dreptul” la viata? Fiintele umane. De ce nu acorda acelasi drept si fiintelor umane nenascute? Adica celor care perpetueaza specia umana. Oare ce spune lucrul acesta despre noi ca societate?
In 1948 a fost adoptata Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Tocmai iesita din cel mai tragic cataclism cu care s-a confruntat in istoria ei, umanitatea n-a lasat sa i se stearga din minte atrocitatile celui de al Doilea Razboi Mondial si, in Declaratie, a re-enuntat fundamentele morale ale societatii, care fusesera incalcate cu atita salbaticie in vremea razboiului. Declaratia are doar 30 de Articole.
Articolul 3 enunta dreptul omului la viata, un drept re-afirmat in alte instrumente internationale, in constitutiile tarilor, si in conventiile internationale privind drepturile omului. Dreptul copiilor nenascuti la viata insa nu este nici afirmat nici recunoscut in nici una din ele.
Incredibil.
Saptamina trecuta am scris despre iarna demografica a Romaniei. Astazi revenim la unul din lucrurile care trebuie sa le facem daca dorim ca dreptul nostru la viata sa fie respectat. Reamintim ca sanctitatea vietii deja e erodata si ca ne aflam pe o panta alunecoasa. Am inceput cu avortul si continuam in directia legalizarii sinuciderii asistate si a eutanesiei, la inceput voluntara, apoi coercitiva. Daca avortam copiii pentru cele mai triviale motive („sunt o povara”), cum ne vom apara in viitor dreptul nostru la viata? Cind se va spune ca batrinii nu se mai pot ingriji singuri, sunt bolnavi, sufera de boli incurabile si ingrijirea lor medicala costa sume enorme, deci trebuie sa fie eutanasiati, chiar impotriva vointei lor? Adica transformam dreptul la viata intr-un drept cu aplicabilitate limitata in timp si in context, depinzand de sanatatea omului si de cit de mare “povara” este el pentru societate. Poate nu stiti, dar deja a fost nascocita o “obligatie de a muri,” un slogan intilnit foarte des in blogurile care promoveaza eutanasia sub numele de “a duty to die.” De aceea devine tot mai clar ca protejarea vietii copiilor nenascuti e esentiala pentru protejarea si pastrarea dreptului la viata a celor vii, adica a celor care citesc aceste rinduri.
Ceva poate fi facut. Astazi va aratam ce fac crestinii din America pentru protejarea vietii. Nu stau pe ginduri si nu sunt indiferenti. Drepturile noastre pot fi protejate doar prin actiune si implicare, nu prin pasivitate.
Crestinii Americii au fost socati cand, in 1973, Tribunalul Suprem a dezincriminat avortul, declarind legile impotriva avortului „neconstitutionale”. Tot atunci, in ianuarie 1973, ei au inceput razboiul pentru viata al Americii, razboi pe care sunt pe cale de a-l cistiga. Despre asta scriem astazi. Un razboi, o strategie, implicare, perseverenta, acumulare de experienta din care putem si noi sa ne inspiram si pe care o putem aplica si in Romania. Daca vrem. Experienta americana deja e repetata in multe tari, si in ultimii ani chiar si in Europa, mai ales in Spania si Franta, chiar in Belgia. Recent, crestinii Rusiei, preocupati si ei de iarna demografica care se intinde asupra Rusiei, au inceput sa foloseasca aceleasi metode pentru incetinirea avortului in Rusia.
Romania are nevoie de o miscare pro-viata. Miscarea pro-viata din Romania e anemica. Nu pentru ca nu exista oameni interesati. Pentru ca sunt. Bine dotati intelectual si academic pentru promovarea acestei miscari, bine informati, bine conectati la nivel national si international, versati in argumentele pro-vita, motivati si perseverenti. Mereu ne scrieti, mai ales tineri si tinere, ca va preocupa soarta demografica a Romaniei si problema avortului. Din decembrie 1989 incoace nu a fost data nici o lege in Romania privind avortul, decit pentru dezincriminarea lui. Clasa politica din Romania nu se sesizeaza ori ramine indiferenta, atunci cind i se atrage atentia. De aceea este nevoie de o miscare nationala pro-viata in Romania. O miscare autentica care implica iesirea in strada, participarea la marsuri pentru viata, zile de post si rugaciune in biserici si parohii, pentru incetarea avortului la romani. Asa au facut, fac, si vor continua sa faca, in America, crestinii.
Punctul de turnura pentru ei a fost noiembrie 2010, cind au votat in parlamentele statale un numar record de parlamentari crestini, cu o viziune pentru viata, familie si valori. Efectele acestui eveniment extraordinar deja se simt si sunt vizibile. De atunci incoace, peste 200 de legi care limiteaza avortul au fost adoptate, la nivel de stat, in SUA. Ca rezultat, in multe state clinicile de avort nu mai sunt finantate din fonduri publice, multe au fost inchise si numarul copiilor avortati a inceput sa scada. Din 1973 incoace, peste 54 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in America. Puneti numarul acesta in contrast cu numarul avorturilor in ultimii 60 de ani in Romania – 22 de milioane.
Bisericile din toate denominatiile si-au unit fortele, mobilizand enoriasii sa iasa in strada. La rindul lor, enoriasii si-au scos copiii in strada pentru a pleda si ei cauza copiilor nenascuti.
Consecintele sunt de netagaduit – astazi, copiii crestinilor americani sunt, intr-o majoritate covarsitoare, pro-viata. Copiii nenascuti au un viitor in America. Liderii miscarii provita din America sunt tineri, atit femei cit si barbati. In contrast, liderii miscarii pro-avort sunt feministe imbatrinite care lupta din rasputeri sa convinga generatia tinara ca copiilor nenascuti nu merita sa li se acorde un drept la viata.
In noiembrie 2011, The Weekly Standard a publicat un articol despre succesul crestinilor americani in lupta impotriva avortului. El descrie inceputul acestei miscari, strategiile folosite si succesele. Miscarea provita din Romania se pot inspira din aceasta experienta. Articolul in forma originala in engleza poate fi citit aici.
TENACII PROMOTORI AI VIETII
Celor care se opun avortului rar li se iau interviuri la televizor. Probabil ca massmedia este incapabila de a acoperi simultan mai multe subiecte. Pe moment se pare ca numai casatoriile homosexuale si rolul homosexualilor in armata monopolizeaza atentia massmedia, de la televizor pana la ziare si reviste. Avortul ramane doar un gand uitat, nebagat in seama.
Este totusi un plus pentru miscarile pro-viata ca sunt neglijate de media. Cei care se opun homosexualilor sunt catalogati de presa ca luptand „razboiul cel rau”, facind analogie cu cei care cu ani in urma se opuneau razboiului din Vietnam. Pe de alta parte, cei care promoveaza avortul sunt portretizati ca luptand „razboiul cel bun”, asemenea celor care au luptat in al Doilea Razboi Mondial. Din nefericire pentru massmedia, au pierdut cel mai important subiect – inceputul luptei pentru avort si renasterea cruciadei pro-viata. La subiectul acesta presa de elita a fost batuta de articolele aparute pe aceasta tema in publicatiile mai mici, cum ar fi “Crestinatatea Astazi” (“Christianity Today”) sau “Presa Baptista‘’ (“Baptist Press”). Ca miscarea pro-viata este o miscare mare, se stie. Este de asemenea mai tanara, antreprenoriala, mult mai strategica in gandire, mai bine organizata, mai dura in relatia cu aliatii si inamicii deopotriva, aproape intr-un mod salbatic de ambitioasa – si mai neobosita ca niciodata.
Cu toate astea, presa de elita este depasita de o schimbare chiar si mai mare, pe care nu o intelege si nu o discuta. Miscarea pro-viata a capturat terenul moral al dezbaterilor privind avortul in special datorita progreselor in tehnologia sonogramelor. Odata incerte, acum sonogramele ofera o imagine de inalta rezolutie a copilului nenascut, in uter. Prin sonograme, copiii nenascuti au devenit, in fapt, copii. Cei care promoveaza avortul au fost printre primii care au inteles acest lucru si ca sonogramele au modificat balanta argumentelor. Doi lideri ai miscarii pro-avort, Kate Michelman si Frances Kissling, au recunoscut acum 3 ani ca fortele pro-viata au castigat un avantaj semnificativ.
Spre deosebire de promotorii avortului, cei pro-vita s-au acomodat repede noilor circumstante oferite de tehnologie si au inceput sa aiba succes. Doar in 2011, 24 de state au adoptat 52 de noi restrictii legislative cu privire la avort. Cinci impun o ecografie inainte de avort, iar doua insista ca ecranul sa fie vazut si de catre mama. Patru state au interzis in intregime avortul dupa 20 de saptamani, pe motivul ca dupa aceasta perioada copilul e capabil sa simta durere. Opt state au renuntat la ObamaCare [Nota AFR: legea asigurarilor medicale, adoptata printr-o reforma a presedintelui Obama]. Cinci state au oprit „avortul prin webcam”, o procedura prin care doctorul, ne-prezent fizic langa pacienta, indica mamei prin videoconferinta ce pilule sa ia pentru a induce intreruperea de sarcina. Sase state au oprit finantarea din fondurile publice a operatiunilor Planned Parenthood (cel mai mare furnizor de planuri si indicatii pentru avort, n. tr.). Statul Texas a fost virful de lance al acestei lupte, cu o diminuare a finantarii anuale de 64 de milioane de dolari.
Valul acesta de actiuni nu ar trebui sa surprinda. Republicanii au castigat controlul a 26 de legislaturi in alegerile din 2010. Cu ani in urma, li se sugerase, de catre expertii in politica, sa nu se opuna avortului pentru ca vor suferi un declin electroal. Nu au scazut – dimpotriva, au devenit un partid pro-viata. In Congresul federal, 2 legi pro-viata au fost deja aprobate, una care interzice constringerea cetatenilor de a cumpara polite de asigurare care sa acopere avortul, iar cealalta insituind o interdictie totala de a mai contribui cu banii publici la finantarea avorturilor. Ambele masuri, insa, au fost blocate de Senatul controlat de Democrati.
Trei tendinte
Trei tendinte pro-viata s-au reliefat in 2011. Prima este cresterea opozitiei fata de avort in randul tinerilor. Tinerii sub 30 de ani erau cei mai pro-avort segment al populatiei in anii 1970, scazand usor in anii 1980 si 1990. Acum, ei sunt cei mai pro-viata. In mod evident, ceva s-a schimbat cu privire la atitudinile legate de avort ale noii generatii. Americanii tineri nu s-au facut mai religiosi, mai conservatori din punct de vedere politic, sau mai ostili privind drepturile homosexualilor. Nici nu si-au schimbat modul de votare a candidatilor pro-viata. Ei doar tind sa observe ca avortul este o incalcare a drepturilor omului. Daca societatea e generoasa in acordarea de drepturi, de ce nu si copiilor nenascuti. Astfel, opozitia contra avortului creste treptat.
Puteti vedea schimbarea asta de atitudini in marsul pro-viata din Washington, pe 22 ianuarie ale fiecarui an. Ani de zile, la mars au participat numai catolici, apoi protestanti. In ultimii ani, marsul a fost dominat de tineri cu varsta in jur de 20 de ani, unii venind si cu copii mici in brate [fenomen observat și la manifestația anuală de la Paris, n. red. CV].
Al doilea trend este cresterea foarte mare a numarului centrelor-adapost pentru femeile insarcinate ori necasatorite. Aceste case speciale au diferite nume: Centrul Femeilor Insarcinate in Criza, Centrul de Ingrijire a Sarcinii, Centrul de Resurse al Sarcinii, Centrul de Sanatate a Sarcinii, sau, simplu, Centrul de Sarcina. In statul Virginia de Nord, Jim Wright, fost patron in imobiliare, a construit centrul numit Mame care Nasc. Toate fac acelasi lucru, consiliaza femeile singure in timpul sarcinii si le recomanda sa nu avorteze.
Rezultatele sunt complesitoare, 80-90% dintre femeile care au avut o sonograma la aceste centre au ales sa pastreze copilasul. Astazi, sunt aproape de 3 ori mai multe astfel de centre (2300) decat clinici de avort (800 – 850). Unul din motivele pentru care clinicile de avort se inchid este ca viitoarele mame prefera sa stea in centrele pro-viata mai mult decat in centrele de avort. Reteaua de ingrijire arata cresterea: de la 550 de centre in 1999, la 1130 astazi.
Tendinta numarul trei: reintinerirea vechilor grupari pro-viata si aparitia altora noi. In 2006, Kristan Hawkins a fost numita director executiv al organizatiei Studenti pentru Viata. Atunci grupul activa de 2 decenii cu un personal minim si avea in jur de 300 de filiale. Astazi are 637 de filiale, un staf permanent de 10 oameni, si o duzina de coordonatori locali. Printre filiale sunt Studenti Negri pentru Viata, Studenti in Medicina pentru Viata, Studenti din Business pentru viata si tot asa. Scopul coordonatorilor este de a crea cate 10 noi grupuri pro-viata in fiecare semestru universitar si cite 20 pe an. Astfel, organizatia Studenti pentru Viata a fost revitalizata.
Un erou: David Bereit
David Bereit era angajatul unei companii farmaceutice cand Planned Parenthood a deschis o clinica de avort in orasul sau natal, College Station din Texas. A organizat un protest. Dar acesta a fost doar inceputul. In 2004, a demarat o initiativa de post si rugaciune numita „40 de Zile pentru Viata” care promoveaza zile de privegheri si rugaciuni la intrarea in clinicile de avort. A inceput cu o singura rugaciune in centrul orasului. Bereit spune ca numarul de avorturi in localitatea lui a scazut cu 28% anul acela. De atunci, initiativa s-a extins la 400 000 de mii de persoane care au participat la sute de rugaciuni si privegheri in aproape 400 de orase. Cand a inceput initiativa „40 de Zile”, spune el, „entuziasmul gruparilor pro-viata era foarte scazut”. „Acum insa observ mai mult entuziasm si speranta, cum nu am vazut de ani de zile. Vantul bate impotriva celor de la Planned Parenthood (PP) si a asociatilor lor”.
In cazul PP, asta este o realitate. Eliminarea subventiilor publice pentru clinicile lor a fost mereu o prioritate pentru asociatiile pro-viata. In 2009 s-au facut 1,2 milioane de avorturi in SUA, din care la PP au fost facute 332.278. Aproape o treime din bugetul ei anual de 1 miliard de dolari a fost subventionat de guvernul federal si prin contracte federale.
O eroina: Lila Rose
Pana cind Lila Rose a intrat in actiune, PP s-a dovedit a fi o tinta evaziva. PP afirma ca niciun dolar din subventiile publice nu a fost folosit pentru avort, o remarca de necrezut. Niciunul din cei pro-viata nu credeau asta.
La doar 23 de ani, Rose este cea mai bine vazuta activista pro-viata. Unul dintre cei 8 copii dintr-o familie catolica din San Jose, California, Lila a devenit activista anti-avort la varsta de 14 ani si a continuat activitatea in anii studentiei la UCLA. La 15 ani, a format Actiunea Directa, cu care producea clipuri cu camera ascunsa, expunand clinicile care ofereau avort gratuit fetelor violate, pentru ca ele sa nu raporteze nimanui incidentul. Rose a reusit sa faca asta, dandu-se drept o prostituata tanara, adusa de catre „pestele” ei mai in varsta la o clinica din New Jersey. Managerul clinicii i-a explicat cum ar putea avorta, daca ar minti la declararea varstei. Clipul intocmit de ea a facut senzatie pe internet. Mai important, insa, a fost ca a fost vizualizat si de Republicanul Cliff Stearns din Florida, presedintele subcomitetului Congresului pentru investigatii.
Stearns a fost ingrozit de „manipularea acestei fete de 15 ani pentru a o indupleca sa avorteze”. A mai acordat atentie si unui raport privind Planned Parenthood facut de asociatia Americani Uniti pentru Viata (Americans United for Life). In raport se vorbeste despre opt aspecte de „scandal si abuz”, inclusiv deturnarea de fonduri federale, „omisiunea de a raporta abuz sexual asupra unui minor” si complicitate la prostitutie si trafic de persoane. In 5 septembrie, Stearns a lansat prima proba impotriva retelei de clinici, cerand un audit masiv.
Cum e de asteptat, Rose e entuziasmata de impactul cliplui ei asupra clinicilor PP. „Nu poti argumenta impotriva imaginilor”, spune ea. „Ele marturisesc adevarul si sunt indisputabile”. Tinerii „incep sa priceapa adevarul despre avort in moduri prin care inainte nu aveau acces. Aceasta este o miscare ce tocmai a inceput si numai poate fi oprita.”
Ce se intimpla „dincolo”?
Uitati-va pe partea opusa a strazii, de la etajul cinci al cladirii unde se afla sediului Susan B. Anthony List (organizatie pro-life, n. trad.) din centrul Washingtonului si veti vedea 2 pancarde. Pe una scrie “Opriti razboiul contra femeii”, iar pe cealalta “Nu imi luati radiografiile pentru cancer”. Acestea sunt raspunsurile Planned Parenthood si ale aliatilor fata de initiativele miscarii pro-vita. Avort? Nu, nu se mai foloseste cuvintul acesta in propaganda avortista. Acum se numeste „teste medicale”, avorturile fiind doar… pe plan secundar. Cuvantul dureros ce incepe cu „A” aproape ca numai este deloc rostit de cei ce au legaturi cu industria avortului. Ei pretind, dimpotriva, ca sustin „dreptul femeii de a alege.” Dar sa aleaga ce? Asta ei nu mai o spun.
Opozantii lor nu sunt „pro-viata”, ci „anti-alegere”. Aceasta gimnastica lingvistica arata starea de disperare in care se afla PP si aliatii ei uzati. Nancy Keenan, presedintele asociatiei NARAL Pro-alegere America a declarat ziarului Newsweek, plina de ingrijorare, ca a urmarit marsul pentru viata de anul trecut din Washington. “Mi-am zis, oh Dumnezeule, sunt asa de tineri si asa de multi”!
Lobbiul avorturilor si-a gasit propria tinta: centrele pentru mame insarcinate. Scopul este sa incerce sa oblige centrele sa posteze pancarde mari spunand ca ele nu ofera avorturi sau alte servicii similare, precum o face PP-ul. Asumptia este ca multe femei care se duc in acest centre crezand ca pot face acolo sunt convinse sa nu-l mai faca.
Intelectuali pro viata
Michael New, profesor de stiinte politice la Universitatea din Michigan-Dearborn orienteaza ideologic miscarea pro-viata. A studiat in ultimul deceniu si a constatat ca s-a redus numarul de avorturi. Nu si-a promovat ideile printr-un canal pro-viata normal, ci prin filiera academica, intr-un studiu masiv care i-a luat 3 ani, plus inca un an pana ce concluziile sale au fost publicate. A testat impactul a trei restrictii: „fara finantare publica”, „cu implicarea parintilor” si „consimtamantul informat”. A determinat ca aceste trei restrictii au redus rata avorturilor, mai ales prin participarea parintilor minorelor la decizia de a avorta sau nu.
Concluziile lui New au fost dezvaluite legislatorilor de stat, incurajandu-i sa impuna restrictii la procedurile de avort. Noile sale studii arata ca implicarea ambilor parinti este mai importanta in luarea unei decizii decat implicarea unui singur parinte, iar ca restrictiile celor pro-viata sunt mai efective. Suna cam de necrezut, dar Michael New a devenit un „star” al momentului. Promotorii avorturilor nu au un echivalent de anvergura lui.
Durerea pe care copilul nenascut o simte in cursul avortului este un alt aspect pe care pune accent miscarea pro-viata. Ultrasunetele moderne arata ca la 20 de saptamani nenascutul reactioneaza vizibil la durere. Anul trecut, Nebraska a dat prima lege care interzice avortul din momentul cind copilul incepe sa simta durerea. Mary Balch de la organizatia Dreptul la Viata a jucat un rol cheie pentru adoptarea acestei legi. Strategia centrala a celor din grupurile pro-viata se bazeaza pe ideea ca legile anti-avort, cu toate ca sunt putine numeric, au un efect cumulativ semnificativ. Legile care accentueaza durerea fatului nenascut sunt puse in opozitie cu dreptul femeii de a alege sa avorteze. Dar cine din lobby-ul pro-avort ar indrazni sa dezminta durerea copilului nenascut? Doar un om crud.
Scopul ultim al miscarii pro-viata ramane acelasi ca la inceput: stoparea avortului. Se imbarbateaza reciproc ca sa treaca peste orice obstacol ce le-ar putea iesi in cale pentru a ajunge la acest tel. Organizatia „Americanii Uniti pentru Viata” (AUV) s-a specializat in crearea de legi model anti-avort pentru statele americane. Dar au si un plan strategic pentru ele. AUV nu glumeste cand vorbeste despre stoparea avorturilor. Cheia este sa ingreuneze industria avorturilor prin legi si reglementari intrusive. Acest lucru se rezuma la mijloace liberale prin a produce un rezultat conservator. Conditii foarte precise, dar greu de indeplinit, sunt impuse clinicilor de avort, cum de exemplu a facut statul Virginia anul acesta: noi cerinte pentru siguranta, contabilitate, intocmirea si tinerea evidentelor si rapoartelor. Dar asta nu e tot. Va fi nevoie de si mai multe legi care limiteaza avorturile, cum ar fi schimbarea mentalitatii, pentru micsorarea cererii de avort.
Intrebarea primordiala pentru miscarea pro-viata este daca a ajuns la un moment crucial in care se poate deja vorbi de o victoria asupra avorturilor. Nu e sigur. Nici cei de la AUV nu sunt. Ei spun celor pro-viata ca inca nu au castigat. New spune ca cultura permisiva americana este un mare impediment in oprirea avorturilor. Dar multe limite au fost depasite de catre miscarea pro-viata si multe vieti au fost salvate numai in anul 2011, sa nu mai punem la socoteala si ceilalti ani. Si mai multe lucruri bune for fi castigate prin simplul fapt ca copilasii mici vor fi feriti de cutitele celor care fac avorturi.
Fred Barnes, autorul articolului, este editor executiv la The Weekly Standard.
