Transpeciismul este ambitia bizara a unor fiinte care apartin speciei homo sapiens de a se identifica drept animale. Nu s-a stiut prea multe despre acestia pina acum citeva luni ori ani, dar se discuta tot mai frecvent despre ei in literatura si presa anglo-saxona. Termenul provine, cum e si evident, din cuvintele trans si specie, semnificind traversarea ori transformarea dintr-o specie in alta. In cazul de fata de la specia umana la animale. Invers nu, pentru ca, e clar, animalelor nu le „trece prin minte” sa se considere oameni!
Transpeciismul pare a fi noua manie care bantuie lumea occidentala. Este o varianta a deconstructivismului care tinteste la demolarea fiintei umane ca si creatie a lui Dumnezeu si asemuirea lui cu animalul. Originile ideologice ale acestui curent stau tot in evolutionism. Acesta ne forteaza sa regandim insasi esenta umanitatii omului: ce este omul? Ce ne diferentiaza de animale? Acestea sunt intrebari fundamentale cu care persoanele care gandesc traditional se confrunta tot mai des. Azi, miine, transpeciismul va incepe sa fie predat tinerilor si copiilor, iar din aceasta perpectiva este, in primul rind, un atac impotriva demnitatii fiintei umane. El reduce diferentele dintre om si animal la un minim aproape nesemnificativ si afirma ca animalul are mai mult in comun cu omul decit diferente. Transpeciismul este deci un subset al gandirii evolutioniste, conform careia omul este un animal mai evoluat, cel mai evoluat dintre ele. Intre om si animal nu exista un asa numit zid biologic de despartire, ci un teren comun.
Citește și: După trans-genderi, acum și „oamenii-câine” vor „drepturi egale”
E usor de inteles ca transpeciismul e in concurenta cu transgenderismul, cu toate ca cele doua alearga paralel. Transgenderismul declara fluiditatea sexualitatii umane, permitind omului sa se identifice cu oricare sex doreste, ori cu nici unul. Ori sa adopte o predilectie sexuala pe care si-o doreste, ori sa se identifice ca fiind asexual. In paralel, transpeciismul permite omului sa se identifice ca fiinta umana ori ca animal si sa aleaga tipul de animal cu care vrea sa se identifice. Persoanele transgender zic ca s-au nascut intr-un trup gresit („barbat nascut in trup de femeie” ori „femeie nascuta in trup de barbat”) si ca au dreptul sa-si modifice trupul (noi zicem sa-l mutilieze) pentru a corespunde tipului de trup care il au in minte.
La fel gandesc si persoanele transpecii. Ele zic ca in loc sa se fi nascut animale s-au nascut fiinte umane, si cer sa fie recunoscute ca animale. Tehnologia portmoderna nu a avansat pina in stadiul in care procedurile chirurgicale ar putea transforma omul in animal si animalele in om. Daca stiinta va apuca sa ajunga la stadiul acesta putem fi aproape siguri ca si acest capriciu omenesc va fi satisfacut. De fapt, in viitor ne putem astepta la un alt capriciu care va cere sa fie recunoscut ca drept al omului (ori animalelor?), acela de a fi recunoscut nu doar ca animal ci si ca animal cu un sex diferit de cel biologic. Ni se spune ca transgenderismul e viitorul sexual al umanitatii, iar acum ca transpeciismul e viitorul identitatii omului, dindu-i libertatea sa aleaga ce vrea sa fie, om ori animal. Sunt deja destul de multi oameni care sufera de transpeciis si, daca nu suntem cu bagare de seama, maladiile si capriciile acestea vor fi transformate in drepturi.
Recent a facut multa valva cazul unei tinere de 20 de ani din Norvegia care se crede pisica prinsa in „capcana” unui trup omenesc.
Vezi și: Noi orizonturi în „politicile identitare”. O norvegiancă se crede pisică: „Așa m-am născut”
Merge in patru labe, miorlaie si se imbraca ca o pisica. Afirma ca a fost pisica toata viata, si ca doar la 16 ani psihologii i-au depistat adevarata identitate. S-a nascut fiinta umana in loc de pisica din cauza unui defect genetic in timpul gestatiei.
Un alt exemplu e un tinar din Georgia care se socoteste pinguin si cere sa nu fie discriminat. „Nu ai voie sa discriminezi impotriva cuiva datorita identitatii pe care si-o alege,” zice el. Cei care nu sunt de acord sunt nimiti „antropocentristi,” adica oameni ingusti la minte care considera fiinta umana „centrul” universului.
Lista bigotilor, dupa cum vedeti, e in crestere. Oamenii intregi la minte care nu agreeaza homosexualitatea sunt numiti „homofobi”, cei care dezagreeaza maladia trangenderista „transfobi”, iar cei care dezagreeaza transpeciismul sunt „antropocentristi”. Fara indoiala ca in curind pentru cei din urma se va inventa un termen denigrant.
https://www.youtube.com/watch?v=QTg7hlgNHyE
Incepe publicarea cartilor
Transpeciismul incepe sa devina la moda si datorita cartilor care se publica asupra subiectului. Anul trecut, Charles Foster, un fost avocat si profesor de etica la Universitatea Oxford, a publicat, in Marea Britanie, Being a Beast („A fi un animal”). In carte se identifica, succesiv, ca fiind viezure, vidra, vulpe si cerb, hranindu-se cu mincarea acestor animale (inclusiv rame), mirosindu-si propriile excremente, stand la pinda noaptea si urmarind fiintele umane plimbindu-se prin parcuri. Si-a sapat un barlog, dormind ziua si bintuind prin padure noaptea. A mancat viermi si rime. Mirosea copacii, pamintul, excrementele animalelor. A trait asa sase saptamini, dupa care s-a reintors in lumea „civilizata”. Casatorit, Foster avea un fiu de 8 ani pe care l-a dus sa locuiasca cu el in barlog pentru o vreme sa invete si el viata de viezure. De la o vreme Foster s-a identificat ca vulpe, petrecindu-si noptile in parcuri, cautind alte vulpi si imitindu-le comportamentul. Scormonea prin cosurile de gunoi, se uita prin ferestrele oamenilor sa vada ce fac, se lua la harta cu pisicile. Apoi a inceput sa se identifice ca cerb.
Luna trecuta un alt britanic, Thomas Thwaites, a publicat Goat Man – How I Took a Holiday from Being Human („Omul capra – cum am facut o pauza din a fi fiinta umana”). Cartea lui descrie eforturile lui personale pentru a-si descoperi adevarata identitate animalica. A crezut la inceput ca e elefant dar s-a razgindit. Si-a descoperit adevarata identitate, zice el, vizitind o vrajitoare in Copenhaga care l-a convins ca e tap, adica capra de parte barbateasca. Nu e nimic anormal in a dori sa fii animal, i-a explicat vrajitoarea. De-a lungul istoriei, mitologia a identificat multe transpecii, adica oameni pe jumatate animale si jumatate fiinte umane. In multe grote din Europa si din alte parti ale lumii, de fapt, exista imagini preistorice de animale cu cap de om si de fiinte umane cu capete de animale.
Pentru a devenit si mai „capra”, Thwaites isi facuse picioare de capra si incepuse sa invete cum sa smulga iarba cu gura si cum sa o rumege. A vizitat o ferma de capre in Elvetia sa invete obiceiurile caprelor. Se punea in patru labe si incepuse sa maince iarba in spatele lor. Destainuie la un moment dat ca de la o vreme caprele au inceput sa-l priveasca cu nedumerire, moment in care Thwaites isi da seama ca poate nu e acceptat in lumea lor. Sa-si fi ales el o identitate animalica gresita? Ori sa fi gresit vrajitoarea? Dar mintea, cum sa poata dobindi mintea unei capre? A luat si lectii sa invete sa sara ca si caprele si s-a obisnuit si cu dieta lor.
Tot in Marea Britanie sunt oameni care se considera caini. Zic ei, „nu suntem diferiti de restul oamenilor”. The Guardian a publicat un articol despre acesti oameni-caini pe 25 mai 2016. Nu trebuie denigrati, zice autorul. Grupurile de oameni-caine s-au inmultit in Marea Britanie in ultimii 15 ani, ajutati fiind, la fel ca homosexualii, de anonimitatea internetului. Majoritatea oamenilor-caini sunt barbati homosexuali si au un interes deosebit de a se imbraca in haine de piele, poarta cozi de caine, se scarpina ca si cainii, se joaca cu jucarii, maninca din blide special facute pentru caini, si urineaza pe pomi ori stalpii de electricitate. Iar unii dintre ei se plimba pe patru labe, cu un lant la gat sub atentia stapinilor lor. Aceste fiinte participa si in competitii speciale pentru oamenii-caine, una dintre ele avind loc nu demult in Antwerp (Belgia). Un om-caine explica ca vreme de 10 ani a avut acelasi stapin cu care mergea la plimbare cu zgarda la gat. Cind oameni necunoscuti se apropie de stapinul lui ori de el, omul-caine latra agresiv. Oamenii-caine practica sexul in grup. Un grup identificat in articolul din Guardian era format din 9 persoane, toti fiind supravegheati de acelasi stapin.
https://www.youtube.com/watch?v=6nvoiYy3teg
In America, povestea e aceasi. Pe 30 mai New Yorker a publicat un articol de 6 pagini asupra subiectului. Il puteti citi aici. Din el aflam, pe linga ce am redat mai sus, profilul persoanelor care se identifica ca animale. Sunt oameni care iubesc animalele, iubesc artele, se identifica cu miscarea pentru protejarea mediului, denunta distrugerea planetei de catre homo sapiens, tind sa fie vegetarieni, someri, tineri care locuiesc inca cu parinii lor, fara familie, necasatoriti, singuratici, deziluzionati de absurditatea vietii moderne, animisti ori adepti ai unor filosofii marginale. Percep viata umana ca pe o absurditate, o povara, iar pe cea de animal ca pe una libera fara ingrijorari. Persoana umana, din perspectiva lor, e plictisita, snoaba, aroganta, desprinsa de adevarata realitate care ne inconjoara.
Perspectiva crestina
Transpeciismul e inca o dovada a colapsului ratiunii omului postmodern, mereu in cautare de ceva nou, care sa-i stimuleze interesul si sa-i alunge plictiseala. Citeva saptamini in urma am citat din Isaia cap. 5, unde Dumnezeu atentioneaza impotriva oamenilor care socotesc binele rau si raul bine, dulcele amar si amarul dulce. „Socoteala” aceasta se reflecta in denaturarea demnitatii omului. Evolutionismul pretinde ca fiinta umana a evoluat din animale, iar transpeciismul ca fiinta umana „evolueaza” in animale. Cazurile lui Thwaites si Foster, insa, nu sunt izolate. Biblia numeste acest fel de gandire un rezultat al „mintii blestemate” al omului care a transformat creaturile (adica animalele) in zeitati (Romani 1) iar Daniel descrie, in capitolul 4, un fapt istoric similar in cazul imparatului Nebucadnetar al Babilonului, pe care Dumnezeu l-a transformat in animal (bou) din cauza arogantei lui si a lipsei lui de respect fata de Dumnezeu.
Omul postmodern care se crede mai mult animal decit creatura a lui Dumnezeu sufera de aceasi boala ca Nebucadnetar – aroganta. Incidentele de transpeciism, putine si rare astazi, se vor inmulti. Dar, in timp ce Daniel numeste mania lui Nebucadnetar „nebunie”, lumea postmoderna numeste transpeciismul, asemenea transgenderismului, un „semn al progresului”. Recomandam o perspectiva crestina asupra transpeciismului.
