In publicatia Liberté Politique, Pierre-Olivier Arduin, responsabilul Comisiei de bioetica a Diocezei Fréjus-Toulon (Franta), revine asupra problemei trisomiei 21 (Sindrom Down), boala neacceptata de lumea contemporana.
„Eradicarea anomaliilor cromozomale si ale altor mutatii genetice a devenit scopul biomedicinei contemporane. Doar ca in acest caz sunt eliminati bolnavii si nu boala”, explica el. O multime de personalitati (ministri, oameni de stiinta si medici) considera ca aceasta maladie trebuie stearsa de pe suprafata pamantului.
Nadine Morano, secretar de stat pentru problemele familiei, de exemplu, care este in favoarea mamelor purtatoare (numite si „mame-surogat” sau „gestatie pentru altul”), cere ca, in eventualitatea in care gestatia pentru altul se va inscrie printre modificarile legii bioeticii franceze, in contractul intre parintii „comanditari” si „femeia” purtatoare trebuie sa se mentioneze explicit ca partile contractante se angajeaza si sunt de acord cu intreruperea medicala de sarcina, daca este pus diagnosticul de trisomie 21. Cu alte cuvinte, avortarea copilului nenascut, purtator al acestei maladii, va face obiectul unui consimtamant anticipat, omologat de judecator.
Printre altele, numerosi oameni doresc largirea diagnosticului de preimplantare, rezervat initial doar cuplurilor care au „o probabilitate crescuta de a da nastere unui copil atins de o maladie genetica de o gravitate particulara, recunoscuta ca incurabila, in momentul diagnosticului”. Claude Sureau a fost primul care a propus diagnosticul de preimplantare dublu, ce examineaza embrionul nu numai pentru afectiunea cauzala, ci, de asemenea, pentru trisomia 21.
Cel mai cinic si mai vehement s-a manifestat profesorul Israël Nisand, seful serviciului de ginecologie si obstetrica de la CHU Strasbourg, in momentul audierii sale in Parlament. „Da, e adevarat ca e jenant sa intelegem, e adevarat ca am pus in practica programe de eugenie. Depistarea trisomiei 21 se face azi in tara noastra si, in fiecare an, 800.000 de femei se supun acestei proceduri si daca maine cineva va introduce pe piata testul de sange, care detecteaza aceasta boala, acesta va avea un succes nebun. Da, noi ne alegem, in tara noastra, copiii nenascuti, numai daca acestia ne plac”, a afirmat cu cinism dr Nisand, la observatia deputatului Jean-Sébastien Vialatte. In cartea sa La trisomie est une tragédie grecque, Jean-Marie Le Méné, presedintele Fundatiei „Jérôme Lejeune” denunta motivele economice care stau la baza optiunilor din sanatatea publica vizavi de trisomia 21.
Comisia Superioara a Sanatatii Publice din Franta a invocat, de asemenea, motivul financiar pentru justificarea procedurii de depistare a trisomiei 21: „analiza cost-beneficiu – daca e sa comparam costul colectiv al amniocentezei si cariotipurilor cu cel al copiilor handicapati, a caror boala nu a fost depistata – si ipoteza ca un diagnostic pozitiv este urmat sistematic de o intrerupere medicala de sarcina ne arata ca activitatea diagnosticului prenatal este total justificata de colectivitate.” (Pour un nouveau plan périnatalité, 1994).
In timpul audierii sale de catre Adunarea Nationala franceza, Israël Nisand a agitat argumentul economic pe care se bazeaza acest tip de depistare, amenintand deputatii francezi ca: „faptul ca varsta maternitatii a crescut cu 4 ani, in ultimii 20 ani, in prezent, sunt conceputi 1.600 copii trisomici in plus pe an, cu o speranta de viata de 75 de ani. Deja avem 30.000 de trisomici in Franta; daca se vor naste anual inca 1.600 copii trisomici, banii statului nu vor ajunge…”